790 matches
-
aceea vom trăi liniștiți pînă în ziua în care mă voi hotărî să te denunț. CHARLES: De ce să mă denunți? EMMA: Așa, ca o distracție provincială! Îți dai seama? Dacă-l găsesc mîine mort, o să fie tevatură; dar dacă-l dezgroapă după trei ani, la denunțul unei soții amenințate care a tăcut de frica bărbatului asasin?! Va fi grandios... CHARLES: Spune-mi că nu! EMMA: Ce nu? CHARLES: Că ai glumit. Că o să spui adevărul. EMMA: Adevărul e că ești o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
determinase fusese tatăl lor. Spiritele lor bântuie prin preajmă, Elenuțo, ca să ne vegheze și să ne orienteze destinele. Părerea lui Rafael era că Elenuța mai bine și-ar fi văzut de treabă. N-ar fi trebuit să răscolească și să dezgroape... Tragi a rău și a pagubă. Ea umblase de fapt pe la primării de sector, pe la oficii ale stării civile, arhive, trăgând speranță la o moștenire. Bani, proprietăți, cică ar fi avut niște presimțiri. Degeaba ar fi încercat frate-său s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
s-a luat după el și a ieșit cum e mai rău, și ea din nou c-ar fi fost mai bine atunci să se fi luat după capul ei, da’ lasă, acuma faptu-i consumat, cine-ar mai sta să dezgroape? Cine dacă nu Rafael, răstindu-se cum că asta-i o tâmpenie și o prosteală pe față, toate regretele astea bășite pentru ce ar fi putut să fie, în timp ce Mirela dă din mână spre băieți că să-l lase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mediu, la rândul său, e influențat de scrisul lui. Iar dacă nu găsește mediul prielnic, atunci nu e gustat, citit, lăudat și consacrat. Se poate însă ca, după moartea lui, să vină o generație care să-l priceapă. Atunci e dezgropat, selectat - gloria lui e postumă. 8. ... când în scriitor va răsuna ecoul nefericirii mai multorclase, când nemulțumirile îi vor veni pe mai multe căi și când, la aceste nemulțumiri cu caracter "egoist", se vor adăuga și durerile altora, atunci în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
apoi dispărea. Acest chip ne spuse acum: ― Pe aici, doamnelor. Sophie era amabilă, ca de obicei, iubitoare; ca de obicei; mâinile ei, tratate În fiecare seară cu cremă hidratantă, fluturau În jurul nostru, mângâind, frecând. Cerceii Îi arătau ca un obiect dezgropat de Schliemann la Troia. Ne conduse pe lângă un șir de femei care Își coafau părul, pe lângă ghetoul sufocant de căști, și ne plasă În spatele unei draperii albastre. În partea din față a Lânei de Aur Sophie aranja părul clienților; În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
broșuri despre carii, cu fotografii color ale unor dinți puternic afectați de acestea. Mi-am trecut limba peste propriii mei incisivi - nimic de semnalat aici. O să mor și, secole mai tîrziu, arheologii - oare or să mai fie arheologi ? - Îmi vor dezgropa incisivii lungi și Îngălbeniți și vor zice „Ia uite la ăștia, Joe, nici o carie”. Exact ca băiețelul din broșură, care spune, zîmbind larg „Uite, mami, nici o carie !” Uite, mami, nici o carie. Of, Flo, drăguța de Flo, avea ea țăcănelile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Wilt. Tot ce știu e că omul e un intelectual, o javră inteligentă, și crede că ne-a îmbrobodit. Mai întâi îl ridicăm pentru interogatoriu, poate chiar îl ținem în arest, iar când am terminat cu asta, ne ducem și dezgropăm o păpușă de plastic. Dacă mergem la tribunal cu o păpușă gonflabilă ca dovadă, o să părem niște nătărăi. O să ajungem de râsul întregii planete. Prin urmare, cazul e respins la tribunal și ce se întâmplă a doua oară, când îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
sa de uzură lingvistică. Inspectorul Flint se aruncă în capcană cu capul înainte: — înmormântare? A cui înmormântare? — A oricui, aruncă cu veselie Wilt. Ai făcut un fel, ai făcut felul... Dumneata ai putea să-mi spui ce se întâmplă când dezgropați un cadavru căruia i s-a făcut felul. Faceți un fel de repetiție, deși presupun că tovarășii dumitale nu-i fac felul nimănui. — Pentru numele lui Dumnezeu! urlă inspectorul. Nu poți să te ții niciodată de subiectul discuției? Ziceai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cadavru. Arăta ca un cadavru și era limpede că se comporta ca un cadavru, chiar dacă unul foarte greu, dar era ceva la genunchii femeii care sugera că, din punct de vedere anatomic, nu era chiar totul în ordine la ceea ce dezgropau ei, orice va fi fost acolo. încheieturile parcă ar fi fost dublate și exista o evidentă lipsă de consistență acolo unde picioarele se îndoiau într-un unghi drept, părând să sugereze că, odată cu viața, doamna Wilt își pierduse și oasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
