3,056 matches
-
și semantica îndoliată ce nu cruță nici strădania poetului, această sumă de iluzii lipsite de efectul de realitate al naturii și stihiilor. Mai mult decât la alți poeți, peisajul este o stare sufletească și spirituală: "De la drum, acății suie uneori/ Destrămați în ceață, înveliți în nori./ Nu mai au nici umbră, nu mai știu de floare./ Sunetul metalic de păstăi mă doare./ Călători prin lume suntem. Călători!/ Mai aud la cuiburi bântuiri de ciori/ Când pe vale ziua prinde să coboare
Iconografie transilvană by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/10490_a_11815]
-
o nocturnă, apăsând claviatura nopții, taciturnă. Zilele din jurnal îmi privesc chipul în zilele care au trecut, cuprinse în jurnal, agățate de-o filă. Cobor dintre ele ca dintr-un vis, strivind între pleoape dimineața ostilă. Lent, amintirile mi se destramă, asemeni cuvintelor scrise pe-un țărm de nisip. Trecutul mi s-a spart ca un geam căzut pe podele, în fiecare ciob îmi zăresc o parte din chip. Umbrele clipelor ce s-au scurs îmi bat în geamuri, fac semne
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10809_a_12134]
-
o nocturnă, apăsând claviatura nopții, taciturnă. Zilele din jurnal îmi privesc chipul în zilele care au trecut, cuprinse în jurnal, agățate de-o filă. Cobor dintre ele ca dintr-un vis, strivind între pleoape dimineața ostilă. Lent, amintirile mi se destramă, asemeni cuvintelor scrise pe-un țărm de nisip. Trecutul mi s-a spart ca un geam căzut pe podele, în fiecare ciob îmi zăresc o parte din chip. Umbrele clipelor ce s-au scurs îmi bat în geamuri, fac semne
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10790_a_12115]
-
nevoia unui pat cald și m-am așezat lângă un copac, mai obosit, de parcă aș fi trecut înot strada. și asta m-a liniștit, deși nici acum nu-mi priveam mâinile pentru că în jur erau zece ploi și trupul se destrăma încet, străpungând aerul, m-am ridicat râzând de ochii împăienjeniți, de pleoapele plumbuite. "nu-i decât o oboseală de noapte, un joc, o farsă, o învăluire". și poate mai încet ca la început, dar cu o poftă nestăpânită de a
teodor duna by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/10132_a_11457]
-
iubire, îți trebuie doar voință. 4. Iertarea nu înseamnă restabilirea încrederii. Ierți, dar încrederea o redobândești greu. 5. Nu constrânge pe nimeni să-ți accepte prietenia. Lasă-i pe alții să te caute datorită caracterului tău. 6. Când prieteniile se destramă, lacrimile iubirilor se transformă în picături grele ca de sânge 7. Îmi plac oamenii altruiști. Când îi întâlnesc, îi respect și-i iubesc indiferent de vârstă, gen, religie sau naționalitate. 8. Nu-ți întinde mâna să-l ajuți pe prost
GÂNDURI... ( CONTINUARE ) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373672_a_375001]
-
Acasa > Poezie > Amprente > ANDILANDI Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 1783 din 18 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Ruinele planetei se destramă, Abisuri se deschid, înfometate, Un ochi se-apleacă peste-un ciob de teamă Și-un altul se închide în cetate. Cu brațe retezate, strângem cerul Ologi, ne plângem pașii, prinși în lavă; Ne-amenință, cu arma grănicerul La un hotar
ANDILANDI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1783 din 18 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373764_a_375093]
-
îți ședea sub frunte Brodând cuvântul ce l-am scris, Zăpezile păreau mărunte În ochii tăi văpăi de vis. Cântam cu îngeri la vioară Cum niciodată n-am cântat Și-ai dispărut în umbre iară Când visul meu s-a destrămat. Dar cânt și astăzi pentru tine Același cântec cum n-a fost Și nu mă-ntreb de-i rău ori bine, În lacrimă ai adăpost. Referință Bibliografică: Lacrima unei amintiri / Alexandra Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1725, Anul
LACRIMA UNEI AMINTIRI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373785_a_375114]
-
-n vine Cu furia acelor lupi străbuni, Când furi ne șterg istoria, vezi bine Și-ar vrea să ne transforme în păgâni... * Mă doare laptele supt de la mamă, În el tot neamul meu se răsvrătește Când dragostea de țară se destramă Și somnul nepăsării stăpânește. * Câmpiile și verdele pădurii Și Marea Neagră și cerul înnorat, Mă doare c-am intrat sub semnul urii Ce murdărește totul cu păcat... * Mă doare c-am uitat cum se iubește, Că frații nu mai simt că
MĂ DOARE... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373790_a_375119]
-
