665 matches
-
focul stins al celui vechi îndemn... Sub zări o stare tristă groaznic geme, răsună-n nopți fragile de blestem. Dorinți, în rit de muguri ne adună pe urmele lăsate-n bronzul viu, și-amar topiți de sete până-n humă mai dezgolim un cer pentru pustiu. Ne prindem în tăceri ca depărtarea, când plânsul a uitat să ne mai doară. Nisipul din clepsidră arde zarea... fugare clipe-n clopote de ceară. Tot mai vioi himerele ne sapă altare opaline-n flori de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
abdominale, al șoldurilor și al coloanei vertebrale. Masajul abdominal Tehnică: acest exercițiu poate fi realizat stând în picioare, șezând sau stând întinși pe spate. Frecați-vă palmele între ele energic pentru a genera căldură și a le încărca cu qi. Dezgoliți-vă abdomenul și puneți palma stângă deasupra ombilicului, cu palma dreaptă deasupra celei stângi. Începeți să descrieți cercuri mici în jurul ombilicului, deplasându-vă în direcția de evacuare a intestinelor, adică începând din partea stângă, jos. Măriți treptat diametrul cercurilor până când mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
expresionist liric În pictura băimăreană. 12. Dacă s-ar fi dezbrăcat odată cu ea, de mult ar fi fost Întinși unul lângă altul. Întârzierea lui a creat Însă un handicap greu de trecut. Felul În care ea Își scosese hainele Îi dezgolise nu doar trupul, ci și o biografie erotică bogată În evenimente ce păreau să oculteze sau să reducă la seara banalității legătura ei cu Grațian. Și totuși, nimic vulgar, nimic obscen În gesturile ei. Ceea ce părea a fi rutină, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
singurele făpturi învăluite de lumină din tot stabilimentul. Am dat pe gât băutura. Tipele arătau toate la fel - niște ștoarfe drogate, în chimonouri decoltate. Le-am numărat. Erau cinci, fumau ca șerpoaicele și își ajustau crăpătura de la chimonou, ca să-și dezgolească picioarele cât mai mult. Nu era nici una potrivită. Apoi pe estradă păși o brunetă slăbănoagă, într-o rochie cu volănașe. Clipi din cauza luminii orbitoare, își frecă nasul micuț și obraznic și începu să deseneze opturi cu piciorul pe podea. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Era prea predispus să devină sadic și să deterioreze personalul. Ușa următoare nu lăsa să se audă altceva decât tăcerea. Aici se afla odaia lui mademoiselle Florence Nightingale. Ea emana o sexualitate casnică și confortabilă, extrem de liniștitoare când, întâmplător, își dezgolea un sfărc și extrem de serioasă atunci când se dezbrăca. Florence o făcea întotdeauna, niciodată nu și-o punea, nu și-o trăgea, nu se pompa sau coțăia. O făcea cu grație și pe întuneric. Când Iocasta s-a oprit, dinăuntru se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ai făcut de nu mă mai recunosc?” Mâna lui îi răsfiră părul lung, mătăsos, mirosind a flori de câmp. Degetul arătător coborî pe linia gâtului, apoi pe umăr înlăturând cu o atingere delicată bluza care se împotrivea înaintării lui. Îl dezgoli. Buze fierbinți se opriră pentru o clipă pe umărul gol, în timp ce o mână fermă, dar blândă, o trase aproape, lipind-o de pieptul lui. Atingerea aceea o făcu să tremure ușor, în timp ce pielea obrajilor se încinse, arzând-o. Femeia din
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
brusc, de nicăieri, în fața ei, neînțelegând la ce se referă. Bărbatul își coborî privirea pe corpul ei fără să spună nimic. Prinse un colț al prosopului care ieșise de la locul în care îl prinsese destul de bine Karina. Trase de el dezgolind trupul alb și plăpând. Karina duse instinctiv ambele mâini la piept încercând să oprească prosopul care aluneca pe lângă corp. Acesta era la locul lui, nu și bărbatul. „- Oh, Doamne! Am ieșit afară înfășurată în prosop.” Karina era șocată de ipostaza
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ia. „- Ești departe. Nu-mi poți fi aproape când am nevoie de tine. Tu vrei să mă înveți să învăț să mă descurc singură. Iar eu, eu am nevoie de tine.” Rămase cu mâna întinsă spre cuvintele lui, cu pieptul dezgolit în partea stângă pe gresia rece și întunecată. Timpul se scurgea nemilos de încet și totuși razele blânde ale lunii o găsiră în aceeași poziție. Se ridică cu greu, fiecare mișcare fiind un adevărat supliciu pentru mușchii amorțiți și trupul
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
