KorAP: Find »[drukola/base=destul & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...23 24 25 ...246 >

6,141 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

adăugă dintr-o suflare, plină de ea: — Probleme - cu - poliția - ă - Knisch? Capitolul șase Fotografia granulată Îmi evocase amintiri. Chiar dacă n-o văzusem pe fata care privea lumea cu ochi Îndrăzneți și blazați În același timp, ca și când ar fi văzut destul, aveam ceva În comun cu ea. După plecarea lui Wickert am Început să frunzăresc printre amintirile comune, printre imaginile colorate țipător, În culori nervoase, după care m-am oprit. Chiar aveam? Ce Împărțisem eu cu Dora, În afară de câteva articole de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
ale unui model abstract, iar marginile celor două jumătăți erau șlefuite să semene cu niște... — Labii? Vocea Dorei suna neîncrezătoare. — Uită-te aici. Complet jenat, am ridicat cheița și am deschis caseta. Interiorul era căptușit cu catifea purpurie, și era destul spațiu pentru două rânduri a câte opt țigări. I-am arătat scrisul aurit, brodat pe elasticul care ținea țigările la locul lor. — Cutia Pandorei, citi Dora. Fabricat În Anglia de firma H. E. Faist & Bros. Când am văzut-o, fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
seama ce se Întâmpla, pielea s-a Încălzit și a devenit alunecoasă În pumnul agitat. Am continuat puțin, dar nu s-a mai Întâmplat nimic. Poate că tocmai „terminasem“, ca fetele despre care Anton spunea că „termină“ dacă le gâdilai destul? Cu mândrie, mi-am băgat chestia dureroasă În pantaloni și am schițat În oglindă un gest triumfător. În sfârșit, după doisprezece ani, trecusem de linia de sosire! Aplauzele imaginare m-au Însoțit până În camera de zi. Ca de obicei, maică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
că erai cel mai bun la școală, Sascha, dar de data asta ai dat-o-n bară. Stai să vezi. Apăsă botnița și burta calului căzu. Un cal croat, să mor! — Troian, am răsuflat. Dar Anton nu mă asculta. — Are destul loc pentru un pașaport fals, câteva facturi piperate, o corespondență compromițătoare. Cu degetele strecurate Înăuntrul animalului, mă anunță că descoperise animalul printre bibelourile Dorei. Se pare că tatăl lui primise cândva un obiect de decor asemănător, drept răsplată. — De la Harrasowitz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
atașată corespunzător, doctorul o fixă cu niște benzi late de cauciuc, legând de capăt un recipient asemănător cu un uger. Apoi asistentul lui Începu să tragă din nou, de data aceasta mai repede, În sus și-n jos, până când... Văzusem destul. Nu sunt sensibilicos, dar după noaptea precedentă, mă simțeam un pic instabil. Eram pe punctul de a ieși din sală, când ecranul se Întunecă din nou, de data aceasta cu luciu orbitor pe la margini. Din senin, În sală se auzi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
timp de când ne-am văzut. În viață se Întâmplă multe; legăturile se rup; urmele se pierd. Am constatat doar... Stați. Inspectorul voia să facă aluzie la... Se Întâmplase ceva? (Mă tem că n-am fost prea convingător cu mirarea mea. Destul ca ziarele să aibă ce relata. Așadar, era Dora! Tocmai de ce mă temeam. Am menționat articolul pe care-l citisem azi dimineață. Descrierea i se potrivea prietenei mele. Dar, am asigurat-o pe Manetti, nu aveam nimic de-a face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
nu știam că numele tău de familie e Himmel. Pe ușă, sub simbolul tăiat al unei trăsuri, parcă, scria cu litere mari de tipar „E. & O. HIMMEL“. — Nu alegerea mea. Se pare că numele nu erau un subiect de discuție destul interesant pentru Else. — Și-n al doilea... am continuat, ezitând din nou. În partea opusă a curții, băieții se străduiau din răsputeri să nu pară curioși. Afundându-mă În scaun și căutându-mi țigările, mă gândeam la o formulare favorabilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Else salvat. Dar ce preț. Privi În jur, contemplându-și parcă locuința de acum, apoi Îmi spuse că la Început a trebuit să-și amputeze un singur picior și apoi pe celălalt. Între aceste două operații a trecut un an, destul ca ceilalți pacienți de la Mizerie să aibă timp să-i inventeze o poreclă. Durere Închipuită, declară Else, bătând darabana pe pătură. Testifortanul doar alină. Organism mai tânăr, performanțe mai bune, Else se face mai puternică din nou. Prețul e 9

