1,125 matches
-
neobediente față de tipare obosite, totuși fără să ignore tradiția. Cu tot impulsul înnoirii, revista dorește să păstreze un echilibru între tradiție și aspirațiile firești ale tinereții creatoare, deoarece „prea multe lucruri nobile și utile au fost declarate «pur și simplu» desuete; prea multe înnoiri nejustificate au fost decretate exigențe; prea multe simple nimicuri au fost găsite importante...!” Preocupat de aceeași problemă a generației - subiect ce face carieră în perioada interbelică -, Grigore Popa, în articolul Peisaj ardelean, publicat tot în cel dintâi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288615_a_289944]
-
a disimula, în spatele unor concepte mistificatoare, adevărata originalitate a procesului de integrare? Și, în cele din urmă, nu este oare constituționalizarea o banalizare a construcției europene și o amenințare a logicii ei subtile printr-o înscriere forțată într-un limbaj desuet? Argumentul avansat de Joseph Weiler, cu o simplitate remarcabilă, concentrează forța tuturor acestor obiecții: "It works, why fix it?"29. Abilitatea acestui raționament este aceea de a inversa logica, cerînd partizanilor codificării să demonstreze cum un text scris ar rezolva
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
fonem, nuanță și spirit opera abordată. Ca să nu mai vorbim de șansa traducătoarei de a se fi naturalizat în Italia, limba italiană a traducerii de față, netimorată de juvenilele ampolosități manieriste, de cascade adjectivale, de reiterări și figuri retorice ușor desuete, de naive jocuri sau obscurități, are fluență, relief, vervă, dramatism, culoare, dovada fiindu-ne dată mai cu seama de Geniu pustiu / Genio soltario (am fi preferat deserto), în care recunoaștem dicțiunea din marile poeme tip "Luceafărul", "Mortua est", "Împărat și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
volumului, "Noaptea, toate pisicile sînt negre". Povestea se încheie, ca de obicei, cu o agresiune - personajul feminin este împușcat. Însă de data asta avem o informație suplimentară furnizată de autorul deghizat într-un narator-personaj instabil psihic: " Apoi, în locul finalului cam desuet, în care însoțitorul lui Barcan (...) își descarcă pistolul în frumoasa Mara Stambuliu, aș spune altceva. Ce? Nu știu." Trecând peste tehnicile narative mai mult sau mai puțin desuete, putem savura în voie imagini prozastice din cele mai reușite. Spre exemplu
Proze haiku by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17211_a_18536]
-
de autorul deghizat într-un narator-personaj instabil psihic: " Apoi, în locul finalului cam desuet, în care însoțitorul lui Barcan (...) își descarcă pistolul în frumoasa Mara Stambuliu, aș spune altceva. Ce? Nu știu." Trecând peste tehnicile narative mai mult sau mai puțin desuete, putem savura în voie imagini prozastice din cele mai reușite. Spre exemplu un exemplu extraordinar de reflectare a frumuseții feminine: "Manole o cunoaște pe Zefi la o conferință: Chipul femeii oglindit în artele plastice. Ce caută cei doi la conferința
Proze haiku by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17211_a_18536]
-
său” și „prin filosofia existenței, el se desparte de Eminescu și de pesimismul social provocat de acesta”, încât „unele poezii conțin aproape ostentativ o pedagogie a virtuților pozitive”. Așa se face - observă Petru Poantă - că „ceea ce ni se pare astăzi desuet și anacronic, corespundea atunci așteptărilor publicului”. Într-o poezie cum este cea intitulată Pe deal, „evocarea peisajului rural nu mai e doar o feerie bucolică, așa ca în primele idile și balade, ci consecința reveriilor unui citadin nostalgic. Accentul cade
O nouă ediție George Coșbuc by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3572_a_4897]
-
indispensabilă unei mai bune înțelegeri a poeticii sale și, implicit, a poeticii Cercului Literar de la Sibiu. Înțelegem, de exemplu, că opțiunea pentru modul baladesc nu este doar una „tehnică” și că ideea nu era de a continua un stil poetic desuet, ci de a-l recicla la modul cultural-livresc. Cu alte cuvinte, nu Rilke și atât, ci Rilke plus ansamblul culturii literare și artistice din spatele poeziei lui Rilke. Cititorul află în cuprinsul ediției nenumărate dovezi, iar în studiul introductiv ele sunt
Radu Stanca inedit by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3580_a_4905]
-
cel de „popor". Aproape la tot pasul el îți izbește auzul, trezind o emoție de neînțeles: „our people", „my people"... Ce mai înseamnă „poporul meu" pentru românul multiplicat în circa 22 milioane de individualități egoiste? Nimic. Cel mult un termen desuet, rătăcit în acest început de secol XXI, în care cuvântul de ordine, în spațiul românesc, este atotputernicul „Eu". A spune astăzi „poporul meu" înseamnă a-ți aplica singur, de bunăvoie, eticheta de naționalist. Care nu e o laudă. S-a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6522_a_7847]