a trebuit să recunoască și rămas fără argumente a crezut că tot cerul s-a prăbușit peste el! A privit-o lung, chiar cu o primă dragoste sfâșietoare, și-a coborât privirea arzândă către picioarele frumoase ale fetei, le-a dezgolit În gând și făcând din cap o mișcare de motănelcerșetor, pe care fata o cunoștea și la care răspunsese de câteva ori În trecut, lăsând ca pentru o milisecundă cele două picioare să se desfacă și să se Închidă la
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
a observat că o priveam În oglinda retrovizoare și a tras scurt parasolarul, gest cu care ne-a trezit pe amîndoi din visul despre ea. A tras de volan și și-a scos mașina din rînd ca să treacă de mine, dezgolindu-și dantura puternică pe cînd se strecura pe sub un indicator de trecere interzisă. Am pornit motorul și eram pe punctul de-a o urma, dar soldatul care scotocea printre păpușile de plastic s-a Întors să zbiere la mine. — Acceso
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
nu Închiriezi casa de la Sanger? l-am Întrebat plin de grijă. Ai putea să te muți aici. Mi-ar plăcea, da’ de ce să fiu siropos? Închise jurnalul și Îl Împinse deoparte. Lipit de perete era un pat Îngust de serviciu, dezgolit pînă la saltea. Crawford se Întinse pe el, aproape depășind cu umerii săi largi lățimea tăbliei. — Nu prea confortabil, dar cel puțin n-au făcut sex aici. Și deci, Charles, credeai că am de gînd să dau foc la casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
fără a da o impresie de ușurătate, care nu șade bine condiției sale. — La ce te gândeai? Dacă întrebarea ar fi venit din partea tatei, răspunsul Salmei ar fi fost evaziv, dar Khâli era singurul om în fața căruia ea își putea dezgoli sufletul la fel cum își putea despleti părul. — Mă gândeam la nenorocirile noastre de atunci cu Parada, la războiul ăsta care nu se mai termină, la orașul nostru învrăjbit, la oamenii care mor în fiecare zi. Cu degetul mare, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în acel an al nefericirii; poate că asta te va ajuta să nu te lași înșelat la rândul tău de către cei care țin în mâinile lor soarta mulțimii. Eu însumi n-am învățat nimic cu adevărat important despre viață decât dezgolind inimile prinților și pe ale femeilor. Solia noastră a intrat așadar în sala Ambasadorilor unde Boabdil trona la locul lui obișnuit, înconjurat de doi soldați înarmați și de câțiva sfetnici. Avea riduri extraordinar de adânci pentru un bărbat de treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de noi. În acest timp, omul care nu zâmbea înainta prin mulțime, respirând adânc. „Slicha“, spunea iar și iar, de fiecare dată îndepărtând ferm din cale un umăr sau un braț. „Scuzați-mă.“ Părul său era gri-argintiu, pieptul îi era dezgolit; nu era mai tânăr decât prim-ministrul. Această înaintare anevoioasă prin mulțime îl epuiza, gulerul cămășii i se umezea de transpirație. Arăta de parcă ar fi încercat să prindă trenul. Acum se apropia de rândurile din față și încă avansa. Gardianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se plimbau prin părul lui, trăgându-l, vrând să-și apropie chipul lui, mirosul lui. Erau cuprinși de o dorință mistuitoare și amândoi îi simțeau urgența. Mâinile lui se mișcau repede, la început mângâindu-i fața, apoi gâtul, iar acum dezgolindu-i pieptul. Un moment mai târziu se pravăliră în pat și un fior plăcut le străbătu pielea în momentul acelui prim contact electrizant. Fiecare mângâiere, fiecare sărut aducea o nouă licărire de senzație intensă, până când trupurile lor se împreunară. Spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
chiar s-a tuns un an mai târziu, dar eu mi-l amintesc Întotdeauna așa cum arăta la Început, Împletit foarte strâns Într-o coadă groasă prinsă la spate cu o fundă mare de mătase neagră. Gâtul ei minunat era Întotdeauna dezgolit, chiar În iernile din St. Petersburg, căci reușise să obțină permisiunea de a nu purta gulerul sufocant al uniformei școlărițelor din Rusia. Ori de câte ori făcea o remarcă nostimă sau rostea cu un glas de clopoțel o mostră din vastul ei bagaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
