2,071 matches
-
literară unde posta capitole din primul roman „Dezrădăcinare sau Un nou început”. Fusese o revelație pentru mine. De multă vreme nu mai citisem o proză care să mă captiveze atît. Apoi am intrat în posesia roamnului pe care l-am devorat pur și simplu. Pusesem atunci interesul pentru lectură pe seama întîmplărilor captivante prin care trecuse eroina, era vorba de soarta unei femei românce plecate la muncă în Germania, impactul pe care-l avusese cu țara în care lucra, cu ... Citește mai
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
literară unde posta capitole din primul roman „Dezrădăcinare sau Un nou început”. Fusese o revelație pentru mine. De multă vreme nu mai citisem o proză care să mă captiveze atît. Apoi am intrat în posesia roamnului pe care l-am devorat pur și simplu.Pusesem atunci interesul pentru lectură pe seama întîmplărilor captivante prin care trecuse eroina, era vorba de soarta unei femei românce plecate la muncă în Germania, impactul pe care-l avusese cu țara în care lucra, cu ... XXXII. - SFERA
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
distorsioneze, dar și să recompună imaginea. Volumul se deschide cu un crez (Patria) și continuă cu o serie de confesiuni mediatizate prin imaginile lumii moderne, aflată în suferință dar supraviețuind cu grație. Sau prin grația unui zeu al amintirii, care devorează esența, lăsând uneori vizibilă aparența. Cititorul este chemat să privească prin ochiul de geam rămas neatins, după confruntări reale și confruntări de idei. „Recunosc că alegi ca un scenarist de elită/...dai naștere la un fel de loterie/a simțurilor
PREFAŢA LA VOLUMUL „ESPRESSO DUBLU LA HAIFA” de CRISTINA CHIPRIAN în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366121_a_367450]
-
a vizitat URSS, ”patria muncitorilor și țăranilor”, pentru care a luptat, și-a dat seama de greșeala sa, ca lumea să-l refuze pe Dumnezeu. O societate umană în care Dumnezeu e alungat devine o lume a lupilor care se devorează între ei - homo homini lupus. Panait Istrati, deși ateu în convingeri, ajunge la concluzia că religia are rolul de regularizator și frână a instinctelor umane sălbatice și ucigașe. Panait Istrati a fost un socialist ateu agresiv, participant la mișcarea sindicală
PANAIT ISTRATI A SCRIS, ÎNCĂ DIN ANII ”30, NECROLOGUL OCCIDENTULUI ATEU, ESEU DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366223_a_367552]
-
noaptea s-a transformat în ceva mai mult decât zi. Atunci am știut că trebuie să îngenunchez în fața eternității, și-am făcut-o, mi-am smuls un fir de fericire din inimă și l-am aruncat în flăcările imense care devorau noaptea aceea cu cer cu tot, și-abia în clipa respectivă mi-am dat seama că urma primăvara la rând. 7 martie 1987 Referință Bibliografică: Philosophia perennis / Florin T. Roman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2055, Anul VI, 16
PHILOSOPHIA PERENNIS de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366273_a_367602]
-
CITATE MEMORABILE (75) Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului 75- Toți oamenii văd ceea ce pari a fi, dar prea puțini știu ceea ce ești cu adevărat. Niccolo Machiavelli - Tempus edax rerum (timpul devoră lucrurile). - În general, oamenii vor să fie buni, dar nu prea buni și nu chiar tot timpul. George Orwell - Trebuie să ai totuși ceva inteligență ca să te doară că nu ai destulă. Andre Gide - Jumătate din răul făcut pe această
CITATE MEMORABILE (75) de ION UNTARU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361642_a_362971]
-