mâna a doua cu idei de mâna a cincea la materii atât de diverse cum sunt poetica medievală și studiile urbane îmi scapă complet. Elevii ăia ar face mult mai bine dacă și-ar petrece timpul așteptând ca poliția să dezgroape presupusul cadavru al unei femei îmbrăcate în ciment, să o tragă de gât, să-i smulgă hainele, s-o spânzure și în cele din urmă să-i tragă pompe până când explodează. Uite, asta numesc eu o experiență educațională veritabilă. Combină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
se deschidea atât de greu, moara Dâmbovița, cesulețele de jucărie, violent și dureros colorate, și imaginea Bucureștiului privit de pe terasă, luminat noaptea de reclame roșii și verzi care se aprindeau și se stingeau. Într-o exaltare greu de descris, am dezgropat din memorie în câteva minute niște lucruri despre care eram convins că nu mai știam nimic. Mai mult, mi-am dat seama că acea perioadă a vieții mele a fost cea care a concentrat tot ce este original și poate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
RESI NOTH se înclină și iese... — Singurul meu regret, i-a spus dr. Jones agentului F.B.I. acolo pe scara de la pivniță, este că n-am decât o viață s-o dau țării. — Vedem noi dacă nu mai putem să-ți dezgropăm și alte regrete, a zis agentul F.B.I. În clipa aceea membrii Gărzii de Fier a Fiilor Albi ai Constituției Americane s-au bulucit toți înăuntru venind din încăperea cu cazanul. Unii dintre ei erau de-a dreptul isterici. Paranoia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
târziu felul ei propriu de a fi, afară de clipele de umoare sarcastică. Simion, omul așa de blând și părând chiar stupid, care broda, cu o broboadă în spate, avea din când în când toane, considerate ca "păcatele lui", și atunci "dezgropa morții". Făcea scandal, și toată lumea din casă tăcea. Simion fusese în tinerețe alt om decât cel care se vedea, avusese o viață agitată, aventuri de dragoste, scandaluri. - În sfârșit, încheie Otilia scurta notiță biografică, ai săvezi tu mai tîrziu! Într-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
inegală. Cioran joacă după un scenariu pe care, de la un cap la altul, îl scrie și îl regizează tânăra nemțoaică. 24 noiembrie Nu reușesc să mă desprind de povestea ciorani-ană. Al doilea lucru care m-a izbit în această relație dezgropată după 20 de ani este malentendu-ul pe care ea s-a construit de la bun început. Lapidar, el poate fi exprimat astfel: îndrăgostindu-se, Cioran vrea sex, în timp ce Friedgard vrea aforisme. Asta înseamnă că iubirea lui Cioran își caută, în chip
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mă aștepta albumul lui despre Roma, făcut împreună cu Baconsky ― dumnezeiesc de frumos, cotropit de darul lui de a sesiza minunea neaparentă, cărarea nebătută a splendorii (numai de el deschisă), de forța lui de a spulbera clișeul. Așa cum făcea în toate, dezgropând frumusețea ascunsă, proaspătă și uitată: a muzicii, a caselor, a figurilor umane. Apoi, deschizând televizorul, o emisiune întreagă despre el, un film cu vernisaje, cu locurile unde picta, cu mai vechi interviuri luate unor prieteni sau unor critici de artă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
le discutam, spune "În Madagascar?", face o pauză lungă, ne zâmbește hâtru și își degustă poanta bâțâind din cap: "În Madagascar? Păi uite cum e în Madagascar..." Simțim că ne sufocăm de curiozitate. "În Madagascar, la trei ani o dată, toată lumea dezgroapă câte un schelet, dansează cu el o zi și pe urmă îl îngroapă la loc. Poate că eu am murit și că dansați cu mine!" Toți cei de față încep să țipe și să vorbească în același timp, eu strig
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fratele lui și că-l iubea foarte mult fu cuprins din nou de impulsul de a zbura cu toții prăpădindu-se de rîs și senzația dinainte puse din nou stăpînire pe el. — Gata, zise, deschizînd portiera; mîine trimitem o macara să dezgroape mașina... În Chevrolet cu toții, haideți, repede! A fost cea mai frumoasă noapte pentru Bobby. Și cea mai scumpă. În noaptea aceea și-a cheltuit la cabaret ultimii bani, dar ce contează! Alături de Santiago nu era nici o problemă, doar nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
