920 matches
-
ai mare grijă cum torni. Cu cât e mai silențios, cu atât e mai bine. - Vorbești chiar cu persoană cea mai potrivită. Robert-Houdin obișnuia să spună că ai nevoie de trei însușiri pentru a fi un iluzionist de succes. Dexteritate, dexteritate și, mai ales, dexteritate. În câteva secunde, o cantitate deloc neglijabilă de whisky fusese picurată în paharul lui Rhyme - într-adevăr, foarte silențios, chiar imperceptibil. Thom ar fi putut foarte bine să fie în cameră și tot nu și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
torni. Cu cât e mai silențios, cu atât e mai bine. - Vorbești chiar cu persoană cea mai potrivită. Robert-Houdin obișnuia să spună că ai nevoie de trei însușiri pentru a fi un iluzionist de succes. Dexteritate, dexteritate și, mai ales, dexteritate. În câteva secunde, o cantitate deloc neglijabilă de whisky fusese picurată în paharul lui Rhyme - într-adevăr, foarte silențios, chiar imperceptibil. Thom ar fi putut foarte bine să fie în cameră și tot nu și-ar fi dat seama. Kara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
încet, apoi expira. Încet, încet, încet... Concentrându-se la arderea flăcării, alunecând ușor în meditație. De-a lungul istoriei magiei, au existat două școli. Prima din ele era reprezentată de prestidigitatori, scamatori, iluzioniști, adică artiști care își distrează publicul prin dexteritate și aptitudini de ordin fizic. A doua școală este mult mai controversată, pentru că este legată de practicile oculte. Chiar și în era actuală, dominată de știință și logică, existau anumiți artiști care susțineau cu tărie că posedă puteri supranaturale, prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
știe el vre-o doctrină a măntuirii care să nu implice sacrificiu. Și să nu-ți ceară să renunți la ceva. Știe c-ar fi aidoma pudicilor ce, acuzînd strîmbătatea lumii, ar accepta un zeu care să-i miște cu dexteritate precum niște perfecte marionete. Se scutură ca înfiorat de vreun șarpe și strigă: „-Doar mi-ai văzut bolnavii. Gîndind la modul perfid în care te delectează boala, te-ai aștepta la altceva. Ar trebui să fie bucuroși de suferința și
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
una dintre alea rotunde, care cel puțin stau singure pe masă. Ce să mai zic să fi fost electrică. Era o simplă bucățică de metal cu niște dinți pe ea. Trebuia să fii o persoană cu mult mai plină de dexteritate decât eram eu ca să reușești să manevrezi bucata de cașcaval și s-o și razi cu succes pe drăcia aia. Mâinile îmi alunecau de zor, așa că mi-am ras și niște hălci generoase din degete odată cu brânza. Mama m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dădu jos de pe ea și luă ceva dintr-un sertar al noptierei de lângă pat. Phoebe auzi cum scotea din ambalaj și desfăcea un prezervativ. — Va trebui să ducem expoziția la New York, desigur, spuse Roddy, șezând cu spatele la ea și lucrând cu dexteritatea căpătată prin experiență, după ce va fi la Londra câteva săptămâni. Am o înțelegere cu o galerie de acolo, așa că nu cred că vom avea probleme. Puse pachetul de o parte și se întinse pe spate. Ei, ce părere ai? — Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Frumoasa se vrea grabnic măritată, Desigur că-i și-o bună gospodină, Și zău c-aș accepta-o deocamdată, Deși e botezată doar ca...fină. Certificat de fidelitate Soțul, fără doar și poate, E curat, dovada-i clară, Scrisă cu dexteritate, De...amanta secretară! Negociere la pețit Spune tatăl: „Ți-aș da fata, Dar nu ai făcut armata.” Mama replică: ”Mai bine, Doar un șmotru... de la mine!” Regret În van, când număr primăveri, Regret ocazii ce-s pierdute, Căci frumusețile de
NICOLAE PEIU by NICOLAE PEIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83943_a_85268]
-
răsuflat ușurată în sinea mea. Probabil că închipuirea mea o luase ca de obicei cu mult înainte, deformând viitorul și prezentându-mi o falsă alternativă a realității, afectând cărarea subțire pe care mintea mea o trasa de obicei cu destulă dexteritate între realitate și ficțiune. La cină am făcut cu ai mei planuri pentru ziua mea, care era sâmbăta viitoare, și ne-am ghiftuit cu prăjituri. Tocmai când vo iam să le arăt diploma, a sunat telefonul și m-am repezit
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
treba dacă are voie și apoi îi cerea sfatul: ce disc să aleagă? Domnul Scarlat stătea câteva clipe pe gânduri, apoi rostea un nume sau un titlu și Bobo se ducea glonț la raftul cu discuri și îl scotea cu dexteritate de acolo pe cel indicat. Le aranjase într-o anumită ordine, numai de el știută. Domnul Scarlat se întindea în pat și se odihnea, cu ochii închiși, ascultând muzica. Cel mai mult îi plăceau lui Bobo aceste momente: când toate