-
Aristotel și Platon, pe Hegel și Husserl. Iar curiozitatea sa intelectuală merge adeseori și mai departe, pătrunzând în spațiul strategiilor militare, al concepțiilor despre organizarea administrativă, al teoriilor despre cucerirea puterii politice. În locul criticului literar cu o retorică solemnă, oarecum desuetă, prin care mulți dintre noi și-l reprezintă, simplificator, pe Nicolae Balotă, se configurează imaginea unui erou al culturii. Lumina pe care o ține peste noapte aprinsă în camera lui de lucru, într-o țară scufundată în întuneric, simbolizează tocmai
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
de orice, dar cu o singură condiție: s-o deschizi și să te lași în voia ei. Citită azi, cu ochiul cinic al observatorului care contemplă indolența literară a contemporanilor, pledoaria emfatică a cancelarului englez surprinde nu atît prin retorica desuetă, ci prin asemănarea de optică, căci autorul, judecînd rolul cărții în iconomia prezentului, se plînge de aceleași cusururi de care ne lovim azi. În primul rînd, lectura cărților e atributul unei minorități, caz în care actul de a ține în
Biblioteca perfectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3899_a_5224]
-
registre și nivelînd exprimarea. Stilistica funcțională românească din anii '70, continuată de sintezele apărute în anii următori, a încercat, în linie structuralistă, o definire cît mai riguroasă a "sistemului stilistic" românesc: prin dezbateri interesante, din care însă azi ne apare desuetă obsesia de a determina exact numărul stilurilor și de a le încadra într-o schemă cît mai simetrică. Rezultatul controverselor - transmis manualelor și devenit aproape o dogmă - postula existența indubitabilă în limba literară a stilurilor (sau limbajelor): științific (și tehnic
Diversitate stilistică... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16539_a_17864]
-
cu tradiție și capital de imagine, dar uneori cu probleme de vitalitate, și l-au reinventat pentru ca să prindă la noul public țintă, care sunt generațiile viitorului. Și au făcut asta mai bine decât multe firme. Cine spune că monarhii sunt desueți? Nunțile regale ale secolului XXI (selecție din Europa)
Monarhiile secolului XXI: Adio împăraţilor şi aventurierilor, bun venit monarhiilor populare () [Corola-journal/Journalistic/69420_a_70745]
-
culoarul înțesat, mentorul mai pune un apendice oratoric temei". Însă mijlocul de căpetenie prin care Val Gheorghiu încearcă a contracara realul dezamăgitor îl reprezintă perspectiva retro, nelipsită, cum singur se grăbește a specifica, „de o patină a unui romantism cumva desuet și vag aberant". Rîndurile apar furnicate de un melos subtextual, inducînd un fior fantomatic. Doi îndrăgostiți „se întorc, ținîndu-se de mînă, pe sub teii uscați, visîndu-se ca-n atîtea rînduri, în vremea lui Conachi", pentru a se opri „în fața unui grilaj
Performanțe stilistice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6247_a_7572]
-
acea ultimă pagină, extraordinară, despre „neajutorații, nedescurcăreții, artizanii stângaci ai unor roluri amare, meseriași cu două mâini stângi...”. Ieri seară, Faust de Gounod. Înainte să înceapă, apare o doamnă și ne înștiințează că, întrucât tema (Goethe, cum ar veni) este desuetă, Faust a devenit un fizician nuclear muncit de remușcări. Neputând fi modificat libretul, totul se reduce la instalarea lui Faust într-un laborator de secol 20. E drept că-și frângea mâinile. Din cauza remușcărilor, presupun. Pe vremuri, încă neșcolit în
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3015_a_4340]
-
melancolii" îl trăgeau frecvent "în luminișul reveriilor, făcîndu-i scrisul, din ascuțit și alert, mătăsos și duios". Și o altă probă de superlativ absolut: "Jurnalul lui Liiceanu reabilitează scrisul ca sens, ca armonizator al ființei. El nu pledează într-o cauză desuetă, ci expune un caz de scris salutar. Nicio mărturie contemporană - cel puțin românească - n-ar fi putut avea greutatea celei a lui Gabriel Liiceanu". Nici mai mult, nici mai puțin. Să fie autorul Ușii interzise, ne interogăm cu candoare, un
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
a apăsa pe coarda patriotică, așa cum s-a întîmplat, pînă la marea Unire, cu Transilvania, așa cum se întîmplă acum și cu Moldova de peste Prut. Consider că n-ar fi drept să respingem din capul locului un asemenea discurs ca fiind desuet, întrucît pe de o parte nu există în arta literară procedee definitiv epuizate (iată un alt exemplu: poezia „de concepție”, tratată cu rezervă de criticii noștri interbelici, a cunoscut o nouă înflorire majoră sub condeiul unor autori ca Ștefan Aug.
