10,396 matches
-
atunci când povestește despre adevăruri triste, dureroase, cum se întîmplă și în ultima sa carte ”Cu și fără securiști”... La rândul său, ”bunelul” Creangă mărturisește:”O bună perioadă, bunul și harnicul meu prieten a locuit în ”bojdeuca” mea din Toronto, fapt devenit legendar, așa cum a fost și prietenia dintre Eminescu și Ion Creangă, pe care poetul îl vizita acolo, în Dealul Țicăului (...) De fapt, eu, bunelul Ovidiu Creangă, sunt prin scrisul și strădaniile mele, un vajnic continuator al celui care ne-a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93222_a_94514]
-
directorul Muzeului Municipiului București, istoricul Adrian Majuru. Sinaia, Orașul Elitelor - Arhitectură și Istorie este o carte-document, cu aproape 1.000 de policromii și 3.000 de referințe, care te poartă printr-o lume demult apusă și totuși actuală. O lume devenită istorie, pe care totuși o regăsim lângă noi și acum. O lume în care zidurile și-au păstrat, cu statornicie, istoriile - unele cunoscute, altele mai puțin (sau chiar, uneori, deloc) știute. O lume în care zidurile vorbesc, păstrând - la prima
Lansare de carte-eveniment „Sinaia, Orașul Elitelor – Arhitectură și Istorie”, semnată de arhitect Dan Manea [Corola-blog/BlogPost/93227_a_94519]
-
miniștri condusă de I.C. Brătianu în care s-a hotărât neutralitatea României la începutul Primului Război Mondial. Așa cum spuneam la începutul acestei prezentări, cartea Sinaia, Orașul Elitelor - Arhitectură și Istorie te poartă printr-o lume demult apusă și totuși actuală. O lume devenită istorie, pe care totuși o regăsim lângă noi și acum. O lume în care zidurile vorbesc, păstrând, la prima vedere, o tăcere absolută.... Însă, dacă ar putea vorbi, zidurile monumentelor istorice ar fi cei mai fideli cronicari ai vremurilor de
Lansare de carte-eveniment „Sinaia, Orașul Elitelor – Arhitectură și Istorie”, semnată de arhitect Dan Manea [Corola-blog/BlogPost/93227_a_94519]
-
m-aș reclădi/ dintr-un puzzle complicat/ și-apoi, m-aș regăsi/ în jumătăți de versuri?/ Mi-ai fi cealaltă jumătate?»” Împinsă neașteptat de brutal în caruselul unor situații și trăiri cumplite, scriitoarea și-a convertit stările sufletești în poezie, devenită leac al supraviețuirii, stimulându-i efortul de a înțelege sensurile de nepătruns ale existenței noastre, pendulând între zvârcolire neputincioasă și cugetare meditativă, între nostalgia trecutului luminos și pustiirea prezentului nebulos, între asumarea responsabilă a continuității și temerile incertitudinilor care îi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93258_a_94550]
-
a existenței umane. Nu mi-a reușit, și gata! Din pricina a două stimabile omagii lui Ion Barbu, "}ărmul de grâu" și "Sistem solar" unii comentatori m-au aliniat în descendența lirică a acestuia. La prima vedere, și "Pământ de pază" (devenită ulterior "Insulă") l-ar "relua" întrucâtva pe Ion Barbu. Visam o insulă enormă ieșind din mare în neștire și-i căutam duios o formă, alcătuind-o din privire: muntoasă ca o lună nouă, cu piscuri ațintite, pure, c-un râu
Lucrează timpul pentru noi? by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8270_a_9595]
-
la EPL, în ianuarie 1964, mă aflam încă pe pârtia inițială, în stricta continuare a cărții de debut. Dată la cules în noiembrie 1963, această nouă culegere nu diferă mult de prima. Piesa de deschidere, din 1961, "Zboruri de dragoste" (devenită ulterior "Asonanțe") aduce, parcă, o mai marcată preocupare pentru formă: De-atâtea zboruri, zarea se mutase lin aplecându-se sub arcuri vii, cu arbori, temple, râuri, case, iar noi umblam pe frunze străvezii pe-un drum pornit și el spre
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
poezie de care nu mă rușinez (prea tare) nici azi. În schimb, următoarea, ŤVegheť, pleacă de la un vers al lui Giuseppe Ungaretti: ŤCara, lontana come in uno specchioť, îngânându-l pe vreo 40 de stihuri sâcâitor de vorbărețe... ŤÎn zoriť (devenită, prin antologii : ŤApune Lunať), e o poezie Ťde notațieť, ușor pretențioasă și exclamativă. Am fost tentat să elimin ultimul distih, stimabil: ŤSoarele suie roșu peste lume/ și trage orizontul din adâncuri.ť, din cauza acelui atribut, Ťroșuť, care putea fi luat
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
ŤZilnicile autobuzeť și "Constructorul", cu o declarație de care ar fi fost mândru orice versificator specializat în producții la comandă socială: Sunt omul care trece prin zid, / pentru că eu am suit / toate zidurile acestui oraș!" "Cea dintâi ninsoare", "Înainte de plecare" (devenită "Euharistie"), Ť"Mă ridicam din mare" și "Veche baladă" (scurtată de vreo zece stihuri) îmi par mulțumitoare - de unde și reluarea lor prin culegeri ulterioare. Profund falsă este ŤPlecările constructoruluiť, cu titlul ei proletcultist cu tot! ŤȘantier navalť s-ar fi
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
