1,915 matches
-
și cu premiul doi abia la premiul trei am fost și eu strigat. Probabil că ruda noastră învățătoarea într-un exces de zel a dorit să arate ce înseamnă să nu fie părtinitoare împingând lucrurile în cealaltă extremă. Și ce dezamăgit era tata mai ales că în curtea școlii mai erau colegi de ai lui de muncă și el credea că se făcuse de rușine. Mi-e nu mi-a reproșat nimic pentru că el considera că mi s-a făcut o
DEPĂNÂND O AMINTIRE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348609_a_349938]
-
mine. E dusă cu piesa lui Elgar într-o lume a fascinației retrăită cu intensitatea poate asemănătoare cu a trăirilor ce l-au inspirat pe Elgar să scrie compoziția, atunci la sfârșitul primului război, lăsându-l pe el epuizat și dezamăgit, înrobit în durerea morții soției. Cu gândul la Elgar am rămas în mijlocul trotuarului, izbită într-o parte și alta de lumea grăbită de pe stradă. Această piesă de concert - un apel al lui Elgar de a pune capăt tuturor războaielor, e
VIOLONCELUL DIN CENTRUL DIZENGOFF de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348637_a_349966]
-
relația lor, mai bine spus cu ea. El poate că nici nu-și făcea probleme. Ea pleacă și rămâne definitiv plecată, lăsându-i doar amintirea unei nopți de dragoste într-o cabină de barcă. Părea tristă, nesigură pe ea, poate dezamăgită. Era la prima experiență de acest gen în viață și nu știa cum să se protejeze psihic în cazul unei rupturi. Când a lăsat gândurile să zburde singure în imaginația sa, a luat în calcul și faptul ca Ștefan să
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348592_a_349921]
-
sunt și se bucura împreună cu ele. La acest gând, involuntar, și-a pipăit încheietura brațului stâng. A tresărit. Nu avea borseta. „Pe ce bani să-mi iau pâine? Și cu ce să cumpăr vrăbiuțelor o franzelă micuță?” se întreba el, dezamăgit. „Unde...? Ah, da! Pe pat, când m-am odihnit... Am să cumpăr când mă întorc. Merg acasă, iau banii, merg la pâine și gata! Că tot sunt aproape, merg la banca mea din adolescență și ascult păsărelele”, hotărî el, zâmbindu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]
-
să mă uit mai bine! Se apleacă pe marginea scenei. Capul îi rămâne suspendat în aer) VITTORIO VIII: Parc-ar fi pântecele mamei mele. Și uite ce textură!(bagă mâna în apă dar o scoate imediat cu o eleganță ridicolă) (dezamăgit) VITTORIO IX: Cam rece totuși... VITTORIO X: Rece ca un mormânt! VITTORIO V: Sunt sigur că în pântecele mamei nu era așa de frig. VITTORIO VII: De unde știi? N-ai fost acolo când te-a născut. VITTORIO I: Elohim spunea
SHĒNGCÚN de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349332_a_350661]
-
rezervat pentru un localnic) - 100 euro Mențiunea ludica: - Elis Râpeanu, București - Iulian Bostan, Galați Din păcate, ultimii doi, pe care îi cunoșteam, nu s-au prezentat. Am încercat să obțin epigramele premiate, dar n-am prea fost băgat în seamă. Dezamăgit, am trecut pe la mesele caricaturiștilor, unde m-am ales cu două noi caricaturi. Și am constatat cu tristețe că nu mai sunt caricaturiștii de altădată, când de sub cărbune ieșea un tânăr vesel și arătos. Eh ! Partea a III-a - Mocănița
UN CONCEDIU EPIGRAMATIC de DAN NOREA în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349337_a_350666]
-
scurt cu o bluziță trasă peste maieul fără sutien, o porni pe uliță, până la șoseaua principală unde era magazinul sătesc. Nu aveau decât „Inca”, un fel de surogat din năut făcut prin Cehoslovacia, în cutii de tablă de 200 grame. Dezamăgită, s-a întors acasă, însă când a auzit mama sa de necazul ei, a fugit repede la vecina Lenuța, de unde scoteau apa de băut, că aveau fântâna la stradă, să-i ceară o lingură - două de cafea. Poate că avea