O antologie bucovineană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5830_a_7155]
-
de nivel. Asemeni domnițelor din Evul Mediu cântând o chanson de toile, Irene împreună cu fiul ei Benicio își așteaptă soțul care urmează să iasă din pușcărie pentru a intra în cercul vicios al unor datorii neplătite. În spiritul unui cavalerism desuet, ecoul unei îndepărtate romance, șoferul încearcă să-l ajute să dea o spargere pentru a-l sustrage controlului mafioților locali, o spargere cu final tragic. Nu doar că Standard (Oscar Isaac) este împușcat, dar în jocul unor lichidări factice intră
Din orice direcție by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5189_a_6514]
-
cei ce vin după. Nici pentru noi nu cred că ar fi profitabil dacă am supraviețui la infinit, fie într-o decadenta din ce in ce mai accentuată, deci morbida, fie într-o încremenire de muzeu. Oare cum ar arăta acum atlanții? Fără îndoială, desueți și prăfuiți că orice utopie. Ar mai fi, măcar în teorie - tertium datur - minimum o cale. Mulți o pun în practică și, pînă unal-alta, eludează tragediile. Să joci toate rolurile ce-ți sînt date cu distanță brechtiană, să nu-ți
Lumi pe sfîrsite by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17772_a_19097]
-
estetică ale autorului, nu poate să treacă neobservată. Chiar dacă astăzi, în epoca permisivității și a performativității, cînd granițele dintre diversele discipline se efasează, iar studiile culturale se află în plină ofensivă, lectura unor eseuri de estetică poate părea o îndeletnicire desuetă, totuși cititorul care se va încumeta într-o astfel de "aventură", cu siguranță că nu va regreta. Căci metoda eseistului spaniol ni se înfățișează înainte de orice ca narație dramatică, peripeție. Această vocație a dramaticului, grefată pe intuiția autorului că orice
Ortega y Gasset și estetica modernității by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16275_a_17600]
-
Mircea Iorgulescu NU ESTE deloc improbabil că folosirea cuvîntului solidaritate să trezească astăzi, în ipoteza cea mai favorabilă, doar un zîmbet compătimitor. Pare desuet, chiar de prost gust și e oricum jenant , fiind atît de discreditat încît îl evita, instinctiv, pînă și demagogii cei mai rudimentari, totuși atît de puțin selectivi în insațiabila lor voracitate. Mai subzista, ca un petic de vechi afiș electoral
Solidaritatea intelectualilor cu ei însisi by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17673_a_18998]
-
popular, cele două cuvinte nu sînt foarte frecvente în discursul public de azi; sărăntoc e folosit cu o anume distanță ironică (“bronzul fiind specific sărăntocilor și țăranilor” (EZ 3375, 2003, 3), mai rar ca termen de ofensă voită; sărman e desuet și populist („Bucureștenii sărmani își vor primi banii pentru căldură cu două luni întârziere”, cotidianul.ro/anterioare/1999). Mai actuale par a fi alte două căi de desemnare a săracilor: prin eufemizare birocratică (defavorizați vs. privilegiați) și prin minimalizare familiar-afectivă
Sărac, defavorizat, amărît... (II) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13263_a_14588]
-
mai puțin de șapte ediții. O cifră ce deconcertează pe cititorul contemporan, obișnuit cu parcimonia cu care editurile noastre tratează literatura română de azi. Infirmând scepticismul unora și propria îndoială a scriitorilor, textele românești de succes deveneau o marfă vandabilă. "Desuet" - iată cuvântul care revine cel mai frecvent în vocabularul oricărui cititor cultivat în momentul evocării cazului Ionel Teodoreanu. Ritmul insuportabil de lent pentru contemporanii internetului se aliază cu o aglomerare de metafore și decorativism stilistic apărând redundante. Aerul vetust domină
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
în cele din urmă scris. Despărțirea de medelenism era desăvârșită. Vă place Ionel Teodoreanu? În ceea ce are mai durabil estetic, proza sa mi se pare a poseda un efect de cutie muzicală. Sunetul ce se naște la deschiderea mecanismului e desuet, încântător și grațios. Timpul supraviețuiește concentrat în note muzicale. O lectură indiferentă poate anula farmecul discret al acestei "boîte à musique".
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
cumva atari calități se impun de la sine creînd o autoritate inefabilă? A nu recunoaște, în cadrul criticii noastre de azi, cîteva personalități de indenegabilă autoritate, în felul în care am schițat-o mai sus, ne temem că disimulează nostalgia unui autoritarism desuet. A trecut vremea criticului cu mînă de fier, în numele unui cod dogmatic, ca și cea a monopolizării criticii de către o singură persoană cu discurs apodictic. Năzuim la o autoritate liberală, flexibilă, favorabilă dialogului, atît cît e cu putință să acceptăm
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
ele singure, "monologul interior" al personajului din film va fi, în hohotele sălii: "după numai zece minute îmi venea să-mi tai penisul!" Performanța filmului e aceea de a reuși să combine umorul coroziv, de factură modernă, cu mesajul romantic, desuet fără rușine: "nici un om nu e o insulă"... Dimpotrivă, fiecare om e o insulă, pledează, pe o cu totul altă lungime de undă estetică, Lucia și sexul, al spaniolului Julio Medem, o altă premieră din oraș, dezamăgitoare pentru cel care
Ziua Raței moarte by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14805_a_16130]