4,111 matches
-
o împletitură bombată. Și Ștefan purta pe deget un ghiul mare, pătrat, dar, prins de conversație, părea să fi uitat cu desăvârșire de scumpa povară ce-i înconjura degetul mijlociu. Carmina și-i imagină atunci, cum, odată ajunși acasă, își dezbracă hainele bune și le așază în șifonierul cu miros de levănțică, își scot inelele și le ascund într-o tașcă din piele, sau nu, Elena avea desigur o cutie de medicamente înaltă de zece centimetri, îi plăcea să audă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
i-a lovit de două ori, cu degetul maroniu obrazul. A, gângania drăgălașă, a formulat el legile jocului deja știut, hai, intră, n-ai mai dat pe la noi, chiar mă întrebam într-o zi cu Nina ce vei fi făcând, dezbracă-ți trenciul, fă-te comodă. În cameră era aceeași neschimbată atmosferă, atât de plăcută pentru ea care fusese în ultimul timp târâtă prin zeci de interioare și-și lăsase casa în mâinile Sidoniei, să fie devastată de lemnari, de zidari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cearșaf alb, cu dantelă, îl așază pe pat, trage de perne, le desfață, le înfață cu alte învelitori curate, apa curge cu presiune la baie, se duce în hol, saltă capacul mașinii de spălat, îndeasă acolo lenjeria murdară apoi se dezbracă rapid, intră în baie copleșită, ca de beție. Creierul îi trimite mici amenințări difuze, n-o să vină, n-o să vină, ai să vezi, îi spune dar cu fiecare zvâcnire, sângele îi răspunde, da, ba da, ba da, ba da, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Da, e bine. Închise, se duse în fața oglinzii. Arăta jalnic, cu rochia roșie tricotată, cu două pulovere dedesubt, amândouă de culori diferite, cu ciorapi de lână în picioare, lucrați de mama ei, cu porii feței contractați, cu nasul vânăt. Se dezbrăcă, se duse în baie tremurând ca varga, cu dinții clănțănind, își puse casca de plastic pe cap, ca să nu-și ude părul și lăsă jetul de apă fierbinte să-i dezmorțească țesuturile. O clipă realiză că duce cu ea însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
jur, erau bărbați, femei, copii, se vorbea, se râdea, nimeni nu era singur. Am observat că deasupra mării se lăsase o ceață, o pâclă alburie care scurta întinderea apei. Mi s-a făcut somn, am intrat în hotel, m-am dezbrăcat și m-am instalat sub pătură. Între timp, femeia de serviciu făcuse puțină curățenie. Am adormit aproape instantaneu. Eram bucuroasă să mă refugiez în somn. M-am trezit pe la zece. Căldura din încăpere mi-a demonstrat că afară soarele dogorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Să mergem, a încuviințat bărbatul și a tras peste slip pantalonul scurt. A condus-o până în fața hotelului. Au hotărât să se revadă în același loc peste o jumătate de oră. Carmina s-a grăbit să ajungă în cameră. A dezbrăcat rochia de plajă și a intrat sub duș. Simțea că arde toată. Era epuizată, abia mai respira. După duș și-a tamponat pielea cu prosopul, s-a uns cu lapte vitaminizat, a patrulat goală prin cameră, ca porii să absoarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sau mă ținea scăunel și eu beam cafeaua și fumam și eram doar acolo. Te-ai pișat pi tini, i-am zis ca să râd, pe bune! După o petrecere adormise beat lângă casetofon și Baby, ca să ne distrăm, l-a dezbrăcat și l-a băgat în patul meu cu fundă roșie la gât, de la un buchet de flori, de căcat, noaptea a vrut să iasă despuiat pe holul teatrului și l-am luat căzut de prin baie, se sprijinea de pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
cu pula, eu mă simt bine oricând, oriunde, zice el, dar mie mi se pare de-a dreptul nesimțit, băi, te știu de prea multă vreme, să dea naiba, mi-ești ca un frate, mi-e și rușine să mă dezbrac, darămite, pe bune... nu știu cum să-ți explic... dar... stai să vezi și pe urmă să vorbești, dacă o să fie bine și o să fie, o să-ți schimbi părerea, mă simt bătrână continuând povestea asta, Red e de vârsta mea, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
de ieșirea din tine spre celălalt. Cehov? ai mai văzut vreodată o fată atât de frumoasă? și tu ești frumos, aveam să-i spun eu în hotel, pe burtă, în negrul ochilor ce se făceau verzi, Cehov și Marius stăteau dezbrăcați de tricouri în genunchi în fața mea, cântă Doors, eu m-am dat peste cap peste mese, ei au dansat, lumea a plecat de la petrecere pe rând, spre case, Baby s-a culcat, el e foarte înțelept câteodată, eu nu, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