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Întâi la fiul ei, apoi la mine, apoi, vizibil tulburată, și-a dat o șuviță după ureche și a rostit ceva ce suna ca un nume. Dar nu, cred că mă Înșelam. Smucind balonul ca să fie sigur că mai are destul gaz, băiatul dădu din cap repezit, aruncându-mi un „mulțumesc“ fugitiv Înainte de a se Întoarce la părintele său neclintit. — Ce balon drăguț, i-am zis, uitându-mă atent la maică-sa. Nu era cumva... Era greu de spus. Și mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
a romanului Mâinile sus! - și mi-am notat ce trebuie să cumpăr ca planul meu să aibă succes. Din cauza devastării, acum aveam nevoie de mai multe, decât mă așteptam. Numărându-mi banii rămași, mi-am dat seama că nu am destul să ajungă pentru cumpărături și pentru ultima lună de chirie. Mi se părea ironic. Dacă aș fi vrut să-i plătesc d-nei Britz, eram obligat să-mi abandonez planul. Dar dacă aș fi renunțat la el, eram convins că În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
astfel inutil, servea drept rechizită a secretoșeniei feminine la care aspiram. În schimb, am hotărât că de rimel și de peria de păr chiar pot să mă lipsesc. Dar când am văzut că degeaba le scot, că tot nu am destul loc, am scăpat și de pachetul de Moslem. Acum am reușit să trag fermoarul. Tot ce trebuia să mai fac era să decid dacă ar trebui s-o port pe braț, sau s-o arunc pe umăr și s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

-mi pasă! Ies pe ușă, pe coridorul lung, întunecos. Nici că-mi pasă! O să vând desculț ziare pe stradă. O să mă duc unde vreau, în vagoane de marfă, o să dorm sub cerul liber, îmi zic eu - și, pe urmă, e destul să dau cu ochii de sticlele de lapte goale, ca să fiu copleșit de imensitatea pierderii suferite. „Te urăsc!“ urlu eu din toți rărunchii, bușind ușa cu un galoș; „ești o împuțită!“ La auzul acestei măgării, al acestei erezii ce răbufnește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
ești ignorantul! Tu ești ăla! — Alex, strigă soră-mea dând să mă apuce de mână, de parcă i-ar fi teamă ca nu cumva s-o ridic împotriva lui. — Da’ asta e! Cu tot căcatul ăsta de epopeea tâmpită! — Liniște! Taci! Destul! strigă Hannah. Du-te la tine-n cameră... Între timp taică-meu își târșâie picioarele până la masa din bucătărie, cu bărbia în piept, încovoiat, de-ai zice c-a încasat o grenadă în stomac. Și chiar a încasat-o. Știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
coborât ea glasul, ca s-o auzim cu toții - și îl cuprinde panica. În fiecare an, începând cu luna septembrie, mă întreabă întruna ce planuri am pentru următorul august - acum își dă seama că a fost tras pe sfoară: nu-i destul că zbor spre alt continent cu un avion de noapte, dar pe dedeasupra n-are nici cea mai vagă idee despre itinerarul meu. I-am făcut-o! I-am tras-o! — ... dar unde în Europa? Europa înseamnă jumătate din tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
în gând să fac ceva, apăi fac! Dar asta nu-nseamnă că și vreau! s-a pus ea pe țipat. Iar apoi, doctore, s-a pornit să mă ia la refec în legătură cu țâțele Linei, cum că nu m-am jucat destul cu ele. — Tot timpul îi dai ’nainte și nu-ți stă mintea decât la țâțe! La țâțele altora! Ale mele-s mititele, cică, da’ toate celelalte, câte le vezi pe lumea asta, sunt uriașe - și, până la urmă, când te pricopsești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
neîndoielnic a fost Poponarul Palestinei. Cu frizură de paj, cu un ten ca de reclamă la Palmolive, cu o cămașă de noapte care îmi dau seama că-n ziua de azi trebuie să fi fost confecționată de Fredericks din Hollywood. Destul cu Dumnezeu și cu toate gunoaiele astea! Jos religia și căciuleala omenească! Sus socialismul și demnitatea umană! Vizita mea la alde Girardi acasă nu are, de fapt, ca scop cordirea fiicei lor - așa să mă ajute Dumnezeu! - cât convertirea la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

