2,113 matches
-
romantismul face același lucru, prin subiectivizarea lumii exterioare. Cele două mișcări sunt legate, deci, prin idealizarea realității. Primele manifestări romantice în [[pictură]] vor apărea când [[Francisco Goya]] începe să picteze la pierderea auzului. O pictură cu tematică neoclasică precum "Saturn devorându-și fiii", de exemplu, prezintă o serie de emoții pentru spectatorul pe care îl face să se simtă nesigur și speriat. Goya creează un joc de lumini și umbre care accentuează situația dramatică reprezentată. Deși Goya a fost un pictor
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
Armata nemuritoare 52. Puterea tuturor 53. Flăcările răzbunării 54. Dincolo de focul mistuitor 55. Modul de viață al adulților 56. Întoarcerea Fuhrerului 57. Odihnă veșnică 58. Sacrificii umane 59. Lumina pierdută 60. Ochiul Raiului, Poarta Pământului 61. Cel care l-a devorat pe Dumnezeu 62. Un contraatac puternic 63. Cealaltă parte a porții 64. Sfârșitul călătoriei Această listă cuprinde OVA, OVA-urile fiind episoade care arată un trecut al unui personaj sau o întâmplare nearătată în episoade. 1. Alchimistul Orb 2. Oameni
Lista episoadelor din Fullmetal Alchemist: BrOtherhood () [Corola-website/Science/335267_a_336596]
-
dintre zeii favoriți ai populației rurale. Acest lucru este întărit de cultul lui care includea sacrificii umane prin spânzurarea unor bărbați de copac pentru a aminti de căpătarea înțelepciunii runelor. În ziua apocaliptică a Ragnarok-ului, Odin va fi sfâșiat și devorat de lupul uriaș, Fenrir, dar va fi răzbunat de fiul său cel mic, Vidar. Alte nume sub care este cunoscut Odin sunt: Rognir, Sann, Omi, Ohinn, Oer, Sidhott, Thund, Haptagod, Sidskegg, Sigtyr, Unn, Ηerran, Herteit, Hropt, Herian, Ialg, Iolf, Ialk
Odin () [Corola-website/Science/297857_a_299186]
-
om și pește care trage barcă după el în larg. În sfârșit răpus, marlinul este prea mare ca să poată fi ridicat la bord și Santiago îl leagă de barcă lăsându-l în apă, dar, pe drumul de întoarcere, rechinii îl devorează cu toata împotrivirea disperată a bătrânului, care revine la țărm epuizat și aducând cu el doar scheletul peștelui. Această povestire aparent simplă reprezintă în realitate o adevarată parabolă a condiției umane, a invincibilității omului. Fiind pescar, Santiago nu exercita o
Bătrânul și marea () [Corola-website/Science/315336_a_316665]
-
în evidență geniul lui Marlborough, pe fundalul ticăloșiei sale". Drept răspuns la "Istoria Angliei" a lui Macauley, un descendent a lui Marlborough, Winston Churchill, a scris o biografie laudativă despre strămoșul lui: "Marlborough: His Life and Times". Marlborough a fost devorat de ambiție, urmărit necontenit de setea de avere, de putere și promovare socială, ceea ce i-au adus faima de a fi zgârcit și lacom. Aceste trăsături poate au fost exagerate, dar, Trevelyan notează, că aproape toți oamenii de stat din
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
este numele generic acordat microorganismelor care pot distruge bacteriile. Denumirea (ce provine de la latinul "bacteria" și grecescul φᾰγεῖν "phagein" - "a mânca", "a devora") a fost introdusă de către bacteriologul canadian Félix d'Herelle în 1917, an în care descoperă un virus care posedă astfel de caracteristici. Cultivați în laborator, bacteriofagii pot fi utilizați în tratamentul unor boli cum ar fi dizenteria, holera. În anul
Bacteriofag () [Corola-website/Science/323674_a_325003]
-
că necredința trebuie pedepsită cu moartea. În acest moment, 103 683 decide că mișcarea a mers prea departe și cere suprimarea ei. Adepții sectei sunt uciși, dar conducătoarea 23 și garda ei personală reușesc să fugă din Bel-o-kan, aparent fiind devorate ulterior de un pițigoi. După ocuparea cetății Bel-o-kan, furnica 103 683 pune bazele unei noi federații, mai cuprinzătoare ca precedenta. În cadrul ei, în afara prințeselor belokaniene care-și construiesc o cetate nouă, intră și alte specii de furnici, precum și o serie
Furnicile (trilogie) () [Corola-website/Science/323776_a_325105]
-
un grup de "Coelophysis", ei găsesc vizuina unor animale din specia "Cynodont". Din păcate, unul din pui sa apropiat prea mult de intrare și este mâncat. Masculul, încearcă să îl salveze, dar în zadar. În aceeași noapte, adulții sunt arătați, devorându-și puii și abandonându-și vizuina. Femela de"Postosuchus" șchiopătează, în urma unei răni suferite, după atacul unui "Placerias". Este expulzată din teritoriul ei de un alt "Postosuchus" și mai târziu moare, devenind pradă pentru "Coelophysis". În final ajunge și sezonul
Pe urmele dinozaurilor () [Corola-website/Science/314418_a_315747]