cu același prosop? Și Marius și el? Și Filosoful și el? Și același pat? Aici, în început de dragoste, care nu s-a consumat, și în batjocura mea când am deschis, 059 la interfon, la 9 urci, și el iese dezbrăcat din baie și se aruncă în pat ca și când i se cuvine... ca și când i se cuvine... eu atunci n-am putut să-l... și el nu mă lasă să-l sărut și mă are ca prin somn, cu ochii închiși, ca și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
moartă, uzată, sărutată, futută, extraterestru, mă liniștesc vorbind cu altă voce, cu oameni care se opresc să asculte, scot citate, maxime, proverbe, teoreme, cifre, litere, înnebunesc. Băi, Red, pe bune, mi-ești ca frate-meu, mi-e jenă să mă dezbrac, mi-e jenă să te ating, carnea lui rămâne pe pernă cu miros al lui, ceva care îmi pare respingător, stă crăcănat și îmi propune un sport în 2 care nu se va transforma nicicum în viitor, cad într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
apuc să stau de vorbă direct cu subiectul intervievat. Experiență m-a învățat că foarte puțini ar refuza invitația directă de a vorbi despre ei înșiși. Și, bagă de seamă, adaugă ea, până acum n-a trebuit să mă mai dezbrac niciodată ca să obțin o poveste interesantă. — Ah, Ludlow e tipul cu sauna? — Da. — Mie-mi pare un boșorog libidinos, spuse Creighton. — Ba nu, a fost chiar drăgălaș! îi lua apărarea Fanny. Și cât se poate de pașnic. Dar sper că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
șoptesc; o lumină dulce se cernea printre crengile sălciilor; brazi ca niște lumânări de flacără verde; un zarzăr mic și-a răsfirat crenguțele ca spinii; parfumul cireșilor înșirați într-o fascinantă simfonie de culori de-a lungul străzilor; copacii se dezbracă; Despre flori: un fir de ghiocel plăpând; ghiocelul argintat; gingașul clopoțel; bănuții de păpădie; aroma tare a florilor de salcâm; cei dintâi ciorchini albi; ciorchini ca de struguri; mireasma florilor albe; nuferii - comori de galbeni între trestii; nuferii - potire plutitoare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a fost numai cu invitații strict personale care s-a transmis la tot orașul a fost cel mai frumos și reușit din toată vacanța... Cu acestea termin tu căci m-i s-a făcut somn și nici nu m-am dezbrăcat și imediat ce mă scol din somn voi continua scrisoarea având ați spune o mie de amănunte de detaliu care o să râzi să mori. Te sărută dulce a ta colegă pe care n-o iubești și te rog scrie-mi ca să
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
se desfășurau în zarea înaltă împreună cu toate culmile unice în blânda lor arcuire, cu piscurile albe de calcar ce stau cu coamele lor în lumină și cu brâe de umbră pe la încheieturi. Aici, în vârful acestor munți care și-au dezbrăcat cămașa vegetației alpine, totul este ca întro lume de legende și de miresme tari. Nu mai știam încotro să privesc. Din toate părțile mă chemau priveliști care mai de care mai fantastice. Dar cea mai frumoasă mi s-a părut
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Încerci... El roși și Își lăsă fruntea pe umărul ei: Crezi că va fi bine? Eu cred că da. Pentru asta trebuie să Închizi mai Întâi ușa. Apoi... Își desfăcu părul strâns Într-un coc neglijent și Începu să se dezbrace. 5. De atunci se văd În fiecare zi. Iolanda rămâne la el când vrea. Garsoniera ei o atrage tot mai puțin. Se simt bine Împreună fără să-și spună de ce. Din superstiție ocolesc orice explicație. Vino, te rog, la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