în: Ediția nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Ambient . Când ești invitat la cramă, Cu vin bun, ceva pastramă, Bunul simț atunci te-cheamă, Ca să scrii și... o epigramă... Remediu . Când citești o epigramă Gânduri rele, se destramă Parcă ești lovit de cuanta Hazlie, ce-o poartă...poanta! Definiție. Epigrama e o stare De tărie, de culoare Ce prin poanta-i în extaz Provoacă: Haz de necaz! Avantaj. Epigrama la Mizil Are poantă, are stil, Că îi curge
DESPRE EPIGRAMĂ de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384706_a_386035]
-
astfel de surpriză, dar niciunul nu ar fi fost capabil de un astfel de gest. Ea avea treizeci de ani, nu mai era o adolescentă naivă. Ce-i drept, avea pretendenți chiar dacă, în urmă cu cinci ani, căsnicia ei se destrămase. A fost sinceră și devotată soțului, s-a dăruit căsniciei fără rezerve, pornind la drum nespus de fericită. Dar nu a fost să fie ca în dorințele ei. Delia, acesta e numele frumoasei noastre eroine, cu un minunat păr de
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII ROMAN FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384728_a_386057]
-
un „maestru” al unei tinere discipole, precum Antoaneta Iordache, femeie sensibilă și senzuală, care i-a fost muză o bună bucată de vreme. Relațiile lor se rup tocmai în acești ani 1948-1950, caracterizate cu finețe de Liliana Corobca: „... (ele) se destramă patetic și literar, aducând o notă afectiv-vibrantă în peisajul monoton și trist al exilului nostru”. Să spun acum câteva cuvinte despre ediție, pe care autoarea o numește inadecvat „ediție critică”. Aceasta, cum se știe, presupune un amplu aparat de note
Un roman epistolar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13257_a_14582]
-
în ea moliciunea omletei și asprimea făinii de porumb, deși altfel nu suferea galbenul, decât numai în acele bucate luminoase ca soarele îi plăcea). Era puțin trist în acea dimineață, dar nu din cauza ploii, a ruperii de nori ce se destrămau acum în petece albe, rătăcitoare, ci a sfaturilor primite de la tatăl său cu o zi înainte, să nu fii aidoma torentului, viiturii, ce rupe în cale și smulge rădăcinile toate, ci aidoma mâlosului fluviu, iar Ștefan se simțea acum ca
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
tăceri,ce au năpădit cuvântul să ajungă-n pustiu,iară florile albastre cu parfum de mesageri,să înmiresmeze tâmpla colarată-n ... VII. POVESTEA VIEȚII, de Maria Ileana Tănase , publicat în Ediția nr. 2304 din 22 aprilie 2017. Ochii răniți de-ntunericul destrămat în pustiu, deslușesc o cărare de vise, zdrobite timpuriu, umerii-mpovărați își scutură umbrele rămase și privirea caută drum din pietre credincioase. Dar un gând se desprinde iute, făr' de teamă și zburdă ca mânzul ce abia, îi crește coamă
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
timpul, dar cuget la cum se scurge-n clepsidră nisipul. Timpu-a adâncit ridul de pe fruntea-ngândurată și totuși, mai cred într-o poveste... ca niciodată, sper ca pașii destinului să poarte iubirea vieții, ... Citește mai mult Ochii răniți de-ntunericul destrămat în pustiu,deslușesc o cărare de vise, zdrobite timpuriu,umerii-mpovărați își scutură umbrele rămaseși privirea caută drum din pietre credincioase.Dar un gând se desprinde iute, făr' de teamăși zburdă ca mânzul ce abia, îi crește coamă,din pragul
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
adia miresme rare,simt prin noua primăvară parfum de viață,iar florile de portocal sunt mărturie-prefață.7 Aprilie 2017... X. EFIGIE, de Maria Ileana Tănase , publicat în Ediția nr. 2287 din 05 aprilie 2017. Toți acești ani, triste tăceri au destrămat, dar gândul ți-a rămas fierbinte și-nhămat, marea depărtarii n-a spălat dorul de mine și pe țărm de vis respiri clipe diamantine. Așteptarea, ca un blestem făr' de coperți, a desenat mereu alte noi și curioase hărți, speranța a
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
au trecut, iar gândurile-ți sunt suspine și deseori, îmi cauți privirea... să te lumine, dar ți-am rămas efigie, pe suflet încrustată, timpu-a-nnobilat-o, fără să crezi vreodată. 29 Martie 2017 ... Citește mai mult Toți acești ani, triste tăceri au destrămat,dar gândul ți-a rămas fierbinte și-nhămat,marea depărtarii n-a spălat dorul de mineși pe țărm de vis respiri clipe diamantine.Așteptarea, ca un blestem făr' de coperți,a desenat mereu alte noi și curioase hărți,speranța a dat
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
zăpada unui februarie din an îndepărtat, gândurile s-au prelins în cuvinte, oare, a câta oară ? de dragul tău, nu voi lăsa niciodată clipa să moară, ți-am fost drumul printre iluzii și unde m-ai așteptat. Chiar dacă timpul fără timp destramă multe amintiri, simțim și azi fiorii, mireasma iubirii, nu sunt amăgiri, la tine și tăcerea are glas, chiar dacă toate par târzii, cu sufletul te-ascult, iar visele nu ne-au rămas pustii. Clipa revine, chiar să te-ascunzi sub umbre