iunie 2011 Toate Articolele Autorului FELINĂ Alunecă în pas ușor și toată-i încordată, privește prada lung și fix și sare... ce ciudată! Un strigăt lung, sfâșietor, răzbate dintr-o dată, este regretul viselor din noaptea înstelată. Ș-atunci când prada-i devorată, Ea pleacă iar, călcând ușor, șireată, iute și vicleană, cu ochi avizi, sclipind de amor. Urmează aceeași nemișcare, o așteptare de moment, fixându-și prada, iarăși sare, și-o devorează apoi, lent. BIANCA Era zi de primăvară când ne-am
FELINĂ de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 175 din 24 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351796_a_353125]
-
este regretul viselor din noaptea înstelată. Ș-atunci când prada-i devorată, Ea pleacă iar, călcând ușor, șireată, iute și vicleană, cu ochi avizi, sclipind de amor. Urmează aceeași nemișcare, o așteptare de moment, fixându-și prada, iarăși sare, și-o devorează apoi, lent. BIANCA Era zi de primăvară când ne-am cunoscut ziua noastră a femeii, cândva, mai demult. Mă dusesem hotărâtă să o înfiez și-am văzut-o cum se-nvârte ca un titirez. Mică, albă, delicată, ca un fulg
FELINĂ de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 175 din 24 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351796_a_353125]
-
aduce în cioculeț gâze pentru puișorii ei. Pandelică s-a așezat pe marginea patului și o urmărea precum leul care a pus ochii pe gazela sprințară de lângă izvorul „fericirii”, și așteaptă clipa ca să pună labele pe ea și s-o devoreze. „Zvăpăiata mă scoate din minți, nu alta”. Didina care avea în ea sânge clocotitor și nu mai putea rezista senzației de-a se dărui conașului, s-a aruncat la pieptul lui și, sărutându-l ca o nebună, l-a cuprins
PARTEA A VII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351762_a_353091]
-
tată. poate atunci ai fi știut că sunt a ta. De ce nu m-ai întrebat dacă mi-e foame? Priveam vitrinele cu dulciuri dintr-o poveste care nu era a mea, doar a altor copii. și nu furia neputinței îmi devora copilăria, ci indiferența ta, tată, tăcerea ta. ca să nu mor, îmi închipuiam că sunt amare și stricate, aveau viermi și putreziciune și puțeau... în loc de glazură, înverzea mucegaiul. nici o lacrimă nu ajungea acasă; spăla obraji și trotuare și-mi golea izvoarele
DE CE NU M-AI IUBIT? de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351955_a_353284]
-
însăși istoria poporului. Regele trăiește într-un perpetuu prezent. Regele nu a fost niciodată plecat! Deși a trăit jumătate de veac în marea fiartă de furtunile exilului, nu a devenit nici pentru un singur moment un Saturn care să-și devoreze proprii copii. Niciodată, Majestatea Sa nu și-a vorbit de rău poporul și țara. Majestatea Sa Regina Ana și Alteța Sa Regală Principesa Moștenitoare mărturisesc azi că România nu a lipsit niciodată din memoria Regelui, că Majestatea Sa Regele nu s-
REGELE MIHAI I. UN REGE ABDICAT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352303_a_353632]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > DEVORAȚI-MĂ ACUM... CÂT SUNT ÎNCĂ VIU Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1023 din 19 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Devorați-mă acum cât încă respir, cât încă trăiesc ( și vorbe sunt de spus...) dar vă avertizez! mai păstrez
DEVORAŢI-MĂ ACUM... CÂT SUNT ÎNCĂ VIU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352481_a_353810]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > DEVORAȚI-MĂ ACUM... CÂT SUNT ÎNCĂ VIU Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1023 din 19 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Devorați-mă acum cât încă respir, cât încă trăiesc ( și vorbe sunt de spus...) dar vă avertizez! mai păstrez în sertare și-n buzunarele pardesiului gri cuvinte sonore ca niște arme de foc - cătarea-i îndreptată spre voi... ... nu vă fie
