2,015 matches
-
total greșită, fiindcă aceste animale erau singurele care i-ar fi putut stopa pe cei care transmiteau de fapt boală: șobolanii. La jumătatea lunii august, (în Europan.n.) se înregistrau 60.000 de morti pe saptamana[...]în timpul verii, pe când ciumă devasta Londra, au existat câteva focare și în afara capitalei. Deoarece frică de ciumă creștea tot mai mult în ținuturile învecinate Londrei, refugiații din capitală erau din ce in ce mai puțin bine veniți. Orașele au instalat chiar și gardieni înarmați pentru a-i ține la
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
ordinairement privés parcequ‘ils cessent de plaire au monarque: sous Louis XIII, quoiqu‘ils plussent au roi, ils étoient disgraciés parce qu‘ils ne convenoient pas au ministre. footnote> Cu toate că toți cei de la curte se așteptau ca Ludovic să fie devastat, reacția regelui a fost una cinica. Cu câteva ore înainte de execuția tânărului, în cadrul unei discuții particulare, Ludovic a afirmat"cred că în scurt timp domnul Grand nu se va simți foarte confortabil".<footnote Crompton de Louis, Homosexuality And Civilization, Harvard
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
obuz acoperită de rugină? Erau oare îndrăgostiți? Logodiți? Întâlnirea aceea nu a schimbat cu nimic hotărârea Charlottei, luată cu mulți ani înainte. La prima ocazie ivită, ocazie miraculoasă, a plecat în Rusia. Nu exista încă nici o legătură cu țara aceasta devastată de războiul civil. Era în 1921. O misiune a Crucii Roșii se pregătea pentru o călătorie în regiunea Volgăi, unde foametea făcuse sute de mii de victime. Charlotte a fost primită ca infirmieră. Candidatura ei fusese reținută rapid: voluntarii pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Constantinopole. Domnitorul lor, hanul Boris, își puse la botez numele Mihail, luă curând după aceea titlul de rege, dovedind astfel și prin cele de dinafară că tinde hotărât la o continuă neatârnare a statului său. îndrăznețul lor rege, Samoil, irupse, devastând și pustiind, până în Peloponez. După multe lupte cu împărații bizantini, bulgarii totuși căzură la urma urmelor de mâna împăratului bizantin Basilius II și fură incorporați cu împărăția romană a Răsăritului (în an[ul] 1018). Se strecurase un secol și mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de întrajutorare să se înființeze acolo unde astăzi sunt musulmani care suferă. Musulmanii au nevoie să vadă iubirea creștină în acțiune. Acest lucru trebuie să se întâmple nu numai în taberele de refugiați palestinieni, ci și în Afganistan, o țară devastată de 22 de ani de lupte, trei ani de foamete și cinci ani de guvernare talibană. Asistența creștină în Afganistan nu trebuie să ia sfârșit la încheierea operațiunilor militare. Prezența unor medici creștini devotați, a surorilor medicale și asistenților sociali
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
în adâncul munților. Aceasta înseamnă : 1. fie că V«tra era stăpânul absolut - cum era Tiamat sau orice altă divinitate ofidiană - al întregului Haos anterior Creației ; 2. fie că marele Șarpe, păzind Apele numai pentru el, a lăsat lumea întreagă devastată de secetă. Că această confiscare a avut loc înaintea actului Creației sau după fundarea lumii, sensul rămâne același : V«tra «împiedică» lumea să se facă sau să dureze. Simbol al nonmanifestării, al latenței sau al amorfului, V«tra reprezintă Haosul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
atestate legende privind distrugerea prin inundații a unor spițe „ratate” de oameni primordiali (3, pp. 136-139 ; 23, p. 31 ; 25, p. 72) - Urieși, Jidovi, Căpcăuni - „răzvrătiți împotriva ordinii divine instaurate la antropogenie pe pământ, pentru că se mâncau între ei și devastau din răutate pădurile, câmpiile și animalele” (69, p. 426). Ei ar fi fost înecați pentru ca „în locul lor [Dumnezeu] să facă alți oameni mai mici și mai ascultători” (3, p. 137). Etnologul Romulus Vulcănescu (69, p. 427) a considerat că aceste
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
este foarte redusă; arderea și prădarea satului de către banul Udrea în 1599, ca pedeapsă pentru refuzul sașilor de a oferi animale și alimente pentru armata lui Mihai Viteazul, ce fusese victorioasă la Șelimbăr; molimele, secetele, incendiile și războaiele ce au devastat satul de-a lungul timpului și au determinat populația să găsească resurse pentru a revitaliza viața comunitară; sau tragedia produsă asupra satului prin colectivizarea încheiată în 1962 și care a umbrit tot trecutul acestuia. Spațiul fizic, geografic al satului și
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
omului de a Învinge limitările mediului Înconjurător. Încrederea În progres Împărtășită de intelectuali și politicieni se afirmase În unele cazuri și mai puternic o dată cu sfârșitul primului război mondial. Chiar dacă trupele române suferiseră pierderi majore În timpul războiului și Întreaga țară fusese devastată de ocupațiile care cauzaseră distrugeri În peste jumătate din teritoriu, Regatul României reușise să smulgă În timpul negocierilor de pace o răsplată a victoriei care depășea chiar și visurile celor mai ardenți naționaliști. În același timp, Însuși acest rezultat a constituit