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
zăpada unui februarie din an îndepărtat,gândurile s-au prelins în cuvinte, oare, a câta oară ?de dragul tău, nu voi lăsa niciodată clipa să moară,ți-am fost drumul printre iluzii și unde m-ai așteptat.Chiar dacă timpul fără timp destramă multe amintiri,simțim și azi fiorii, mireasma iubirii, nu sunt amăgiri,la tine și tăcerea are glas, chiar dacă toate par târzii,cu sufletul te-ascult, iar visele nu ne-au rămas pustii.Clipa revine, chiar să te-ascunzi sub umbre
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
am depășit chiar, pragul interzis, dar inima îngăduitoare nu se dezminte, iar focul din versuri nu va putea fi stins. Ne vom întrupa ca simpli îngeri călători și din răscruce de gând vom privi tăcuți până când umbra din prăfuitele-amintiri se destramă-n călimară, iar noi nevăzuți. Pe-același soclu din tăcere, vom poposi ca îngeri, într-o iubire sortită-nepermisă, dar ai sperat că vremuri blânde vor sosi; dincolo de timp iubirea-i de inimă decisă. Dezvelind gândul și-n tăcere-nveșmântați, vom
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
cuvinte,deja, am depășit chiar, pragul interzis,dar inima îngăduitoare nu se dezminte,iar focul din versuri nu va putea fi stins.Ne vom întrupa ca simpli îngeri călătoriși din răscruce de gând vom privi tăcuțipână când umbra din prăfuitele-amintirise destramă-n călimară, iar noi nevăzuți.Pe-același soclu din tăcere, vom poposica îngeri, într-o iubire sortită-nepermisă,dar ai sperat că vremuri blânde vor sosi;dincolo de timp iubirea-i de inimă decisă.Dezvelind gândul și-n tăcere-nveșmântați,vom privi
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
amintirile dintr-o poveste interzisă.3 August 2016 - MIT... XXXII. NORI DE CERNEALĂ, de Maria Ileana Tănase , publicat în Ediția nr. 2157 din 26 noiembrie 2016. Nori de cerneală au caligrafiat tăcerile de ieri, gânduri vechi printre rânduri, s-au destrămat, deseori, cuvântul a rămas încurcat prin păreri, făr' a mai găsi drumul și tăcerea l-a sugrumat. Nori de cerneală vor picura tăcerile de mâine și vor colora frunzele toamnei, devenite trecut, un anotimp dospit în ridurile frunții, ca o
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
culorile s-au asezonat prin păr, riduri și privire, iar dincolo de neliniștile vieții, uneori, cu temei, sufletul are un singur anotimp, iar frunza-iubire. Citește mai mult Nori de cerneală au caligrafiat tăcerile de ieri,gânduri vechi printre rânduri, s-au destrămat,deseori, cuvântul a rămas încurcat prin păreri,făr' a mai găsi drumul și tăcerea l-a sugrumat.Nori de cerneală vor picura tăcerile de mâineși vor colora frunzele toamnei, devenite trecut,un anotimp dospit în ridurile frunții, ca o pâine
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
ea,de câte ori mi-aduc Aminte cu drag de noi,de odinioară! Și dacă totuși noi ne vom întâlni Pe aleea toamnei ,în gările puștii Te voi privi cu drag și fără teama, Căci dragostea nu moare și nici nu se destramă! Ea va rămâne și dincolo de Moarte O dragoste pură și fără de păcate, Singura iubire,singura din toate Pe care o port în suflet,curat și dincolo de Moarte! 29July 2016..Londra ... Citește mai mult De azi m-am hotărât,că-mi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385219_a_386548]
-
voi închină la ea,de câte ori mi-aducAminte cu drag de noi,de odinioară! Și dacă totuși noi ne vom întâlniPe aleea toamnei ,în gările pustiiTe voi privi cu drag și fără teama,Căci dragostea nu moare și nici nu se destramă! Ea va rămâne și dincolo de MoarteO dragoste pură și fără de păcate,Singura iubire,singura din toatePe care o port în suflet,curat și dincolo de Moarte!29July 2016..Londra... Abonare la articolele scrise de ellen ada
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385219_a_386548]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > PĂRINTE Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 379 din 14 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului ( * ) visu-mi se destramă... din roua dimineții, în privire, s-a înălțat uimirea - adâncă-n fire, cătând iar Cerul... prin ceața trupului privire... Copilă, visul nu e stâncă, e doar nisip ce își adună firele din gânduri, din simpla ta privire, din Privire, și
PĂRINTE (*) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361262_a_362591]