818 matches
-
spus: „Bine, dublu sau nimic că nu reușești să o lași fără chiloți“. I-am spus să dispară, bineînțeles. Doar te întărâta când a spus că noi chiar am pus pariu pe asta. Chiar este un mic nenorocit care mă dezgustă. Sam, te rog înțelege, nu am vrut să... Am fluturat mâna în semn de acceptare a scuzelor; auzisem tot ce trebuia să aud. M-am îndreptat către cealaltă parte a ringului de dans, spre James, care era înghețat de frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Dar, într-un final, a vorbit, iar vocea lui părea extrem de obosită, aproape ca a unui bătrân. — Știi pubul The Queen’s Head, în spatele stației Farringdon? Ne vedem acolo la unu. Acum chiar mi-a închis. Am pus telefonul jos, dezgustată de mine, simțindu-mă ca un șantajist de ultimă speță. Din spatele vălului negru, mi s-a părut că ochii Belindei Fine râdeau de mine. Pubul era într-o curte interioară pe niște străzi înguste, fațada nu promitea multe, iar interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Eu am călărit o singură dată la Mana și m-am lecuit: un drac de băietan mi-a ales o gloabă, cu scrèua ca o scândură - a purtat-o În trap câțiva pași de-ai ei, dar destui ca să mă dezguste (zic și eu un cuvânt cu perdea, fiindcă nu vreau să vorbesc de coițele mele făcute scrob). Caii de Mana... Copiii, băietanii se Întreceau, pe Imaș. Însă acelea erau jocuri de copii, de băietani... Dar nu, fiindcă participau și fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
decît orice altă ființă umană. Te ciocnești În fiecare zi de sute și mii de ființe, dar ajungi să tînjești după ele de parca ai alerga printr-un deșert pustiu. Cum pe mine mă atrage o astfel de viață, oricît de dezgustat aș Îi, probabil că n-aș accepta alt fel de muncă, orice mi s-ar oferi. Trebuie să dai dovadă Însă de multă hotărîre atunci cînd te hazardezi Într-o asemenea afacere, devenind taximetrist. Dacă Începi prin a conduce, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
vorbească cu el și că, dacă ar vorbi cu el, ar putea Începe să plângă, frângându-se ca o ceașcă de ceai din sticlă sub puterea unui deochi. Însă numai gândul de plânge În fața altora era de-ajuns ca să o dezguste. De curând Își promisese că nu avea să devină niciodată una din femeile alea smiorcăite și că, ori de câte ori va simți nevoia să verse lacrimi, va face asta În singurătate. De aceea, În acea zi fără strop de ploaie de acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sunt responsabile pentru dezgustul față de politică (Fallows, 1997), în timp ce alți cercetători identifică un efect benefic al conflictelor din știri asupra participării politice (Schuck et al., 2011; Schuck și de Vreese, 2012). O posibilă explicație ar putea fi că spectatorii sunt dezgustați de conflict per se. Totuși, impactul cadrajelor conflictuale trebuie să aibă o legătură cu opiniile anterioare ale spectatorilor legate de politică. Indivizii nu sunt tabula rasa, foi goale, pe care media pot imprima orice opinie politică. Există un consens în
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
2006, p. 189). Din perspectiva cadrului teoretic folosit în acest studiu, emoțiile sunt un element care explică impactul conflictelor din știri asupra credințelor și comportamentelor politice. Hibbing și Theiss-Morse (1995) argumentează că tot mai mulți cetățeni din țările occidentale sunt dezgustați de politică. Principalul motiv este acela că politica li se pare oamenilor ineficientă, lipsită de principii, haotică și plină de conflicte. Potrivit lui Fallows (1997), felul în care mass-media încadrează politica este cel puțin parțial responsabil pentru neîncrederea sau chiar dezgustul
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
din care fac parte. Spre deosebire de părinții noștri, prinși ca niște cobai îndărătul Cortinei de Fier, noi am avut șansa istorică de a prinde căderea comunismului la o vârstă a tuturor proiectelor. N-am avut timp să ne blazăm, să ne dezgustăm de propriile noastre vise, n-am „înotat“ decât puțină vreme în acel bazin înnămolit evocat de Ion D. Sârbu în paginile sale amare. Experiența mea diferă așadar semnificativ de cea a lui Radu Ilarion Munteanu, cu existența lui „cazanieră“ în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