DEVORAŢI-MĂ ACUM... CÂT SUNT ÎNCĂ VIU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352481_a_353810]
-
acum cât încă respir, cât încă trăiesc ( și vorbe sunt de spus...) dar vă avertizez! mai păstrez în sertare și-n buzunarele pardesiului gri cuvinte sonore ca niște arme de foc - cătarea-i îndreptată spre voi... ... nu vă fie milă! Devorați-mă acum când pot să mai strig ( am un dar pentru lei...) Versuri albe, fine ca niște săgeți otrăvite! - cârcotași ai timpului din care eu voi lipsi... ... doar un naiv și un fricos mai poate rata o țintă aflată la
DEVORAŢI-MĂ ACUM... CÂT SUNT ÎNCĂ VIU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352481_a_353810]
-
strig ( am un dar pentru lei...) Versuri albe, fine ca niște săgeți otrăvite! - cârcotași ai timpului din care eu voi lipsi... ... doar un naiv și un fricos mai poate rata o țintă aflată la doi pași de drumul spre mare... Devorați-mă acum cât sunt încă viu (și doar v-am avertizat!) acum... acum e prea târziu trăirile-mi alarmate sunt ca doi vulcani ce vor erupe curând... - va trebui doar un gest! privirile înflăcărate să-mi îndrept cu mânie... către
DEVORAŢI-MĂ ACUM... CÂT SUNT ÎNCĂ VIU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352481_a_353810]
-
doi vulcani ce vor erupe curând... - va trebui doar un gest! privirile înflăcărate să-mi îndrept cu mânie... către voi... ... nu vă fie milă! cenușa ne va sta în „același ornic” în lumea de apoi... 8 ianuarie 2011 Referință Bibliografică: Devorați-mă acum... cât sunt încă viu / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1023, Anul III, 19 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
DEVORAŢI-MĂ ACUM... CÂT SUNT ÎNCĂ VIU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352481_a_353810]
-
prin imaginea care purifica, nu imaginea care distruge, care ucide, care ne transformă în simpli utilizatori ai instinctelor.” Odată cu această definiție a artei, a catharsisului, intrăm în domeniul poeticului, imaginația cititorului deschizându-se spre o realitate nouă, imposibil a fi devorată de timp, complet opusă materialității lumii. „Pe fruntea unui gând și în lacrima unei inimi” În aceeași categorie a poeticului se încadrează și povestirea „Floare de colț”. „Atunci o minune se petrecu, în timp ce soarele o învăluia în lumina lui caldă
„ILINCA”, PROZĂ SCURTĂ DE VICTORIŢIA DUŢU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352538_a_353867]
-
altă parte, alchimiștii știau că lumina înnegrește clorura de argint.A treia contribuție a venit din partea lui John Herschel, care în 1819 a descris proprietățiile hiposulfitului de sodiu, care va deveni "fixatorul" fotografiei. Or, arta a fost cea care a devorat fotografia și nu invers. Plătind prețul pentru asta, dat fiindcă s-a golit puțin câte puțin de substanță. Fotografia vine din altă parte și acolo trebuie să rămână. După părerea mea, face parte dintr-o altă tradiție, atemporală, non-estetică, aceea
COMEDIA ARTEI SAU ASEMĂNĂRILE ŞI DEOSEBIRILE DINTRE PICTURĂ ŞI FOTOGRAFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350556_a_351885]
-
trezi la realitate și va reveni cel dinaintea accidentului. Dar credința în inima lui creștea cu asemenea intensitate că nu mai putea fi stăpânită, transformând închisoarea într-un loc de prozelitism, vorbindu-le celorlalți arestați de minunea petrecută cu el, devorând cărțile religioase aduse de preotul penitenciarului. Nu avea ochi pentru mizeriile și nedreptățile din celule, nu îl deranja aglomerația din camere și intra cu ajutorul rugăciunii inimii într-o stare de transă, în care vedea aievea întâmplările vieții lui și ale
PĂRINTELE VICHENTIE de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350418_a_351747]
-