CAP. XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349299_a_350628]
-
înainte de “zborul frânt” și de” De-oglinzi cu ape tulburate/ În legea primului cuvânt”( Sete), când totul era esență pură, fără impuritățile unei lumi zgomotoase, înlănțuite în hohotul finitului, zadarnicului joc de-a “gloria”,. Zbătându-se între propriile țărmuri lăuntrice, dezamăgit, însingurat - se caută tot mai febril pe sine,chinuit de gândul că nu va atinge niciodată absolutul. Este-o noapte de-nceput de lume,/Ape trec cu fâșâit de șarpe,/Ard departe stele fără nume,/La-nceput de viață și
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
-mi văd de treaba mea în biserică, dar mi-am dat seama că Dumnezeu nu vrea asta. Tot ceea ce ați scris mă surprins ca si cum ați fi fost prezent acolo și știați nevoia mea, seara am plecat de la o întâlnire foarte dezamăgită, iar dimineața când am deschis calculatorul mi-a intrat emailul dumneavoastră. Domnul să vă binecuvânteze a fost cea mai frumoasă experiență pe care am avut-o și un răspuns imediat de la Dumnezeu prin intermediul meditației. Încă odată va multumesc. Cu respect
IMPRESII ŞI SIMŢĂMINTE DE LA CITITORI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 48 din 17 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349725_a_351054]
-
tetrarhule!” rostise Ioan pe un ton ferm. ,,De cine îmi vorbești? ”întrebase Irod. ,,Vorbesc de mielul lui Dumnezeu, cel care ridică păcatele lumii !”, veni răspunsul. ,, De Iisus cel din Nazaretul Galileei.” ,,Nu-mi mai spune nimic!” spusese Irod tulburat și dezamăgit. Continuă apoi cu asprime în glas: ,, În țara asta numai de profeți am parte! Te-am crezut un om sfânt Ioan. Îmi plăceau predicile tale de la Iordan. Aș fi crezut în tine, dacă nu mi-ai fi cerut atât de
AL TREILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347932_a_349261]
-
vecin. Apoi, cînd s-au cunoscut, el i-a povestit despre indecența comisă și a întrebat-o de ce se spăla cu lămîie. Ei, bine, Susan era vînzătoare de stridii și se spăla astfel ca să nu miroase a pește. „Aaa, face dezamăgit Burt, credeam că era ceva misterios”. Da, misterul feminin după care umblau bărbații de odinioară! Noi am introdus pupatul și în injurii: Îți dau una de te pupă măta rece! Cîte pupături trag alde Cristoiu, Badea, Ciutacu și demisceleratul ăla
PUPATUL LA ROMÂNI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348186_a_349515]
-
femei ieșind urlînd din apartamente, între scrîncioburile cariate de rugină, atîrnînd strîmb ca niște spînzurători, și mame în capoate matlasate așteptînd buteliile. “E-hei, zeamă de ciomag i-ar trebui lui”, auzi glasul directorului din fundul clasei. Îl ardeau privirile dezamăgite ale profesoarei. Mirosul acela aromitor, care venea dinspre ea, nu mai emana ... Însă el nu putea răspunde. Se gîndea la limba vînătă, umflată a lui nea Stelian, pe care-l văzuse spînzurat într-o mansardă printre rufe pe sîrmă, la
LIMBA ROMÂNĂ NU ESTE CA O DUMINICĂ de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348221_a_349550]
-
sună sumbru, un strigăt în pustiu, într-o lume jovoală, carnavalească, nedispusă să ia în seamă semnalul de alarmă al unui spirit lucid, care lua totul în serios. „Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu?”- se întreabă el dezamăgit. Pătura superpusă este simbolul degradării limbajului. Când va ajunge ca ziarist în Parlament, el va vedea că politica este un vast ținut al pălăvrăgelii și al minciunii. „Scrisoarea a-III-a” este un potop grandios de invective la adresa „ panglicarilor în ale țării