n-a mai văzut-o pe Penélope și n-a mai auzit de ea după 1919. — Anul cînd Carax a plecat la Paris, observă Fermín. — Trebuie să-mi promiteți domniile voastre că n-o veți agasa pe biata bătrînă ca să-i dezgropați amintiri dureroase. — Drept cine ne luați, preasfințite? Întrebă Fermín, mîniat. Bănuind că nu va mai scoate nimic de la noi, părintele Fernando ne puse să jurăm că Îl vom ține la curent cu tot ceea ce aflam. Ca să-l liniștească, Fermín se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
bine, n-ar ține ore de algebră și de latină; ar ajunge direct la episcopat, cu un birou de cardinal și covrigei moi de marțipan la cafea. — Așadar, ce sugerezi să facem? — Mai devreme sau mai tîrziu, va trebui să dezgropăm mumia Îngereștii bătrînici și s-o scuturăm de glezne, ca să vedem ce pică. Pentru moment, o să trag de cîteva fire, să vedem ce mai aflu despre Miquel Moliner. Și n-ar strica să arunc o privire și la Nuria Monfort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
îngroape în pământ. Până la urmă, l-am sfătuit ca în loc să îngroape degeaba în pământ o grămadă atât de mare de aur, să toarne din toată această grămadă un sicriu mic de aur pentru copilul «congelat» și, pentru asta, să-l dezgroape pe copil. Această ironie a mea Surikov parcă a primit-o cu lacrimi de recunoștință și imediat s-a apucat de realizarea planului. Eu parcă am scuipat în sân și l-am părăsit. Când m-am dezmeticit, Kolea m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
firul de iarbă prin fisurile betonului. De aceea, readucem În conștiința cititorilor și cazul morții suspecte a tânărului poet Malin Alexandru Tăcu, la tipărirea versurilor sale. Mai ales că tatăl, niciodată consolat, primește și acum telefoane amenințătoare. Să nu mai dezgroape morții. Nici macar amintirea fiului său”. Revista ,,Cronică” de la Iași, publicația În care Malin debutase În poezie la vârsta de 9 ani și Încă din 1976 organiza cu creațiile copiilor, concursul anual ,, Lumea ca metaforă și culoare. Autori: copiii” hotărăște, Împreună cu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Trebuie că se simt foarte prost din cauza celor Întîmplate și nu vor sta prea mult pe acasă. Așa a zis și Dan. — Vezi? SÎnt părinții lui, Îi cunoaște mai bine decît oricine. Mă rog, soacră-ta n-o să Îndrăznească să dezgroape securea războiului În condițiile În care eu și Trish sîntem În tabăra ta. Dacă se poartă oribil cu tine, o să-i trag un pumn. Ce zici? Încep să rîd. Poate că Lisa are dreptate și nu e dracul chiar atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cu nici o vorbă... Numai gelozia mea neroadă a socotit că, prin uniformă și vitejie, are să-i potolească cochetăria. Vasăzică numai eu sunt vinovat și trebuie să îndur remușcările..." De altminteri, trecutul i se părea mort și se ferea să-l dezgroape. Mai mult îl preocupa viitorul care-i mijea ca o auroră strălucitoare după o noapte vijelioasă. Nu-l vedea încă lămurit, dar ceața care-l aburea avea sclipiri trandafirii... Inima îi era plină de un simțământ mângâietor. " De acum începe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nume, ci și încărcătura socială a lui, la fel personajul își are rudele, moștenitorii săi care s-ar simți ofensați dacă acum după ce-a trecut atâta amar de vreme de când pan Bijinski ș-a făcut oale și ulcele, am dezgropa lucruri nu tocmai plăcute și nu ușor de justificat. Nu e totuna dacă ești strănepotul lui Radu cel Frumos sau al lui Mihnea Turcitu, iar în domeniul ficțiunii e mai bine să te înrudești cu bunul Bezuhov decât cu, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu toții la țintirim, cu hârlețe, cu lopețe; cu butelci de vin. Cântând, ca la nuntă, lălăind bețivănește ca după nuntă. Chiuie, lălăie, Încolo; Încoace, pe drum de-ntoarce’. Uite-l pe tata: Își duce În spinare crucea de stejar, grea, dezgropată din țintirim, de lângă crucea de piatră a lui Petrică, frate-meu. Parcă am mai văzut eu ceva asemănător: Într-o carte. Numai că, În carte, ducătorul de cruce nu era așa de vesel ca tata: cu păru-n văz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]