spre pântece. Fata stă lipită de scaun, dreaptă, impozantă. Din profil îi văd bustul perfect conturat, jumătate de chiup, cu un tricou mulat ca o pieliță. Dunga sutienului, cataramele și, în ridicarea brațului, sânul sfidător, pietros, drept. Tricoul ridicat îi dezgolește spatele, cam la două palme deasupra blugilor. Pare aproape dezbrăcată, cu tricoul roz. Lângă ea un flăcăiandru anost, slab, cu păr creț citește cufundat. Cu mâna stângă, posesiv, între picioarele fetei. Nu face nici o mișcare. Amândoi par nepăsători. Sala prinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mici, necăjite. Sărăcia se vede clar în ținuta lor, în aerul lor. Majoritatea, remarc, văzându-le cum vin și se duc la catedra custodei, au bluze scurte, cu buricul dezgolit. Se poartă ostentativ buricul dezgolit. În câțiva ani se vor dezgoli și celelalte. Aproape în capătul celălalt al sălii, o blondă în tricou negru, cu pieptul descoperit, privește spre mine. O zăresc când ridic ochii de pe foaie. Din cauza ochelarilor nu-i pot zări chipul. Îmi scot ochelarii și o văd bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Nu era nici o posibilitate să-mi fi lăsat una în picior, chiar beat fiind, și nu am sărit niciodată peste obiceiul cu aruncatul- poate să fi ratat ținta și șosetele să fie împrăștiate dincolo de marginile coșului împletit, dar picioarele fuseseră dezgolite de fiecare dată, fără excepție. Apoi mi-am zărit pantofii. Zăceau la câțiva centimetri de marginea patului, abandonați întâmplător, cel drept pe o parte, iar celălalt cu o singură șosetă neagră îndesată în el. Încă refuz să cred că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
în sobă și, după ce vă hrănisem pe voi, tu erai mică, poate să fi avut un an, aud că cineva bate în ușă. Intră o femeie învelită în câteva șaluri groase și pline de zăpadă. Se scutură și când își dezgoli fața o cunoscusem. Era Natalia, fiica mătușei Maria, care trăia peste râpă de la noi. Eu mă gândeam oare ce o fi adus-o la noi acasă pe așa timp. Era prima dată când venea. - Buna ziua, Irină! Ce faci? Cum
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
vor tocmai bune de ros. NUCUL URIAȘ De când mă știu m-a impresionat nucul din mijlocul grădinii: înalt, cu coroană rotundă și deasă, cu nuci ce se iveau din coaja verde în toamne aurii, când îmi înnegreau degetele care le dezgoleau de cămașa amăruie. La început nu puteam să urc în el, dar mărindu mă, mă aburcam întâi în spinarea bunicului, apoi de acolo pe ramurile puternice. Când priveam de jos, niciodată nu zăream cerul printre crengile lui. Iar când ploua
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
noi nu-l va putea vedea. — Trebuia să te fi gândit la asta înainte de-a aduce străini în tabăra mea. Sub văl, buzele lui Mubarrak schițară un zâmbet ușor: — Atunci încă nu plouase, răspunse și apoi, foarte încet, își dezgoli takuba, eliberând oțelul strălucitor din teaca de piele cu lucrătură în relief. Mă rog ca moartea ta să nu dezlănțuie un război între triburi, adăugă. Nimeni în afară de noi nu trebuie să plătească pentru greșelile noastre. — Așa să fie, răspunse Gacel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
lichid nu se îndura s-o transfere în enormul său pîntec din motive de invidie. Adică, ceilalți 11 însetați înghițeau în sec și-l fericieau pe grăsanul care avea ce bea, la o adică. Crîșmarul, care făcea politică, rînjea autoritar, dezgolindu-și cei cîțiva dinți de sus și de jos, dar care nu se păleau. Adică, fiecare se oprea pe un pic de gingie rămasă pe osul maxilarelor, dar nici vorbă să se nimerească măcar doi dinți bot în bot, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
au dus spre munții Rodnei. Ați avut răniți? Un mort și doi răniți. Ce grad aveați? Sergent major. Numai? întrebăm amărîți. Dar ce credeți, băi tovarăși? Fiecare grăduleț l-am cîștigat cu sînge. Ați fost rănit? Da, uitați-vă! Își dezgolește pulpa piciorului și ne arată o cicatrice care putea fi și de la un furuncul. Un furuncul, spune un coleg cam căscat. Mă, Dinule, ești șmecher? La gard adunarea! Dinu aleargă spre gard și, cînd aproape ajunge, aude ordinul: La loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
veștedă ateriză pe pardesiul lui - ceea ce, potrivit unei vechi superstiții, era semn de Îmbogățire. Păcat numai că nu știa și cît de curînd... Rowe o luă de-a lungul cheiului, În drum spre podul Chelsea; din cauza refluxului, malurile Tamisei erau dezgolite, și pescărușii se plimbau, lăsîndu-și În mîl tiparele pașilor lor delicați. obișnuitele cărucioare cu copii lipseau; la fel și cîinii - singurul cîine ce se vedea era o potaie fără stăpîn. De după copacii unui parc se Înălța un balon captiv, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]