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nici un trecător. Băgă mâna în buzunar și scoase o șurubelniță, începând să meșterească tăcut la portieră. Ochii lui cu pleoape pe jumătate căzute zăriră pe scaunul șoferului un pachet de ți gări străine deja desfăcut. Descuie cu grijă, sustrase cu dexteritate două țigări din pachet și închise la fel de grijuliu portiera, îndepărtându-se fără grabă de mașina pe care luceau câteva boabe de rouă, ca niște urme de transpirație incitată, și aruncând țigările un minut mai târziu în poala unei cerșetoare negri
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se spune când cazi în apă, nu pe uscat... Clara se uitase la mama ei și zâmbise. — Au să-mi lipsească teribil criticile tale, mamă! Doamna Martin își mușcase buzele și se întorsese spre du lap, începând să strângă cu dexteritate umerașele cu haine și să le așeze într-un geamantan care părea să o aștepte pe pa tul din dormitor. Clara o privea concentrată, urmărind cum se golea dulapul. — E uluitor câte lucruri pot să iasă dintr-un șifonier și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mai aștepte restul. O mașină trece în viteză pe lângă el. Taxi!...Taxi!... Indică șoferului adresa. De pe bancheta din spate, privește pe fereastră fără să vadă nimic din casele care îi trec cu viteză prin față. Deși mașina se strecoară cu dexteritate prin trafic, nerăbdarea aproape adolescentină îl face să aibă impresia că se mișcă precum un melc adormit. În cele câteva secunde cât staționează la o acordare de prioritate abia își stăpânește impulsul să nu coboare pentru a alerga înainte, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
prinde de minune. Steak de vițel, salată, rose de Murfatlar, iar desert ruladă de ciocolată. Fără ciocolată pentru mine, intervine grăbit Smaranda. Mai degrabă ceva ușor ... da, înghețată cu stafide. Ospătarul încuviințează tăcut și pleacă după comandă, strecurându-se cu dexteritate printre mese și scaune. Rulada de ciocolată era preferata ta. Ce s-a întâmplat? se arată mirat Marius. Nu știu de ce, dar de la un timp nu-mi mai priește. Învârte degetul arătător în dreptul stomacului. Numai când mă uit la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
înclinația de a-și exercita o deprindere pe care o stăpînise foarte bine în tinerețe. Cu alte cuvinte, cînd excelezi în gîndirea speculativă, cînd ai pe deasupra memoria citatelor, a autorilor și a etimologiilor clasice, nu poți să nu-ți exerciți dexteritatea filologică, și asta chiar dacă o faci numai pentru tine, în virtutea unui antrenament secret menit a-ți păstra vie o îndemînare care altfel, în lipsa exersării, s-ar slei cu totul. Așa cum jocul de șah nu cere obligatoriu adversari exteriori, nici filozofia
Stilul lui Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8349_a_9674]
-
intonații...romanțioase, ironice, dat fiind recursul la versurile poemului lui Maiakovski, Flautul-vertebră, rostite de către membrii cvartetului. Scris cu știință, fantezie și dezinvoltură, cvartetul conține in nuce elementele care îi vor defini stilul și amprenta ulterioare, ca de exemplu: iscusința (devenită dexteritate) selectării și plasării în context a citatelor, savanta asamblare a celor mai variate limbaje și tehnici componistice într-o construcție unitară, adesea de tip palimpsest sau colaj etc. - ceea ce dovedește de fapt perfecta cunoaștere a principiilor clasice de tratare a
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
1998) că, chiar Ion Barbu reconsidera în 1947 poezia sa "1940" din Falanga, decembrie 1940, p. 6-7, indicând modificările necesare pentru a scoate textul de sub semnul admirației față de Hitler. Dacă noua variantă poate fi privită ca un simplu exercițiu de dexteritate în versificare, o nouă lectură a celor câteva articole compromițătoare se impune, pentru a constata în ce măsură părțile infamante erau simple lipituri la texte care se situau, în esența lor, în șirul de idei caracteristice gândirii filozofice a poetului matematician, așa cum
Ion Barbu într-un document revelator by Solomon Marcus () [Corola-journal/Memoirs/17075_a_18400]
-