să fie văzuți de către directorii de teatre, de către specialiști. O idee structurată de un actor pe care l-am admirat mereu pe scenă în montările lui Tompa Gabor, Silviu Purcărete, Vlad Mugur, Mihai Măniuțiu, Bocsardi Laszlo, David Zinder. Un actor devenit, de ceva vreme, și profesor. Un actor cu o carieră adevărată, cu roluri mari, și multe, care s-a menținut constant, așa cum spuneam, în zona discreției absolute, a unei coborîri benefice în sine, pe drumul continuei căutări. Miklos Bacs este
Șaptesprezece pentru teatru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8317_a_9642]
-
Cosmin Ciotloș Devenită, la un moment dat, loc comun al eseisticii de la noi, împreună cu alte mici paradoxuri narative borgesiene, formula care leagă omul nu de operă, ci de unitățile indefinibile ale amintirii trebuie folosită cu maxime precauții. Dacă, în mod cu totul excepțional
Memoria lui Mateiu Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8327_a_9652]
-
Eugeniei Ionescu este modalitatea ei de notație diaristică: fără nici o ierarhizare a faptelor și fără o grilă personală care să le valorizeze pe cele din universul individual și familial. În paginile megajurnalului ținut, cu o răbdare incredibilă, de această femeie devenită călugăriță la Mănăstirea Dealu, secvențele casnice se împletesc cu cele istorice, iar episoadele de viață provincială, cuminte, aproape mediocră, stau alături de consemnări ale unor evenimente internaționale fără nici o legătură cu biografia personajului. Frazele descriptive aduc astfel la un loc realități
Marcă înregistrată by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8330_a_9655]
-
când atâția oameni suferă de lipsa de țară, de (locul) natal, în sensul însă al pierderii patriei spirituale, oameni care nu au aflat niciodată ce-nseamnă prietenia, aproapele, siguranța unui cămin." (p. 33) Însuși sensul termenului "mistică" este opus celui devenit comun, mai ales în deceniile de dezlănțuită propagandă ateistă din perioada comunistă. În Evul Mediu, mistica era consideată o cale de cunoaștere, singura capabilă să ofere minții accesul la adevărul aflat dincolo de primul nivel al realității imediat identificabile: "Mistica nu
Dilemele poetului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8333_a_9658]
-
arestat și deținut din 1961 până în 1964; 5. întrunirile nostalgice târzii în redacțiile sau sumarul unor reviste, ca, de pildă, "Familia", după reapariția noii serii în 1965, când se regăsesc consecvent în paginile ei Nicolae Balotă, Ovidiu Cotruș, Radu Enescu (deveniți redactori), Ștefan Aug. Doinaș, I. Negoițescu, Cornel Regman și sporadic alți foști membri ai Cercului: Eta Boeriu, Ovidiu Drimba etc.; de menționat și tentativa nerealizată de reunire a unui nucleu cerchist în jurul revistei "Teatrul", unde în 1956 I. D. Sîrbu
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
implicațiile lor imorale, răspunderea pentru ele, sensul lor uman și istoric erau foarte dependente de cei trei meseni, sau nici nu existau pentru ei; acea perioadă a societății burgheze ajungea la o atrofie a simțului moral, o îngustare a eticii devenite strict de clasă, ceea ce a permis și represiunea revoluției ruse din 1905, și a răscoalelor țărănești din România în 1907, și izbucnirea primului război mondial pentru niște pretexte absurde și apoi, după 1920 și mai ales după 1930, criza de
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
ale discriminării rasiale." (1935): "Apare romanul Orașul cu salcîmi. Tot acum M.S. publică Cum am devenit huligan. Texte, fapte, oameni - determinat de prefața brutal adversativă, sub raport uman, a lui Nae Ionescu la romanul său apărut cu un an înainte. Devenit, în urma publicării acestei cărți, obiectul celor mai felurite atacuri, M.S. se vede obligat să răspundă tuturor "trivialităților polemice". (1944): "1 martie - Se joacă în premieră pe scena Teatrului Alhambra piesa Steaua fără nume de M.Sebastian, - iar în paranteză: Spre
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
se putea ascunde de realitatea opresivă a regimului politic (așa au procedat Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Costache Olăreanu și, pe urmele lor, mulți dintre optzeciști). Textualismul, experimentalismul și postmodernismul au devenit în anii ´80 soluții salvatoare, în aceeași sferă, devenită din ce în ce mai largă, a literaturii evazioniste. Pentru a păstra șansele estetice ale literarității, important era ca literatura (partea ei salvată) să nu intre în sistem, să nu se adapteze la sistemul comunist, să nu se conformeze limbajului ideologic oficial. Nu putea
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
în posesia darului special de a intui firea adâncă, ascunsul caracter și, de aici, destinul unui popor - proaspăt dejugat a admis că destinul poporului nostru este de a duce mai departe faima și flamura Bizanțului, privilegiu părăsit de maica Rosia, devenită U.R.S.S. în privința Bucureștilor a făcut curioasa observație că orașul îi părea izbitor de asemănător cu Sankt Petersburgul de dinaintea revoluției roșii. Memoria îmi joacă o festă în ce privește contextul: îl impresionase masa de oameni trecând hipnotic în ambele sensuri, pe Cale, sau
