3,976 matches
-
Cînd ajunge prima dată în ușa bucătăriei, văzînd-o pe Letiția cum spală, ca o fetiță pusă la muncă de părinți vitregi, i se face milă; dar la a doua trecere, rotunjimea formelor și amintirea serii precedente, cînd fata l-a dezamăgit, dovedindu-se a nu fi cîtuși de puțin începătoare, trezesc în el dorința, împingîndu-l la o încercare de-a o lua de braț. Ce-ați hotărît? îl întreabă fata, indiferentă la atingerea bărbatului. Anume ? întreabă Pavel nedumerit. Credeam că ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Oricum, sociologia nu prea i se potrivea. Dar era singurul curs la care reușise să satisfacă standardele de înmatriculare, și Llanstephan fusese mai mult alegerea calculatorului de la UCCA decât a ei. Tatăl electrician și autodidact al lui Carol a fost dezamăgit și și-a exprimat nemulțumirea în discursul ranchiunos de la nuntă, plin de ironii pedante și insinuante la adresa membrilor familiei lui Dan și a invitaților care, provenind din clasa de mijloc, mai educată, crezuseră că încerca doar să fie amuzant. Nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ce îi dădea peste nas femeii aceleia, nimic nu o atingea. Și după aia prelua ce spusese el și includea în vorbăria asta a ei. Niște chestii pe care ea le scria în carnețel, întrerupându-se din mâncat. Juniper fusese dezamăgită de Razza Rob, însă nici pe departe atât de dezamăgită cum era el de ea. Felix Brownlow, agentul lui Razza, îl sfătuise: — Spune-le și mai multe glume cu pizde. Mai ales dacă sunt femei. De fapt și de drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
haotică din țară. Reprezentative dintre acestea sunt Cele trei consemnări despre slujbași: Slujbașul de la Shihao, Slujbașul de la Tongguan, Slujbașul de la Xin'an și cele trei despărțiri: Despărțirea de mireasă, Despărțirea de bătrânul tată și Despărțirea de familie. În 759, total dezamăgit de situația politică a țării, Du Fu demisionează din funcția dregătorească. În acest an, o secetă cumplită face ravagii în zona capitalei Chang'an (astăzi, Xi'an). Împreună cu familia, poetul se refugiază la Chengdu unde, găzduit de un prieten, trăiește
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a acelui vis. Mi-e așa de dor de băiețelul care se dezvelea în somn! Știți, era frățiorul meu... * În ceea ce mă privește, eu nu mă încumet să-i trimit o epistolă Filipului mic. Mi-e frică să nu-l dezamăgesc, să nu-l tulbur. Puștiul care-mi purta numele, cu bărbia lui nemaipomenit de ascuțită, cu părul lins și bleg, dar cu păr, înțelegeți?, va fi nedumerit să se vadă azi cu barbă și chelie. Oricât ar încerca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Întreaga prăvălie cu bilețele scrise la mașină, pe care să le găsească Norman și care să-l bulverseze. În visurile mele, le găsea, se scărpina În cap și-mi răspundea cu mici misive. Ei bine, știm deja cum m-a dezamăgit Norman. Cu mașina de scris s-a Întîmplat la fel. Am scotocit după descrieri cît mai detaliate și schițe ale diverselor modele, și le-am văzut chiar la lucru, În filme. Verdictul era categoric : prea mari, prea grele. CÎnd ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
aș fi preferat altă reacție, și nu să rîdă, dar nu mă deranja prea tare nici asta. Jerry a fost primul scriitor adevărat pe care l-am cunoscut și, trebuie să recunosc că, la Început, În ciuda bunătății lui, am fost dezamăgit. Cum am mai spus, eram Încă foarte burghez, iar viața pe care o ducea el nu era cîtuși de puțin cea pe care credeam că ar trebui să o ducă un scriitor adevărat. În primul rînd, era mai singur decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
s-a ridicat, și-a tras cravata deja legată peste cap și a plecat. Imediat ce am auzit cum se deschide și se Închide ușa de la stradă În urma lui, am coborît pe gaură. Nu-mi plăcea deloc că trebuie să-l dezamăgesc așa, dar cum i-aș fi putut explica ? Dacă aș fi fost În stare, i-aș fi scris un bilețel : „Dragă Jerry, mi-am făcut o gaură În podeaua ta și am plecat la o mică plimbare. Iartă-mă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