-
face același lucru, prin subiectivizarea lumii exterioare. Cele două mișcări sunt legate, deci, prin idealizarea realității. Primele manifestări romantice în pictură vor apărea când Francisco de Goya începe să picteze la pierderea auzului. O pictură cu tematică neoclasică, precum "Saturn devorându-și fiii," de exemplu, prezintă o serie de emoții pentru spectator, pe care îl face să se simtă nesigur și speriat. Goya creează un joc de lumini și umbre care accentuează situația dramatică reprezentată. Deși Goya a fost un pictor
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
trece și prin Etiopia. Acolo o întâlni pe Andromeda, fiica regelui Kefeus, și se îndrăgostește de ea. Andromeda - la cererea unui oracol - a fost înlănțuită de o stâncă și lăsată acolo pradă unui monstru îngrozitor trimis de Poseidon ca să o devoreze. Când monstrul se apropie de ea, Perseus îi arătă chipul Meduzei și-l împietri pe loc. Andromeda fu salvată, dar Fineus, fostul logodnic al Andromedei, veni în toiul nunții cu o mică oaste și îl atacă pe Perseu. Atunci eroul
Perseu () [Corola-website/Science/299035_a_300364]
-
De Hidalgo a declarat mai tarziu despre Callas că era "un fenomen... Obișnuia să asculte toate sopranele, mezzosopranele, si tenorii... Era capabilă de orice." Însăși Callas a declarat că : "mergeam la Conservator la 10 dimineață și plecăm cu ultimul elev... devorând muzică" 10 ore pe zi. Cand a fost întrebată de profesoară de ce proceda astfel, răspunsul a fost: "până și cel mai puțin talentat elev te poate învăța pe tine, cel mai talentat elev, ceva de care să nu fii capabil
Maria Callas () [Corola-website/Science/298383_a_299712]
-
din regatul subpământean. 9. Lupta cu Anteu (Antaeus). 10. Lupta cu Cycnus, pe care l-a ucis în drum spre Grădina Hesperidelor. 11. Eliberarea lui Prometheus. Traversând Caucasul, pe drumul spre aceeași Grădină a Hesperidelor, eroul a ucis vulturul care devora ficatul titanului Prometheus înlănțuit de o stâncă. 12. Lupta împotriva lui Lycaon, fiul lui Ares și al Pyrenei, care, opunându-se trecerii lui Heracles spre Grădina Hesperidelor, a fost învins și el de către erou. 13. Lupta cu gigantul Alcyoneus pe
Heracle () [Corola-website/Science/298352_a_299681]
-
(din - "sarkophagos"; "sarkós" = "carne", "phago" = "a devora") este un sicriu de lemn, sau materiale durabile (piatră, marmură, ceramică, bronz), uneori bogat decorat cu motive ornamentale, cu scene mitologice sau din viața defunctului, ridicat la suprafața solului sau în cavouri, în care erau depuse cadavrele sau cenușa acestora
Sarcofag () [Corola-website/Science/327464_a_328793]
-
te-ndeamnă, de te cheamă". Dar nu, departe de a fi resemnat, senin, olimpian, dorești, dorești încă atîtea, numai că între dorinți și posibilități pare a se căsca un abis. Prizonier și complice al unui trecut dilatat, hipertrofiat, te lași devorat de primejdiile, imaginare sau reale, ale prezentului și viitorului, transformate și ele, neîncetat, în timp trecut... Neliniștea îți dă la început tîrcoale sfioase, cuminți, incerte, o ignori, încerci să o dai afară ca pe o insectă sîcîitoare, nici nu știi
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
ale industriei domestice, încropește versuri și jocuri de cuvinte, visează la chiolhanuri și cultivă istorisirile deochiate, doldora de picanterii țepene. Ca ființe umane ori sub deghizări animaliere, personajele lui pun mereu la cale un praznic de pomină: capra plîngîndu-și iezii devorați de lup, Ivan Turbincă făcînd guleai cu dracii în iad, cele trei nurori înainte de a-și ucide soacra ori companionii lui Harap Alb la curtea lui Roșuîmpă rat sînt toți mari amatori de excese gastronomice și de voluptăți bahice. Această
Moș Ion Creangă Coțcariul by Mihai Vornicu () [Corola-journal/Journalistic/2815_a_4140]
-
Întrucât timp de opt sute de ani trăiseră netulburați, călugării subestimaseră schimbările prin care trecuse țara în ultimii ani. În numai o jumătate de noapte, muntele se transformase într-un iad pe pământ. Cu oarecare întârziere, pe la miezul nopții, când flăcările devorau totul, reprezentanții Muntelui Hiei, pieriți de spaimă și panică, veniră la tabăra lui Nobunaga să ceară pacea. — Îi vom da orice sumă de bani dorește și vom accepta orice condiții ne impune. Nobunaga fulgeră doar un zâmbet și le vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de foc. Cât de trist era că Takeda Shingen nu avusese înțelepciunea de a prevedea acest lucru. Kai, apărată de munți, ravine și râuri, era îndepărtată de miezul lucrurilor și izolată de influențele străine. În plus, pe samuraii săi îi devora o îndărătnicie și o înfumurare caracteristice pentru locuitorii unei provincii muntoase. Se temeau foarte puțin de propriile lor neajunsuri și nu doreau să studieze obiceiurile altor țări. Concluzia era că se bazau exclusiv pe cavalerie și pe trupele lor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
