864 matches
-
aceasta la protagonistul refuzului categoric: Iorgovan. Cea mai importantă secvență de comunicare dintre Simina și tatăl ei, Neacșu, pe care o conține nuvela (cap. VI) îl are în centru pe Iorgovan. "Bătrânul", asemenea bătrânei din Moara cu noroc, nu se dezice și, cu seninătate, dar și cu o formă de detașare a celui care privește din afară, cu ochiul experimentat al vieții trăite, îi construiește acestuia, din câteva linii de forță, un portret credibil, obiectiv. Imaginea e a unui tânăr slab
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
lumânare. Nu credem că în economia lucrării e o întâmplare faptul că nuvela se încheie cu rostirea acestei cereri a cărei semnificație trimite, întâi de toate, la ideea împăcării. Slavici, moralistul în sensul pur și nealterat al termenului, nu se dezice: a rămas egal cu sine însuși până la sfârșit. 2.5. O lume sănătoasă Simina are toate atributele unui autentic locuitor al Țării Zarandului: e mândră (sărăcia e dusă cu demnitate, nu cu umilință), generoasă, ospitalieră și deschisă cu ai săi
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
sine de la marii "vinovați tragici". De la Antigona la Stavroghin, de la Oedip la Joseph K., între sublim și grotesc sau ridicol (cum vede Ileana Mălăncioiu parcursul lor existențial sau capătul de drum), personajele ce se așază sub orizontul tragicului nu se dezic niciodată de sine, tragismul lor rezultă tocmai din căutarea unei soluții în rațiune pentru a putea rezolva optim inadaptarea la conștiință a problemei de viață cu care se confruntă. Vinovații tragici "au capacitatea de a suferi pentru vina lor și
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
măsuță, lângă Stavroghin, a fost găsit un bilet pe care acesta scrisese cu litere strâmbe înainte de a se sinucide: Să nu fie învinuit nimeni, eu singur. Eroii tragici trăiesc sub semnul acestei afirmații o întreagă existență de care nu se dezic prin vorbe sau fapte. E motto-ul lor ființial. De la Dimitri Karamazov la Raskolnikov, personajele tragediilor dostoievskiene știu să recunoască și să accepte o înfrângere în conștiință. Ea aduce cu sine o schimbare radicală a eroului, dar "orgolioșii subteranei" au
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
o mamă cum să fie o mamă bună, a spus „oricum ați face, nu e bine”. Ceea ce a vrut Freud să spună a fost că indiferent de modul în care se comportă părinții, copiii vor avea oricum nevoie să se dezică de ei la un moment dat, găsindu-le neajunsuri și vini. Mulți părinți se culpabilizează pentru numeroasele certuri și neînțelegeri cu copiii lor adolescenți, considerându-se incapabili și nepricepuți în a administra această relație. În realitate, această relație, părinte-adolescent, este
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
care nu încetase să pretindă că este o formă elaborată de democrație socialistă în care conducerea aparținea în chip esențial "clasei muncitoare". Or, acum, asemeni muncitorilor de la Gdansk și sindicatului lor, Solidarnosc la începutul anilor '80, tocmai clasa muncitoare se dezicea vehement, în plină festivitate oficială a (pseudo) alegerilor locale, de politica Partidului Comunist. Chiar dacă atunci n-a fost nevoie de mai mult de două zile pentru ca organele represive să restabilească "ordinea socialistă", mișcarea de la Brașov a provocat o intensificare a
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
interzise în dezbaterea politică drept forme licite de expresie publică. Treptat, violența de limbaj și exprimarea deliberat obscenă vor cuprinde sfere din ce în ce mai largi ale expresiei publice, pe care o eliberează de convențiile uzuale. Mulți dintre moștenitorii direcți ai FSN se dezic violent de propria obârșie politică, dar aspiră asimptotic nu numai la naționalismul strident, ci și la trivialitatea României Mari pe care încearcă să o copieze pentru a seduce un public cât mai larg62. Complicitatea durabilă a grupului constituit în jurul României
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
UE, cât și ca un cap de pod pentru politicile ambelor organizații în zona caspică și în Orientul Apropiat. Tot astfel, relațiile cu Ucraina au putut părea inițial privilegiate, dar au fost brusc pericilitate de declarațiile președintelui României care se dezicea pe neașteptate, în 2008, în ajunul summit-ului NATO de la București, de termenii Tratatului politic de bază dintre țara noastră și Ucraina. Aceleași volte imprevizibile au marcat și raporturile României cu Republica Moldova, în vreme ce alte proiecte regionale importante au rămas uitate
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
a artei și la determinările sale istorice, extraestetice, contextuale 91. Din păcate, așa cum critica sa culturală se deghizează bovaric, din necesități practice, în veșmântul unei estetici intransigente care nu găsește valoarea decât în prezent, tot astfel ajunge Lovinescu să se dezică de afirmațiile mai vechi, revizuindu-le ad hoc, polemic, în funcție de idealul exclusivist al unei literaturi când emoționalist-vitaliste, când intelectualist-spiritualiste (forme niciodată conciliabile, potrivit teoriei "mutației"). Și totuși, față de revizionismul acesta sever, în niște pagini de tinerețe dedicate teatrului grec criticul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Or, pentru Andrei, literatura e viața însăși, nu doar un cuvânt mincinos; realitatea în sine, și nu "umbra" sa fără consistență. De aceea, chiar dacă, inconștient, eroul lovinescian se îndrăgostește de femeia cu viață dublă și limbă dulce, conștient, el se dezice de iubirea aceasta dezonorantă și o celebrează în forma "icoanei" de care sufletul său are atâta nevoie. Altfel spus, atunci când se decide să-i ceară mâna, Andrei îi oferă iubitei sale, o dată cu iertarea, șansa de a deveni cu adevărat o