metalul păreau tot una. Brațele lor arătau normale ca formă și mărime, dar erau acoperite cu ceva din același material ca ciorapii. Țesătura aceea albă se oprea la încheieturile mâinilor. Mâinile și degetele nu erau acoperite și păreau a avea dexteritatea de a executa ceea ce li se cerea. Imediat după ce-și reveni, ca să zicem așa, pentru a-i identifica mai bine, el numi cel două ființe umane în sinea sa, Vocea Unu și Vocea Doi și Gosseyn își aminti ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Litere. Din întâmplare? Asta rămânea de demonstrat, și chiar și partea din mine care amesteca tot ce trebuia inventat cu tot ce argumenta păcăleala, până când nimeni nu mă mai putea recunoaște, avea dificultăți să creadă așa ceva. Jucam cartea imposturii cu dexteritatea teoreticianului virtual, inspirat de trei tomuri de cibernetică. Le scrisesem academic, cu citate și note de subsol; nimeni nu le băga în seamă. Știam foarte bine ce fac. De când intram în sala de curs și până când simulam ultimul zâmbet social
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în vaselină, nici rotația precisă a vilbrochenului, nici bătaia cu sticle de bere de-un litru (izbite peste umeri seara, la vestiar, în uralele schimbului doi) nu puteau egala gestul profesorului de-a deschide gura și-a minți. Trebuia artă, dexteritate și-o privire de pramatie inocentă, ca să iasă pasiența; profesorul se bucura de toate, iar aspirantul abia aștepta să le învețe. Așa arăta România: patria, casa, locul meu de muncă. De fapt, țara n-avea nimic, merita toată stima (uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un rost, cineva trebuia să aibă grijă și de noi. Eram ca bunicii pe care îi bombăneam că se-așezau pe 1 ianuarie la ora 7 fără 5 la rând la impozite, să-și plătească taxele către Stat. Aveau o dexteritate îndelung exersată, știau cum să se miște și unde să se-așeze, ca niște reptile-n căutarea soarelui. Dacă puneai Pif-uri în loc de taxe, ne vedeai în locul lor. Îi înțelegeam: nu vroiau nici ei să dispară. Pentru asemenea oameni trebuiau organizate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se numea de fapt altfel, dar lumea așa îl știa de pe vremea lui Ceaușescu, nu trebuie să mai spun de ce. Era o minune să prinzi mașina cu cârnați, uneori așteptai și două zile și nu venea; mulțimea căpătase însă energie, dexteritate, mai multă răbdare. Oamenii se-așezau din timp la coadă, calm și disciplinat, de pe la două noaptea. Bătăile se iscau rar, numai dacă se băga cineva în față sau zicea măcelarul că nu mai ajunge carnea. Atunci, femeile chiuiau, bătrânii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Aș fi înnebunit de plăcere să mă joc de-a detectivul, păcălind pe toată lumea, încropind destine și biografii fictive, sub care aș fi ascuns pachetele de informații cerute pe piață: pulsul bolnav și neprețuit al fiecărei clipe trăite. Îmi lipseau dexteritatea și perseverența. Metaforele nu se înlănțuiau firesc, combinativ, când trebuia să laud, îmi venea să înjur, și invers. Mă așezam la masă să scriu despre o carte și mă apuca imediat lehamitea, parcă lucram pe-un cadavru, scoțându-i mațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
niște fese exorbitante, ca două plăpumi. Te putea strivi cu ele de gard, într-un moment de neatenție. Iar dacă le priveai mai mult timp pe-ascuns, după perdea, începeai să te sufoci. Le flutura amețitor, întorcându-le cu o dexteritate nerușinată spre geam, de fiecare dată când se apleca după flori. Gălețile se înghesuiau la locul lor de lângă zid, pline cu buchete cărnoase, dar eu n-aveam ochi nici pentru bujori, nici pentru trandafiri. Urmăream rotunjimile colosale ridicându-se și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o secționezi în patru-cinci alte ecuații mai mici, care o rezolvă, și reintroduci ecuația inițială-n corpul fiecăreia dintre ele. Rezultatul e identic. Așa se-obține rădăcina repetitivă, indicele permutării. Se-nvață în anul V de facultate, îți trebuie ceva dexteritate să le duci la capăt, dar se-nvață.“ „Cum naiba ai ajuns la concluzia asta?“, m-am minunat, mimând neîncrederea. De fapt îl admiram fără rețineri pe Mihnea. Găsea și codul lui Da Vinci. „Simplu. Sunt cinci scrisori. Scrisoarea V
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
biletele și, odată cu ele, să răspund la celebra întrebare cu care te întâmpină băieții pe teritoriul francez: „Est-ce que vous transportez de la marchandise?“ Îi răspunsesem că nu, dar, deși vorbeam o franceză perfectă, tipul nu păruse nici să-mi aprecieze dexteritatea lingvistică, nici să mă creadă pe cuvânt, așa că ne trezisem invitați să deschidem bagajele. O făcusem pe loc, chiar dacă și pe ele scria Samsonite (nu plimbam chiar originalul, doar o imitație turcească, dar marca ar fi trebuit să impresioneze), pregătiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]