războiul nu e doar o problemă de numere și avantaje logistice. Moralul oamenilor din castel se fortificase chiar; nu se zărea nici cel mai mic semn că ar fi putut capitula. Desigur, puteau duce lipsă de hrană. Soldații asediați își devoraseră, probabil, vacile și caii, chiar și rădăcini de copaci și iarbă. Toate lucrurile despre care Hideyoshi crezuse că aveau să decidă căderea castelului nu făceau decât să întărească moralul și unitatea apărătorilor. În Luna a Cincea, începu anotimpul ploios. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
hrană. Multe dintre micile vrăbii și sfrancioci care se aduneau dimineața și seara în copacii din curte fuseseră prinse și mâncate, iar cele rămase încetaseră în ultima vreme să mai vină la castel știind, poate, ce le aștepta acolo. Oamenii devoraseră atât de multe ciori, încât acum rareori mai reușeau să prindă măcar una. În mijlocul întunecimii, ochii santinelelor scăpărau la auzul oricărui sunet ca de nevăstuică furișându-se prin apropiere. Instinctiv, sucurile gastrice începeau să le curgă și se uitau unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cu nas lung, Tengu, scotea un țipăt înspăimântător. Dintr-o dată, Mitsuhide își aminti povestea pe care o auzise de la preot despre altarul zeului de foc. În mintea lui, și-l imagină pe Tengu umblând pe cerul negru ca smoala. Tengu devorează focul, apoi își ia zborul în cer. Un Tengu uriaș și alții mai mici, fără număr, se transformă în foc și încalecă vântul negru. Când focurile cad pe pământ, altarul zeului de foc se transformă imediat într-un rug de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
și fiul acestuia. Lămpile creau în cameră o atmosferă înviorătoare. După ce ceremonia ceaiului luă sfârșit, gazdele și musafirii se mutară într-o cameră mai mare, unde stătură de vorbă până noaptea târziu. Lui Nobunaga încă îi mai era foarte foame. Devoră felurile de mâncare puse în fața lui, bău vin - care păreasă fi fost preparat din rubine topite - și, din când în când, lua câte o prăjitură europeană de pe un platou bine garnisit, conversând neîntrerupt tot timpul. — Aș dori să fac o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
la dreapta. Auzind pași, își pregăti lancea. Concentrându-se cu toată ființa asupra auzului, ascultă vreun semn din cameră. Silueta albă care năvălise adineaori înăuntru era aceea a Generalului de Drept, Oda Nobunaga. Luptase până la sfârșit, când văzuse că flăcările devorau templul și toți oamenii din jurul lui fuseseră doborâți și uciși. Se înfruntase corp-la-corp cu soldații de rând, ca și cum ar fi fcut parte dintre ei. Și totuși, luase hotărârea de a comite seppuku nu numai fiindcă își judecase reputația și găsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
trăi astfel și prin cei care mă vor citi, nu numai, asemeni tuturor, prin fetița mea, deci mai mult, fiindcă familiile se sting și ele, uneori atât de repede încît se justifică pe deplin existența acelor artiști care se lasă devorați de demonul creației și nu mai au timp, sau nu-i mai interesează să se lase ispitiți de perpetuarea ființei lor efemere, posedați de ideea durabilității ei în spirit. Căci cultura e o formă de viață, prin care o colectivitate
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ea disponibilități pentru ecleziastice reflecții, nu când o doream înțelegea ea că e dorită, nu când eram eu obosit era și ea pradă lasitudinii, singurătatea în doi nu era și pentru ea totdeauna un balsam, bucuria lecturii care adesea mă devora nu era în același timp și pentru ea o vibrație a spiritului ("Lasă cititul, Victoraș, că nu e timp de citit..." N-o întrebam de ce n-ar fi, mi-ajungea s-o privesc și să-i văd surâsul... "Mai lasă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să le spună prietenilor: „Peisajele, orașele, nu mă interesează pentru că nu le pot poseda. Nu le pot înghiți”. Acum, în schimb, totul îl interesează, îl privește, pentru că are scrisul, adică are ochi, gură și stomac pentru a privi și a devora realitatea. Orașe și peisaje. De aceea abia acum redescoperă fascinația în fața lumii pe care o încerca în copilărie. În vreme ce scrie aceste rânduri pe primele file ale cărții lui Bachmann soarele a răsărit deja peste Boulogne 291. Aluzia la cartea scriitoarei
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]