orașul se vinde aceeași șampanie. La „Monetărie” Însă sticla i se ambala Întotdeauna cu gust, iar el o strecura grijuliu În sacoșă zâmbind recunoscător patronului. Mulțumiți amândoi. Cum prăvălia era cu desăvârșire goală la ora aceea, Ignat P. Brândușă Își dezbrăcă halatul vernil, Îl agăță Într-un cui și Îl invită pe Petru Șendrean Într-o Încăpere alăturată, nu mai mare decât tutungeria din piață. Aici, trei lăzi: două acoperite cu pături cazone, a treia, În mijloc, cu un șervet alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mătușă, roagă-te. Bietul ei suflet! Să nu mai aud de suflet! Își privi speriată mama. O prejudecată, Întocmai ca virginitatea. Un fard pe care fetele bătrâne Îl șterg plângând În fața oglinzii după fiecare bal. Contează ce rămâne când te dezbraci: sânii căzuți, celulita, varicele, ridurile. Singurătatea! Sufletul? O lozincă oarecare, un scut găurit, o cămașă zdrențuită. Cu un ultim efort reuși să Închidă valiza și izbucni În plâns. Au Însoțit-o la tren. După o lună au primit o scrisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Oricum, nu intram Într-un Top Ten al orașului, În vreme ce Sabina era mereu pe podium. După fiecare ședință, Însă, mă simțeam tot mai bine. Într-o săptămână pozam, În următoarea priveam. Privind-o pe Sabina uitam că eram și eu dezbrăcată. Uitam de toate imperfecțiunile reale sau imaginare pe care mi le imputam când mie, când părinților, mă simțeam liberă, iar Szántó profita din plin de acele momente ale mele de absență ca să surprindă gesturi sau expresii altfel inaccesibile chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
prima oară În dreptul Casei Minoriților; și când vedea filmele din cabina de proiecție alături de domnul Ziegler, proiecționist-șef, care lucra acolo de pe vremea filmului mut; și când vindea vată de zahăr pe patru străzi; și când se lăsa Îmbrăcat și dezbrăcat de costumele pe care le croia doamna Koblicska În atelierul ei din Piața Carolina. A fost fericit când s-a Întors de pe front; fericit când l-a scos pe caporalul Lazarovici din mâinile rusului care nu putea suporta uniforma vânătorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Gabriel Ceroni. Asemănarea celor doi nu era doar fizică, frapantă, ci și, până la un punct, existențială, mai puțin faza militantă a soixante-huitard-ului francez pasionat de Proust, Musil, Dostoievski, Gogol și convertit apoi la yoga, jogging și psihanaliză. Nu, acolo mă dezbrăcam doar, veni răspunsul ei, dezinvolt, provocator, Începu să râdă. Râdea și el. Cu ea, totul e ușor: o Înmormântare, o naștere, o revoluție. Le privea cu o egală curiozitate, Întocmai cum ar privi o eclipsă totală de soare, o broască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cromatic, asistăm la un dialog al celor patru registre orizontale cu dominantele de verde, galben și gri-albăstrui, cât și cu pata dominantă a calului roșu. Eugen Pascu face figura unui expresionist liric În pictura băimăreană. 12. Dacă s-ar fi dezbrăcat odată cu ea, de mult ar fi fost Întinși unul lângă altul. Întârzierea lui a creat Însă un handicap greu de trecut. Felul În care ea Își scosese hainele Îi dezgolise nu doar trupul, ci și o biografie erotică bogată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
platfus... Trupul necunoscut al Reginei se transforma În povestirile sale În cale de acces spre trupul la fel de necunoscut al Violetei. Născocirile lui valorau mai mult decât propria sa persoană. De fapt, el nu era decât o voce care Îmbrăca și dezbrăca pe rând, sau la Întâmplare, două femei făcute din cuvinte uzate, convenționale. Două ființe plate ca o planșă de anatomie, când nu erau grotești ca un ecorseu. Dacă ar fi fost doctor În filologie și nu geolog, formula nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și istoria propriului ei trup. Națiunea ei era familia, iar casa, grădina și curtea, țara. Ca să ajungă, aici, i-au trebuit mulți ani. La Început, ea a fost un corp care se mulțumea să se lase admirată și dorită. Se dezbrăca cu ușurința cu care respira, ca și cum ar fi fost mereu singură, mulțumită, În propria ei singurătate cu care nici un bărbat nu s-a putut Împăca. Toți Îi socoteau zâmbetul provocator și se străduiau din răsputeri să i-l șteargă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
altor tipi și tipe, adunați ca o confrerie bolnavă Într-un lazaret. Era nedrept cu Iolanda, dar se temea că, odată cu lumina zilei, ea se va Întoarce Într-un loc pe care el Îl detesta. Acolo, ea nu se mai dezbrăca cu firescu-i știut, ci se lăsa dezbrăcată fără să consimtă și fără să se apere, docilă, indiferentă, supusă, vinovată, știindu-se parcă supravegheată de o privire mustrătoare și Îndepărtată. O putea manipula după plac, ca pe un manechin abandonat Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]