altă parte, alchimiștii știau că lumina înnegrește clorura de argint.A treia contribuție a venit din partea lui John Herschel, care în 1819 a descris proprietățiile hiposulfitului de sodiu, care va deveni "fixatorul" fotografiei. Or, arta a fost cea care a devorat fotografia și nu invers. Plătind prețul pentru asta, dat fiindcă s-a golit puțin câte puțin de substanță. Fotografia vine din altă parte și acolo trebuie să rămână. După părerea mea, face parte dintr-o altă tradiție, atemporală, non-estetică, aceea
COMEDIA ARTEI SAU ASEMĂNĂRILE ŞI DEOSEBIRILE DINTRE PICTURĂ ŞI FOTOGRAFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350577_a_351906]
-
mă atingi Ca striga aușelul dintr-un stol... Când lin te trag tu mă împingi Și mă tragi brusc fără control În carnea ta să mă închingi, Să mă dizolvi ca-n vitriol: Mă muști, călugărițo, și mă lingi, Mă devorezi religios, frivol... Și mă ucizi și mă convingi Că te desfeți doar prin viol... Referință Bibliografică: Religios, frivol... / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 687, Anul II, 17 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Romeo Tarhon : Toate
RELIGIOS, FRIVOL... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 687 din 17 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351311_a_352640]
-
nu cere Decât spirit, nu dorință De păcate în plăcere Și pe cât de inocentă Pe atât de mistuită De dorință indecentă Obsedată de ispită... Ești cuminte de perversă Ca o floare carnivoră Ce-n capcana-i intromersă Prinde, strânge și devoră Cu extaz insecta vie În vaginul ei floral Și-n carnala agonie A sărutului fatal Ce în spasme pasagere Se consumă ud, lasciv, De durere și plăcere În orgasmul digestiv. Ești iubita mea cuminte Fascinantă-n controverse: Cea mai sfântă
IUBITA MEA CA O MĂICUŢĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351347_a_352676]
-
o entitate cu un alt însemn al vieții: Tainic trezind complexul organic -, aici apare regretul poetului față de fiindul teluric, pierdut în mrejele firii și ale dorințelor grăbite ale trupului viu: Albe, stârnind instinctul satanic, dintr-odată, entitățile amăgitoare se descoperă, devorând interiorul și exteriorul templului divin construit în om: Lunecau baletistele albe (dansul lor, alunecarea satanică stârnește dorința luciferică a celor din lumea cealaltă de a devora construcția deusiană în trup). Vom descoperi la Bacovia o dorință nemărginită a apropierii de
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
grăbite ale trupului viu: Albe, stârnind instinctul satanic, dintr-odată, entitățile amăgitoare se descoperă, devorând interiorul și exteriorul templului divin construit în om: Lunecau baletistele albe (dansul lor, alunecarea satanică stârnește dorința luciferică a celor din lumea cealaltă de a devora construcția deusiană în trup). Vom descoperi la Bacovia o dorință nemărginită a apropierii de iubită, oricare ar fi fost ea, din lumea aceasta sau cealaltă și a regretului părăsirii: Și s-a pornit iubita / Și s-a pierdut în zare
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
că voi cunoaște suferință, împietrirea Piramidal focul acela În care agonizau copacii Scrâșnind de atâta transformare Piramidal focul acela Ce ne trimite în auz Mesajele lui reformatoare Piramidal focul acela Cu limbile lui de balaur confuz Ce ne-ar fi devorat la cină Fără să considere că făptuiește un abuz Scântei cât stelele-n azur Se îndreptau din noi spre cer Din tine piatră Din mine piatră Scântei din piatră adevărată De suferință asaltata Coagulata în mister Am întins spre tine
CONSTANTIN BRANCUŞI – INIŢIAT ŞI SCULPTOR AL GÂNDULUI ŞI SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351425_a_352754]