după cum dacă nu s-ar fi arătat atât de afectat de isprăvile mele, aș fi obosit poate cu timpul să mai joc acest joc nesăbuit și primejdios; dar tata nu s-a hotărât să fie indiferent decât atunci când s-a dezgustat cu totul de mine; când a fost prea târziu ca să se mai schimbe ceva. Uneori, părea ros de regrete. Atunci încerca să fie binevoitor cu mine. Dar de fiecare dată se întîmpla că făceam o gafă care strica totul și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
scosese din modestia în care amorțisem în atelierul meșterului de cruci și aveam visuri mari de glorie. În plus, marea era la doi pași de Stâncile de marmură. Încă un motiv de recunoștință. Viața are de obicei eleganța să ne dezguste de ea înainte de a o părăsi, or eu o simțeam în acele momente arzând în mine aproape scandalos pentru o înmormîntare. Păstram a aparență cuviincioasă, de reculegere, cum se cădea într-o asemenea împrejurare, dar eram, mărturisesc, fericit uitîndu-mă la
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cafeaua răcită. " Și-a făcut-o cu mâna lui", mai zise Marta și tăcu. Îmi relatase totul, la fel cum îmi relatase moartea bărbatului ei, cu o simplitate rece care mi-a dat o mare uscăciune în tot trupul. Eram dezgustat de cele auzite, de liniștea Martei și de mine. Ar fi trebuit în mod normal să urlu. În loc de asta am murmurat: "Dumnezeu să-l ierte". Atât. Pe urmă am vrut să plec. Dar unde să mă duc? Nu, la azil
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
partea lor de răspundere nu mă oprea să constat că nu mă ridicasem la înălțimile unde domnesc, nepăsători, marii egoiști, marii bolnavi, care nu-și mai pun probleme și n-au nici un regret. Chiar faptul că stăteam pe marginea mlaștinei dezgustat de mine era un indiciu că nu reușisem să obțin o inimă de fiară cum îmi dorisem de câte ori mă supărase cineva. Uitasem chiar propriile mele cuvinte, că sentimentele sânt bune pentru cei care se mulțumesc cu puțin. Ce altceva decât
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu vă împietriți inimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie, 9. unde părinții voștri M-au ispitit, și M-au pus la încercare, și au văzut lucrările Mele patruzeci de ani! 10. De aceea, M-am dezgustat de neamul acesta, și am zis: "Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor. N-au cunoscut căile Mele! 11. Am jurat dar în mînia Mea că nu vor intra în odihna Mea!" 12. Luați seama dar, fraților, ca niciunul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
inimile, ca în ziua răzvrătirii." 16. Cine au fost, în adevăr, cei ce s-au răzvrătit după ce auziseră? N-au fost oare toți aceia, care ieșiseră din Egipt prin Moise? 17. Și cine au fost aceia de care S-a dezgustat El patruzeci de ani? N-au fost oare cei ce păcătuiseră, și ale căror trupuri moarte au căzut în pustie? 18. Și cui S-a jurat El că n-au să intre în odihna Lui? Nu S-a jurat oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
cu venerabilul călugăr întâlnit „la marginea sălbaticului codru”: pădurea este și spațiul sihăstriei, al renunțării la cele lumești și la orice răzbunare, spațiul refuzului lumii. Deznodământul amintește întru câtva de ultimul act din Cei doi tineri din Verona, când Valentin, dezgustat de viața zgomotoasă a orașului, singur în pădure, își exprimă preferința pentru aceste locuri aflate departe de zarva mulțimii, pentru aceste zone mărginașe, zone-limită. Obscuritatea și pustietatea pădurii („this shadowy desert, unfrequented woods”) creează un spațiu al melancoliei, unde Valentin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
nască și el în acea seară, să redevină prunc curat, nepătat, scăldat în speranță. „Doar așa vei simți și tu înnoirea sufletească, adevărata renaștere.” Numai că Iancu nu se simțea capabil să facă asta. Pruncul sfânt nu suferise, nu fusese dezgustat de lume, nu avusese dorințe păcătoase. Pe când el suferea, era dezgustat și plin nu numai de o dorință, ci de mai multe deodată. Spinarea îi alunecă pe cărămizile peretelui. Se lăsă pe vine, cu genunchii la gură. Și iar mărturisi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
scăldat în speranță. „Doar așa vei simți și tu înnoirea sufletească, adevărata renaștere.” Numai că Iancu nu se simțea capabil să facă asta. Pruncul sfânt nu suferise, nu fusese dezgustat de lume, nu avusese dorințe păcătoase. Pe când el suferea, era dezgustat și plin nu numai de o dorință, ci de mai multe deodată. Spinarea îi alunecă pe cărămizile peretelui. Se lăsă pe vine, cu genunchii la gură. Și iar mărturisi cu glas tare: ― Nu cred prea tare în poveștile Bibliei, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