vis la care rîvnea de mult, dar de fiecare dată se Întorcea acasă doar cu cîte un exemplar uzat din Micul duce de Charlotte Yonge sau cu vreo broșură desuetă care recomanda ceaiul de Mazawattee; și totuși, nu era deloc dezamăgit, căci purta În suflet muzica alămurilor și presimțirea unui viitor strălucit, chiar mai promițător decît superba zi ce-i fusese hărăzită. În adolescență, emoția lui avea să se hrănească din alte surse; Își Închipuia că va Întîlni În grădina parohială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
i le-ar fi pus pe umeri reușita În viață, decît să accepte ideea unei ratări. — Am așteptat atît de mult pentru că voiam să te Înzdrăvenești mai Întîi, Îl auzi pe doctorul Forester. — Înțeleg... — SÎnt sigur că nu ne vei dezamăgi, urmă doctorul. Semăna mai mult ca oricînd cu un profesor, iar Digby era ca un elev ce se pregătește pentru examenul de admitere la universitate, știind că de acest examen atîrnă prestigiul Întregii școli și propriul lui viitor. CÎt despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și barba... Deodată, ușa se deschise. Era doctorul Forester; În urma lui venea Johns, cu ochii plecați, spăsit ca un om prins cu mîța-n sac. Nu mai merge așa, Digby, nu mai merge! Începu doctorul Forester scuturînd din cap. m-ai dezamăgit profund! Digby spuse, continuînd să-și contemple chipul grotesc și patetic În oglindă: — Vreau să mi se dea hainele. Și un brici. Pentru ce un brici? — Ca să mă bărbieresc. SÎnt sigur că n-am purtat barbă Înainte... Asta dovedește că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
m-am îndepărtat și-am examinat sânul cu atenție. Din cine știe ce motiv, mă așteptasem să fie o structură de latex detașabilă, pusă la locul ei în fiecare dimineață odată cu corsetul spinal și proteza pentru picior, și m-am simțit vag dezamăgit că era carne din carnea ei. Gabrielle stătea acum în față către umărul meu, pipăindu-mi cu un arătător interiorul buzei inferioare, lovindu-mă cu unghia de dinți. Porțiunile expuse ale corpului ei erau unite între ele de bretelele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Totuși retragerea din competiție a d-lui Emil Constantinescu, a agravat criza din coaliție și din PNȚCD, partid care la alegeri n-a depășit pragul electoral și n-a intrat în Parlament. Clasa politică aflată la putere după 1996 a dezamăgit pe mulți dintre români, pentru că măsurile luate n-au dat roade și nivelul de trai a bătut pasul pe loc ori a scăzut. De fapt, acestea nici nu puteau să aducă imediat prosperitate. Totuși, se putea face mai mult, măcar
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Dacă avem o libertate interioară de gândire înseamnă că am acumulat experiență și detestăm toate sloganurile și prejudecățile. Gândirea se hrănește cu reflecții iar nu cu fel de fel de automatisme și lozinci. Logic ar fi ca din moment ce ne-au dezamăgit partidele de stânga (întâi comuniștii, apoi FSN-ul, PDSR-ul) să nu le mai acordăm încredere. Nu ne mai putem permite să riscăm viitorul nostru dar și al copiilor noștri. Lucrurile au mers din ce în ce mai rău, încât nu știm ce-o să
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
întoarse acasă. Privind-o cum dispare furioasă, fără cuvinte, în camera ei, maică-sa, doamna Paraschivescu, dădu din umeri. Așa sunt copiii la vârsta asta, își zise. Se îndrăgostesc de trei ori pe zi și de tot atâtea ori sunt dezamăgiți. Avusese și ea aceleași experiențe la 16 ani. Cât de ridicol ar fi fost să bată la ușă și să întrebe dacă e totul ok! Da, ar fi țipat fata, lasă-mă în pace! Lăsați-mă toți în pace! Drept care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ca să bea și să se amuze. Un loc, evident, detestabil. - Asta e, i-am zis lui Luca, dacă zici tu că merită... Dar nu eram prea convins. Luca mi-a citit gândurile. - Nu te înnegura, moșule, a zis. Te-am dezamăgit eu vreodată? - Nu, am recunoscut eu. - Ei, vezi? Hai, să căutăm un maxi-taxi, ceva. Sau e cineva cu vreo mașină pe-aici? Întâmplător era - un doctor care chiar mergea în Vamă, cine știe de ce. Sabina, Denis și ceilalți au rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Mă duc să descopăr drogurile și femeile, le spusese prietenilor. Într-o oarecare măsură reușise. Nu descoperise chiar Europa, dar măcar văzuse Olanda - Amsterdam, Rotterdam, Den Haag, Eindhoven. Fumase toate felurile de hașiș accesibile legal în Amsterdam, dar fusese oarecum dezamăgit de ele. O bere avea asupra lui un efect considerabil mai mare. Iar femei avusese vreo patru, toate curioase să afle cum fute un japonez. Cel puțin așa credea Shuoke. Și aflaseră. După patru luni de stat acolo începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