sticlăriei scuturate deveni audibil În timp ce expresul se Îndrepta cu toată viteza spre Köln. Cât ținu primul pahar, Myatt se gândi iar la Stein, care aștepta sosirea lui În Constantinopol cu viclenie sau cu disperare. Va vinde totul dacă va primi destul, Myatt o simțea cu certitudine, dar se spunea că ar mai fi apărut un posibil cumpărător. Aici era suspectat domnul Eckman că juca un rol dublu, Încercând să ridice prețul Împotriva propriei firme, cu un comision de cincisprezece la sută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
să poată vedea pe culoar. Când Coral Musker și doctorul Czinner Își făcură apariția, ea Închise ușa și așteptă ca sunetul pașilor lor să treacă. Aveau destul de mult de mers până la capătul culoarului, așa că acum, dacă se grăbea, ar avea destul timp. Se strecură afară. Înainte să fi putut Închide ușa, trenul se porni cu o smucitură și ușa se trânti, dar nici Coral Musker, nici doctorul Czinner nu priviră În urmă. Alergă dizgrațios, lovindu-se când de un perete al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
am mințit, Anton. Lasă-mă să ies. Herr Kolber se Întoarce. El lăsă tubul din gură și se Întoarse brusc: — Cum adică? Ce vrei să spui? — Am crezut că nu ai fi venit dacă ai fi știut. Am fi avut destul timp să ne iubim. O jumătate de oră. Și dacă s-ar fi Întors mai devreme, am fi putut să stăm pitiți. Mintea lui Josef lucra cu repeziciune. Nu pierdu timp blestemând-o pe femeie, ci stinse flama și puse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
vamă și vor fi postate santinele În fața postului de gardă, apoi trenul va pleca șuierând și apoi astăzi va mai fi un singur tren, un mic tren local spre Vinkovce. Ninici Își Înfundă mâinile adânc În buzunare. Apoi va avea destul timp pentru Încă o rakia și o partidă de cărți, dar nu mai avea bani. O vagă suspiciune că fusese trișat trecu din nou prin mintea lui Încăpățânată. — Ninici, Ninici! Se Întoarse și-l văzu pe funcționarul de la biroul șefului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
a fost repartizată alteia. — Nu trebuie să-ți bați capul. Am luat eu cameră la hotel. Vei veni cu mine și voi aranja să fie schimbată cu una dublă. Ea acceptă soluția lui cu o plăcere Încordată, dar nu aveau destul timp pentru tăcere, pentru tihnă. Stânci, case, pășuni pustii treceau În urmă cu șaptezeci de kilometri pe oră și mai erau atât de multe de spus. — Ne instalăm la ora dejunului, nu-i așa? Ce-o să facem toată ziua? — Luăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
la ceas. — Am luat notă de protestul dumneavoastră, domnule maior. Acum putem Începe. Ofițerul cel gras Începu să sughită, Își puse mâna la gură și făcu cu ochiul. — Nouăzeci de parale. — Un dinar. Myatt Își stinse țigara, strivind-o. Jucase destul jocul. — Un dinar atunci. În seara asta, la nouă. Se Întoarse cu repeziciune Înapoi, În compartimentul său, dar Coral nu era acolo. Pasagerii se buluceau afară din tren, vorbind, râzând și Întinzându-și brațele ca să și le dezmorțească. Mecanicul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
să fie bogați și că nu e vina săracilor că sunt săraci și oprimați. Când toți sunt săraci, nimeni nu-i sărac. Bogăția lumii le aparținea tuturor. Dacă va fi Împărțită, nu vor exista oameni bogați, dar fiecare va avea destul cât să mănânce și nimeni nu va mai avea nici un motiv să se rușineze În fața vecinului său. Colonelul Hartep Își pierdu interesul. Doctorului Czinner Îi pierea individualitatea dată de mănușile gri de lână și de gaura de la degetul mare. Devenise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Își pierdu interesul. Doctorului Czinner Îi pierea individualitatea dată de mănușile gri de lână și de gaura de la degetul mare. Devenise un orator pe butoi, atât și nimic mai mult. Își consultă ceasul și spuse: Cred că v-am acordat destul timp. Maiorul Petkovici murmură ceva cu buzele strânse și, devenind nervos fără veste, Îi dădu câinelui un șut Între coaste și spuse: — Marș afară! Totdeauna pretinzi să ți se acorde atenție. Căpitanul Alexici se trezi și spuse pe un ton

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
e În ruine. Au fost obligați să rechiziționeze vechiul restaurant al lui Nikola. Știți ce Înseamnă asta. Ba nu, nu știți, pentru că sunteți străin. Nu-i vorba de gândaci, cui Îi pasă de câțiva gândaci, e sănătos, dar mirosurile... Am destul timp să trimit o telegramă de aici și să prind și trenul? Trenul ăla, spuse șoferul, va sta acolo ore Întregi. Au trimis după o locomotivă nouă, dar nimeni nu le va acorda nici o atenție În oraș. Ar trebui să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]