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
ipoteze asupra inventării clinamenului de către Lucrețiu. O dovadă perfectă că inexistența unei descoperiri arheologice nu are valoare de certitudine a inexistenței unei teze. A te apleca asupra filosofiei antice înseamnă a munci ca un arheolog pe un șantier de săpături devastat... Pietrele următoare - etica. Nici aici nu avem nimic cu adevărat nou: tropism hedonist, antiplatonism - în privința originii numelor și a naturii sufletelor -, recuzare a durerii, a plăcerii și a suferinței ca poli magnetici, dietetica dorințelor, aritmetica plăcerilor, identificarea binelui suveran cu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
câștigurile exegezelor tradiționale. Bine informat, cu lecturi moderne „la zi”, criticul surprinde însă prin redistribuirea accentelor interpretative. Autorul Romanului Comăneștenilor nu mai e văzut doar ca prozator „social”, „ruralist”, ci mai ales ca analist al naturilor problematice, al ființelor complicate, devastate de ruptura dintre conștiință și comportament. Cercetată atent, detectivistic, legenda „impopularității” scriitorului, laitmotiv al studiilor precedente, e explicabilă prin propensiunea spre „realismul analitic” prin care Duiliu Zamfirescu își devansa contemporanii și prin voința sincronizării discursului epic cu acela european practicat
ADAM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285175_a_286504]
-
nu reprezenta cel mai bun model de urmat. Cu toate acestea, nu putem extrapola aceste afirmații asupra unui sat Întreg sau a unui oraș, pornind de la cîteva incidente documentate. Deși există surse care au evidențiat faptul că unele persoane au devastat casele și valorile lăsate În urmă de deportați, realitatea este că unii români au luat În grijă copiii ai căror părinți au fost deportați, crescîndu-i pînă la Întoarcerea acestora, În unele cazuri mulți ani mai tîrziu. Superioritatea tradițională deținută de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de tulburare socială și violență, care a depășit adesea pragul atins În timpul războiului civil de după revoluție. Milioane de oameni au plecat către orașe sau spre frontiere, infamul gulag și-a sporit considerabil proporțiile, starea de răscoală continuă și foametea au devastat zonele rurale și mai mult de jumătate dintre animalele din țară (inclusiv vitele de povară) au fost măcelărite. În 1934, statul „câștigase” deja războiul cu țărănimea. Dacă merită vreun conflict numele de „victorie à la Pirus”, atunci cu siguranță acesta
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
arată clar că monoculturile și uniformitatea genetică favorizează epidemiile. Nu trebuie decât să apară un parazit care să profite de punctul vulnerabil. Dacă toate plantele dintr-o cultură au același punct vulnerabil, cu atât mai bine pentru parazit. Astfel au devastat bolile virale sfecla de zahăr și piersicii, cartofii, arborii de cacao, trifoiul, trestia de zahăr și orezul”. După ce o mană a frunzelor de porumb a distrus În mare parte recolta din 1970, același comitet a fost convocat pentru a analiza
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
o șansă de a-și pune În aplicare teoria piețelor hexagonale și a situării orașelor pe o câmpie plană. După război, s-a alăturat partidului comunist, „fiindcă spera că un regim autoritar Își va folosi puterea pentru a reașeza orașele devastate de război conform unui model optim, elaborat după cerințele teoriei locurilor centrale”. Acesta a fost un caz clasic de Încercare de a impune ceea ce Începuse ca o descriere analitică simplificată a economiei spațiale. Hans Carol, „Geographica: Walter Christaller, a Personal
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
poziția strategic), vis-à-vis de Uniunea Sovietic). Cu o astfel de capabilitate enorm), Statele Unite puteau acționa nu împotriva Uniunii Sovietice, ci în pofida ameninț)rii pe care o presupune puterea ei. Cum putem spera c) dețin)torii unei mari puteri nu vor devasta o regiune, în numele cre)rii și menținerii ordinii mondiale? La nivelul sistemului internațional, se poate spera c) puterea, care a devenit recent mai echilibrat), vă r)mane astfel. O competiție militar), dac) este una strâns), necesit) precauție din partea compețitorilor. La
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