EMINESCU ŞI LIMBA ROMÂNĂ LITERARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347507_a_348836]
-
HIMERIC Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului în ochiul nostru cel himeric în zațul dulce de cafea miroase timpul a duhoare, la cârciumă poetul bea un ceai fierbinte de cicoare. dezamăgit în calea mea, l-aud pe Dumnezeu cum plânge, alcool absurd atunci aș bea, alcool amestecat cu sânge. mă calcă visul pe picior și sunt bastard și sunt cenușă și câteodată mor de dor să-ți mai deschid ,dragă, o
ÎN OCHIUL NOSTRU CEL HIMERIC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/350128_a_351457]
-
cu toții și se înveseliră din nou, pornind spre palat chiuind și cântând. - Stați, stați! strigă disperat străinul. Vă așteaptă multe primejdii! Dar nimeni nu-l mai asculta. Toți cântau, jucau și strigau: - Trăiască împărăteasa noastră! Uraa! Uraa! Străinul îi privea dezamăgit, dând din cap. - Voi sunteți nebuni, nu eu! Și avea dreptate,pentru că toți se înșelau amarnic. Împărăteasa lor, în marșul ei triumfal prin toată țara, ajunsese până în vârful celui mai înalt munte, unde, dintr-o suflare, și-a făcut palatul
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
-ți spun că în materie de erotism îmi plac anumite jocuri. Nu acelea dure, nici acelea umilitoare, nici acelea ale echange-iștilor, practic sunt aproape nevinovate, dar există, totuși, și m-am gândit că e mai bine să știi... Ai tăcut, dezamăgită, și atunci am înțeles că am stricat totul într-o clipă de prostie, de-a dreptul. Mi-ai reproșat că m-ai crezut altfel, că de fapt sunt ca toți bărbații care vor să obțină un singur lucru, și tot
ÎNTOTDEAUNA MI-AM DORIT ADEVĂRATA TA DRAGOSTE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350194_a_351523]
-
a făurit obiective industriale și civice invidiate de Europa și nu numai, construcții care azi au devenit mormane de fiare, clădiri în care cântă cucuveaua sau surse de înavuțire pentru derbedeii și lichelele acestei țări bolnave, cu un popor trist, dezamăgit, flămând. „Greaua moștenire”, cu adevărat grea, și la propriu și la figurat este și barajul Vidraru, înalt de 166,60 metri, pe care unii îl numesc „un moft al lui Gheorghiu - Dej”. Vidraru este cel mai mare baraj în arc
GREAUA MOSTENIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361825_a_363154]
-
a făurit obiective industriale și civice invidiate de Europa și nu numai, construcții care azi au devenit mormane de fiare, clădiri în care cântă cucuveaua sau surse de înavuțire pentru derbedeii și lichelele acestei țări bolnave, cu un popor trist, dezamăgit, flămând. „Greaua moștenire”, cu adevărat grea, și la propriu și la figurat este și barajul Vidraru, înalt de 166,60 metri, pe care unii îl numesc „un moft al lui Gheorghiu - Dej”. Vidraru este cel mai mare baraj în arc
GREAUA MOSTENIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361826_a_363155]
-
cu mine... cu norocul meu... mi-aruncă/ De la sânul tău cel dulce floarea veștedă de luncă,/ Ca pe coardele ghitarei răsunând încet să cadă.../ Ah! E-atât de albă noaptea, parc-ar fi căzut zăpadă... Pasiuni și despărțiri, poetul devine dezamăgit și dezamăgirea a dat limbii românești o capodoperă - „Luceafărul”, poezie în care e mistuit de iubire, gata să-i jertfească iubitei nemurirea, dar în cele din urmă este copleșit de drama renunțării, a izolării: A fost odată ca-n povești