foarte zorite; după ele, câțiva oameni răzlețiți, ai căror ochi, de cum ieșeau, cercetau invariabil mai Întâi strada udă, apoi aerul impregnat de ploaie, iar la urmă cerul deprimant; la sfârșit, o masă deasă de lume, mergând agale, care l-a dezgustat cu miasma ei grea, compusă din mirosul de tutun al bărbaților și fetidul iz senzual al pudrei râncezite pe fețele femeilor. După grupul compact au ieșit alți spectatori răzleți - cam o jumătate de duzină -, un bărbat În cârje și, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și Bernhardi, Bonar Law și Bethmann-Hollweg erau moștenitori comuni ai progresului, fie și numai pentru că erau de acord să se opună cânătorii de vrăjitoare -, respingând antitezele și abordându-i individual pe acești bărbați care păreau a fi liderii, a fost dezgustat de discrepanțele și contradicțiile existente chiar În oameni. Să-l luăm, bunăoară, pe Thornton Hancock, respectat de jumătate din lumea intelectuală ca o autoritate În problemele de viață, un om care verificase codul după care trăise și crezuse În el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
supusă de un locotenent-colonel SS, Franz Kempflerr - prețul supraviețuirii ei. Istorisirile Celestei, expuse cu amănunte picante, i-au ucis coșmarurile mult mai eficient decât fenobarbitalul de contrabandă cu care se îndopa de săptămâni bune. Ele l-au excitat, l-au dezgustat, l-au făcut să-l urască pe colonelul nazist și să se urască pe sine însuși pentru că devenise un voyeur la douăsprezece mii de kilometri distanță de legendarele sale razii asupra prostituatelor de pe vremea când lucra la Moravuri. Celeste i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
certau de moarte pe tema ierarhiei și importanței fiecăruia. Danny polemiza cu filistinii Al și Jerry, ca să-i facă să vadă logica de dincolo de ceea ce le spunea, iar ei scuturau din cap revoltați și demonstrau cât mai departe de el, dezgustați de faptul că trebuie să stea alături de un șobolan comunist și trădător. Danny mărșălui cu pancarta ridicată, strigând cu toată convingerea „ROȘII AFARĂ!” și în același timp savurând șopârla pe care o lansase. Omul Cameră începu să funcționeze și totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Danny era gata-gata să rezolve cazul, iar el credea că treaba asta cu jafurile oferea cheia. — Șefu’, noi trebuie să-l aranjăm pe Felix Gordean. Aseară eram foarte aproape, dar tu... O clipă de tăcere, după care se auzi Mal, dezgustat: — Da, știu. Ascultă, tu verifici pontul cu Masskie, iar eu îl scutur pe Juan Duarte. Am pus patru oameni de la Procuratură să-l găsească pe Lesnick și dacă mai e viu și de găsit, al nostru e. Hai să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Sfatul Bătrânilor n-o să ridice nici măcar un deget pentru un simplu ostaș. Din clipa în care am devenit soli, ne-am prins în vârtejul politicii. Iar în mijlocul vârtejului, nu te mai poți bizui decât pe tine însuți! Samuraiul se simți dezgustat de vorbele lui istețe. Dădu să strige: „Am încredere în Sfatul Bătrânilor!”, dar își înghiți cuvintele. De pe cal, samuraiul își înclină capul în fața călugărilor și negustorilor care le făceau cu mâna. Printre ei stătea și Matsuki cu brațele încrucișate. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
alegeau să devină soții și mame, atunci aveau o singură opțiune: cariera de învățătoare, fapt motivat desigur de calitățile lor de îngrijitoare și educatoare. În timp ce scrierile lui Eminescu nu denotau dispreț, ci un anumit tip de protecționism, Eliade se declara dezgustat de femeile care doreau să acceadă în spațiul public, sferă căreia el îi conferea atribute de virilitate și hotărâre, caracteristici opuse femininului. Această virilitate era „strâns legată de toate celelalte caracteristici ale viziunii sale politice ă elită, cultură, creație”, adică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
să mă simt rău, vorbirile de rău, sunt cauza atâtor lucruri... Aș vrea să fiu vindecat de aceasta, Doamne, uneori simt în mine ispite care mă răvășesc; aș vrea să fiu vindecat de forțele acestor ispite. Doamne, simt în mine dezgust pentru lucrurile pe care le fac; simt lenevie, proastă dispoziție, nemulțumire în rugăciune; simt în mine dubii care mă preocupă...” Dacă noi reușim în această mărturisire a vieții să exprimăm câteva dintre cele mai profunde sentimente sau emoții care ne
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]