dictaturii militare în 1941. Patriarhul Nicodim, în bună tradiție a panegiricului ortodox cu valențe mistice, îl numea pe I. Antonescu un conducător providențial, „un arhanghel cu sabie de flacără“ care era destinat să readucă pacea și liniștea într-un tărâm devastat de luptele politice interne 10. Biserica ortodoxă a aprobat și a susținut „războiul sfânt“ declarat de I. Antonescu, justificând războiul împotriva bolșevismului ateu prin reactivarea imaginarului medieval în care domnul și Biserica creștină luptau alături în cruciada binecuvântată de Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și ultima, cea din 410, fusese cea mai înspăimântătoare, chiar dacă, pe plan politic, cea precedentă, din 408, nu fusese mai puțin gravă pentru că desprinsese din imperiu Spania, Galia și Britania. Numai că, în 410, goții lui Alaric jefuiseră chiar Roma, devastaseră Italia până la strâmtoarea Messina și urcaseră apoi spre Provence. Invazia barbarilor îi constrânsese pe mulți romani, dintre care unii de familie nobilă, să se refugieze în Africa, unde aduceau informații despre devastările și violențele la care asistaseră. Reacția păgânilor, atenuată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de la această analiză, discursul se focalizează asupra examinării raportului dintre credință și fapte pentru că iertarea de păcate e obținută de creștin prin credință care lucrează prin intermediul iubirii. În 414 a ajuns în preajma lui Augustin tânărul Orosius care fugise din Spania devastată de vizigoți și agitată de erezia priscilienilor; acesta i-a adus, în vederea unei analize, un Memoriu privitor la eroarea priscilienilor și a origeniștilor (Commonitorium de errore Priscillianistarum et Origenistarum), căruia Augustin îi dă răspuns prin micul tratat adresat Presbiterului Orosius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
inovatoare (cu excepția câte unui literat pedant înțepenit în exaltarea trecutului). Astfel, în urma marilor migrații barbare care s-au succedat începând cu 406, imperiul a pierdut progresiv Britania (niciodată romanizată total), Spania, unde s-au stabilit suabii și apoi vizigoții (aceștia devastaseră Italia în 410 și se stabiliseră la început în Galia meridională), Africa, ocupată definitiv de vandali începând cu anul 435 (anterior, ei se stabiliseră în Galia și apoi în Spania), Galia, traversată de toate populațiile germanice menționate mai sus, apoi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a mai întors de atunci niciodată în Italia. În orice caz, la Ravenna a dobândit probabil o educație retorică serioasă; dintre modelele sale, el îi amintește mai ales pe poeții creștini: Iuvencus, Prudențiu, Sedulius. Totuși, în acei ani, Italia era devastată de războaie și de invazia longobarzilor, în timp ce regatul francilor era printre cele mai puternice și mai înfloritoare din acea vreme, chiar dacă se înregistra o tot mai accentuată degradare a culturii. Astfel, Venantius s-a stabilit întâi la Metz și apoi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Arnobiu cel Tânăr). În sfârșit, nu trebuie să uităm că în aceste epistole sunt multe informații despre istoria Egiptului: o dovedesc epistolele 7 și 8 (din anii 419 și 420), care au ca punct de pornire foametea și grindina care devastează câmpurile, provoacă mizerie și duc la apariția banditismului căruia patriarhul încearcă să-i pună stavilă. În 1907, F. Conybeare a publicat versiunea armeană a unei scrisori a lui Chiril, adresate lui Teodosius al II-lea, care avea anexat și un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Marcian (450-457), susținut de puternicul general alan Aspar, un arian, în ciuda opoziției lui Leon (care a ajuns însă la cunoștința lui Marcian după convocare) prefera ca episcopii să subscrie Tomul în mod individual și invoca situația părții occidentale a imperiului, devastată de Attila. Papa ar fi preferat să convoace conciliul la o dată ulterioară și dorea ca participanții să nu se ocupe de doctrină ci de reintegrarea episcopilor exilați în 449. Conciliul, convocat întâi la Niceea pentru 1 septembrie 451 și transferat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
călugării Kellia (între 388 și 399); ca și de prezența lui Ioan Cassian care afirmă în mod explicit că Sceti era considerată localitatea cea mai vestită pentru perfecțiunea vieții monastice (cf. mai ales Conferințe X, 2, 3). Sceti a fost devastată în 407 de o primă invazie a barbarilor care a provocat exodul multor eremiți și moartea altora; o a doua invazie a avut loc în 434. Politica brutală a patriarhului Teofil de Alexandria - care, începând cu Epistola sărbătorească din 399
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cu desăvârșire, în privința jafului la care a fost supusă Roma în 410, eveniment care impresionase puternic Occidentul și stimulase reflecțiile celor mai sensibile personalități și ale celor mai profunde minți. La fel de indiferentă rămâne cultura greacă și atunci când Genseric și vandalii devastează din nou Roma în 455. Problema fundamentală a acestei istoriografii care își propune să fie creștină este una lăsată moștenire de Eusebiu: aceea de a aborda în același timp istoria profană și istoria Bisericii pentru că nu poate fi imaginată, așa cum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]