Un om, un destin, un card by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8525_a_9850]
-
Corneliei Ștefănescu se constituie ca o cercetare temeinică, bazată pe o amplă și meticuloasă informație, punând efectiv într-o puternică și meritată lumină pe românii care au intrat în sfera de simpatie umană și intelectuală a lui Marcel Proust și deveniți nu o dată modelele unor personaje romanești. în același timp, e scos la iveală ceea ce se știa mai puțin sau deloc viul interes pe care l-a manifestat marele scriitor francez pentru cauza României în anii primului război mondial și zelul
Marcel Proust și românii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8519_a_9844]
-
sentiment citîndu-l în daraveri ordinare, se vinde și se cumpără. Mai mult decît o problemă de consistență lingvistică, în ginta latină, unde găsim, pretutindeni, onor, sau de literatură, onoarea repudiată de Alecsandri ajunge, cu epocile, o problemă socială. Despre onoarea devenită loialitate, cînd între nume și faptă legătura se desface, pare-se, fără cale de întoarcere (o analiză pe film face, de curînd, într-un articol din History of European Ideas, "Loyalty in National Socialism: A contribution to the moral history
Numele și fapta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8565_a_9890]
-
sonore narativ dezvoltătoare, de un colorit amețitor, se naște din rarefierile la fel de entuziaste și de năucitoare ale travaliului de tip meditativ-expozitiv. Tiberiu Olah este năvalnic și atunci când acționează, și atunci când reflectează, când fructifică acele formule ritmico-melodice de certă proveniență folclorică, devenite componente structurale ale stilului său, ori când glosează pe marginea unor soluții bătătorite de muzica occidentală. Consecința? Un anume vertij profitabil asediază ascultătorul, așa cum, situat la mare altitudine, te amețește, copleșindu-te, perspectiva. Gestul componistic e unul torențial, Tiberiu Olah
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
din perioada interbelică, vorbea și despre "colonia independentă" de artiști care s-a stabilit la Balcic, pe malurile Mării Negre, unde, spune el, "se pictează mai bine decât la Neu-Dachau sau la Worpswede". Balcicul era inclus într-o suită de locuri devenite celebre și în care se consuma un fenomen tipic al modernității : fuga în natură, evadarea, ca reacție față de un învățământ artistic osificat și ca încercare de recuperare a unei sensibilități și prospețimi aurorale. Apetitul pentru originar, primitiv, arhaic a cărui
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
noi, cei de-o anume vîrstă, de valurile pe care le-a stîrnit această "idee beligerantă", lansată de Edgar Papu, în 1974, și exploatată mai cu seamă de condeierii strînși în jurul periodicelor celor mai devotate regimului ceaușist, Luceafărul și Săptămîna, devenită un criteriu de departajare a scriitorilor și intelectualilor epocii. În raza ei s-au conturat două tabere (totuși, nu fără o interfață!). Pe de o parte, membrii unei gărzi oficiale, paznici, s-ar putea spune, ai templului ideologic reconstituit pe
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
român părăsea ostentativ un făgaș, el nu renunța la o coerență a lucrurilor, ce era însă alta decât cea comună, purta pecetea unei filtrări moderne mai avizate. Așadar, este readus un univers de patimi telurice și de explozii de energie devenit familiar cititorului autohton tocmai din contactul cu proza lui Breban. Disting însă, în faza recentă a explorărilor sale narative, un efort de a obține o cristalizare maxi-mă, ca o sinteză a unui demers repetat în timp. Ar fi greșit
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
Simmons), fost cadru militar, însă fără nimic belicos în atitudine, și o mamă vitregă, Bren McGuff (Allison Janney), în a cărei prețioasă amforă juna Juno vomită ocazional, dar care, la nevoie, probează aptitudini materne în sensul activistelor pentru drepturile adolescentelor devenite mame. Juna Juno se decide să renunțe la avort după un scurt moment de confuzie în care apare mai mult spre amuzament și o spînzurătoare și o necreditabilă instituție care facilitează avorturile și unde viitoarele ex-mămici își expun ticurile nervoase
Maternitatea pe înțelesul copiilor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8589_a_9914]
-
se repetă aproape identic și în alte situații ulterioare: "Are loc asumarea totală a discursului de către instanța enunțătoare care își este propria transcendență. Sentimentul este actualizat nu numai ca posibil vehicul semiotic, ci acesta se transformă în acea stare agonală, devenită condiție unică a actului poetizant. Eul bacovian nu mai este constrâns să se manifeste din exterior, impulsionat de vreo retorică, precum cel blagian, ci se situează simultan în existență și scriitură, asumate coparticipativ ca existență a scriiturii și ca scriitură
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]