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361862_a_363191]
-
cele două femei au început să râdă cu poftă și mi-au spus că o să mi-i prăjească mie la masa de prânz, ca să-i mănânc. Bunica Floarea, mama tatei, mi-a explicat că sunt pui de broască, nu pește. Dezamăgit, i-am aruncat în mijlocul curții, pradă curcilor, care s-au repezit imediat asupra “peștilor” mei, văzând că se mișcă. Mai ales, curcanul Samson, fudul nevoie mare, cu coada și aripile înfoiate, s-a repezit la mogâldețele ce mișcau în țărâna
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
unul de celălalt. * * * Abia după ceva timp Albert a perceput realitatea incitat fiind de felicitarea primită de ziua lui, semnată „ Erica ’’ . Scrisul îi amintea însă de vechiul mesaj ce îl tulburase nespus la primire: „ o singură stea...” A fost contrariat, dezamăgit, revoltat retrimițând pe dată felicitarea Ericăi. Prietenele ei au înțeles că gestul făcut în numele acesteia nu avusese câtuși de puțin rezultatul scontat ci dimpotrivă, provocase tristețe și durere. Sentimentul de vinovăție creat după ce bunele intenții le entuziasmaseră le-a îndepărtat
V. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365254_a_366583]
-
fi plăcut... -Poate, răspunse zeul privind-o, cu drag. Dar nu ai cum să mergi până acolo. -De ce? Doar sunt semizeiță. -Da, dar te-ai născut pe pământ și ești mai mult om în acest moment... -Crezi? întrebă Talestri dezamăgită. -Nu e vorba de ce cred. Noi avem puterea de a ne transforma în ființe care să se adapteze climei de aici. -Adică? Ești transformat? Să înțeleg că nu ești în realitate așa cum te văd? Talestri privi îngrozită spre tatăl ei
VULTURUL, ANTAL ŞI ENERGIA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365382_a_366711]
-
că îmi va fi mai bine? Nu îmi sunt îndeajuns cele prin care am trecut?! Insistențele femeii s-au stins încetul cu încetul în fața refuzului hotărât. Nu i-a rămas decât să se retragă îngândurată încercând să găsească o explicație, dezamăgită că nu s-a putut convinge de cele afirmate de Albert, dezamăgită că nu a fost lăsată să încerce să-l tămăduiască. În spatele ei s-a strecurat hoțește un martor pe care îl ignoraseră. Nu auzise nimic din conversația celor
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
care am trecut?! Insistențele femeii s-au stins încetul cu încetul în fața refuzului hotărât. Nu i-a rămas decât să se retragă îngândurată încercând să găsească o explicație, dezamăgită că nu s-a putut convinge de cele afirmate de Albert, dezamăgită că nu a fost lăsată să încerce să-l tămăduiască. În spatele ei s-a strecurat hoțește un martor pe care îl ignoraseră. Nu auzise nimic din conversația celor doi dar văzuse totul cu nesaț, ghicise în parte dorința femeii fără
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
credincioșii primeau binecuvântare și tărie în necazurile vieții, bolnavii dobândeau sănătate, săracii răbdare în suferință, bătrânii sfârșit bun și creștinesc. Fiecare primea, și primește, după credința și eforturile sale. Nimeni nu se întorcea sau nu se întoarce, acasă, supărat și dezamăgit!... Această icoană a fost dăruită Domnitorului Alexandru Cel Bun al Moldovei de către Împăratul bizantin Manuel Paleologul, în anul 1401. Este adevărat că lipsesc documentele din acea epocă care să ateste acest fapt. Pentru că întotdeauna lucrurile mari, închinate spre slava lui
DESPRE SFINTELE ICOANE – ADEVĂR AL ÎNVĂŢĂTURII DESPRE IISUS HRISTOS DOMNUL, STĂPÂNUL ŞI MÂNTUITORUL [Corola-blog/BlogPost/365131_a_366460]