spre Snagov. Nu m-am uitat în oglindă tot drumul. Anca și Yves sporovăiau despre invitați, despre ce a spus mătușa X, despre rochia verișoarei B, despre pălăria domnului U. Totuși, simțeam ura și tristețea Ancăi - și mă dureau. O dezamăgisem din nou pe, de-acum, soția prietenului meu... Eram un porc de câine. Sau, mai bine zis, încercarea mea de a fi toată viața pe placul tuturor eșuase zadarnic în cazul Ancăi. Am înghițit în sec, mai mult pentru că îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pasaj.“ E clar: sunt motive ce revin, textul e împletit cu repetiții, care servesc la exprimarea fluctuației timpului. Ești un cititor sensibil la asemenea subtilități, gata să captezi intențiile autorului, nimic nu-ți scapă. În același timp, însă, ești puțin dezamăgit; tocmai acum, când începeai să fii cu-adevărat interesat, iată că autorul crede de datoria lui să afișeze una dintre obișnuitele virtuozități literare moderne, repetând un alineat ca atare. Un alineat, zici? Dar e o pagină întreagă, poți să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ziua... Dacă m-aș întinde aici, de exemplu, cu ochii în sus, m-ar apuca amețeala... - și arată norii ce trec repezi, împinși de vânt. Vorbește de amețeală ca de o tentație, care într-un fel o atrage. Sunt ușor dezamăgit că nu mi-a spus nici un cuvânt de mulțumire. Observ: — Nu e un loc bun să te întinzi ca să privești cerul aici, nici ziua, nici noaptea. Ascultați-mă pe mine, care mă pricep. În dialog se cască goluri între o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Și ei tocmai intraseră în viața lui, strecurându-se în garaj la scurt timp după ce telefonase la colegiul tehnic de meserii și se oferise să asigure loc de muncă pentru doi ucenici. Își pusese mari speranțe în ei, dar fusese dezamăgit, practic, de la bun început. La vârsta lor, fusese plin de ambiție, dar ei, păreau să creadă că li se cuvine totul. La început nu înțelesese de ce sunt atât de pasivi, apoi un prieten îl lămurise: „Tinerii din ziua de azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Stai liniștită, o încurajă ea. Înțeleg ce vrei să spui, Mma Makutsi. Poate domnul J.L.B. Matekoni nu-i cel mai popular bărbat din oraș, dar este unul din cei mai cumsecade. Poți avea încredere totală în el. Nu te-ar dezamăgi niciodată. Și sunt convinsă că nu mi-ar ascunde nimic. Asta-i foarte important. Recunoscătoare că șefa ei o înțelesese, Mma Makutsi se grăbi s-o aprobe. — E de departe din soiul cel mai bun, întări ea. Dacă voi avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
din ochi complice, au venit ei americanii chiar din nouăzeci... Oare ce-i acolo, la Bârnova, mai după perdeaua de copaci? Unde parcă nu-s decât niște case noi, liniștite? Ei? zâmbește încântat de el. n-are rost să-l dezamăgesc. Și adevărul e că nu m-am oprit niciodată la Bârnova, doar am stat în tren câte-o jumătate de oră, bodogănind c-am rămas fără țigări, când n-avea intrare în oraș, și habar n-am ce-i după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
oricine, darămite pe o fată atît de tînără și delicată. - Dar am educat-o În așa fel Încît să știe să facă față cu curaj vremurilor grele În care ne-a fost dat să trăim... Atitudinea ei de azi mă dezamăgește... Să-și Închipuie că cineva ne-ar privi din Întuneric! - Pe mine nu mă miră..., interveni din colțul său subofițerul cu chitara. Am găsit urme proaspete În vale și prin rîpele vestice. - Or fi ale cuiva care, ca și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de zile va refuza să meargă În concediu la mare, când toată lumea de la noi se ducea, fie prin sindicat, fie prin agenții turistice, În stațiunile de pe litoral. În Împotrivirea asta a lui Îi simțeai teama ciudată de a nu fi dezamăgit, de parcă Întâlnirea directă cu marea Îi putea nărui acea viziune Îndepărtată care l‑a iluminat În douăzeci și opt aprilie treizeci și cinci, când a privit pentru prima oară În viață, În depărtare, În zorii zilei, albastrul azuriu al Adriaticei. Și toate pretextele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]