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Dar și frica. Dumnezeu emite decrete, nu dă interviuri. Din imensitatea solicitanților, Sf. Petru îi burdușește pe câțiva în Rai. Ceilalți sunt liberi să meargă unde vor. Unii nu mai rețin din sacralitatea sărbătorilor decât specialitățile culinare. Petru s-a dezis de Iisus de trei ori dar nu l-a vândut niciodată. Dacă Dumnezeu este atât de iertător, de ce nu ne-a rechemat în Paradis? Numai credința poate transforma smerenia în mărire. Cei smeriți măsoară pământul cu genunchii. Monotonia ne acomodează
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
decât degradarea accentuată a speciei. Un descreierat cu priză teribilă la mase i-ar mai trebui acestui sărman început de mileniu. Tehnica actuală poate transforma erorile în orori. Tehnica noastră a intrat cu mitraliera în Olimp. Epoca vitezei nu se dezice. În clasa întâi scriam pe tăblițe de ardezie. La maturitate, n-am dedulcit la calculator. S-ar putea ca în curând pietonii să circule pe străzi numai cu avizul psihiatrilor. Jertfa cerută de progres se materializează în dezordinea noastră spirituală
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
-l acorde așa-zisului postmodernism decât prin binemeritatul cuvânt "diversiune"? Orbi la dramaticele transformări prin care trece țara, cinic retrași în turnul de fildeș al unui estetism suspect din toate punctele de vedere - și asta când înșiși criticii importanți se dezic de primatul esteticului în favoarea angajării politice și a fermității morale - acești tineri ignoră faptul că literatura română, de fapt, este în faza unui post-stalinism în care trebuie să-și asume importante sarcini sociale: dezvăluirea adevărului despre anii dezastrului național, jurnalistica
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
te-au respectat, ceea ce e aproape același lucru) până acum câțiva ani, iar acum te urăsc? De ce au fost cândva entuziasmați de scrisul tău iar acum, când scrii măcar la fel de bine, se străduiesc să te discrediteze, ba 193 chiar se dezic și de entuziasmul de altădată? Știi un om care i-a luat de-o parte pe toți prietenii tăi și "le-a deschis ochii" în privința ta: ești un Marin Sorescu optzecist, un trădător al generației tale, un egoist, un obsedat
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pentru ce merită să faci din nou front comun. Nu pentru câteva fraze discutabile dintr-o carte despre erorile modernității (care pot fi dezbătute civilizat, sine ira el studio) și nici pentru chestiuni de acum șaizeci de ani (s-a dezis sau nu Eliade de trecutul lui legionar?), oricât de importante ar fi acestea. Dar problema manualelor alternative este literalmente vitală în acest moment, când, la televiziune și în presă, în fața națiunii, cei mai străluciți cărturari români au fost umiliți de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
care scriu haiku. În degringolada Începută cu În marea trecere și continuată În volumele de pînă la Nebănuitele trepte, unde Întreaga lume e Într-o perpetuă destrămare, iar eul autorului, tăgăduindu-și dreptul și vocația existențială, nu ostenește să se dezică de o viață nedemnă, Haiducul pare să vestească o posibilă soluție mîntuitoare. Paradoxală În sine, ea este asumată de nevoie doar de cei proscriși și osîndiți la o virilă Însingurare și la un veșnic anonimat. Conștient sau nu de asumarea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
unei aspirații fundamental umane de „rezolvare“ a tuturor problemelor lumii. Această aspirație, de regulă conotată spiritual, va eșua ori de câte ori se fixează în soluții palpabile, făurite „politic“, după chipul și asemănarea omului. Astfel, soluțiile aduse de sisteme social politice care se dezic programatic de orice influență a religiosului (excluzând explicit această dimensiune din sfera propriului mesaj sau așezând-o tolerant la periferie) configurează o ideologie salvatoare, în aceeași manieră în care operează, în alte registre, doctrinele religioase. Acest lucru l-a determinat
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
pe Aron Pumnul, că exagerează în preamărirea unor scriitori mărunți din trecut, că este straniu, că are o ereditate defectuoasă, că nu poate fi savant fără diplomă etc., etc. Astfel E. a fost nevoit să retracteze, să renunțe, să se dezică, să se vadă pe sine cu ochii defăimătorilor săi, să-i pară rău de ceea ce a făcut și să nu mai vadă decât ultima ieșire: „Ce suflet trist mi-au dăruit Părinții din părinți, De-au încăput numai în el
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ci le multiplică. Filosofia Renașterii cu toată tendința ei spre originalitate nu a putut renunța la arhitectura gândirii medievale. Spiritul analitico-sintetic medieval a cunoscut în Renaștere o mare potențare. Chiar Giordano Bruno dorind să restructureze filosofia naturii, nu s-a dezis de coerența argumentărilor Evului de mijloc. De asemenea, limbile latină și greacă au fost și ele factori de continuitate între cele două epoci. Prin ele spiritul universalist medieval, capătă în Renaștere o mai mare posibilitate de difuzare. Umanismul acestei epoci
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de călător fără bagaje. Probabil, nu voi fi niciodată un călător fără bagaje... Și strigătul tremurător/ Al păsării cucuy... ... deși undeva în acest jurnal am recunoscut că aparținem timpului pe care-l trăim cu atât mai mult cu cât ne dezicem de el. Caminante, / Caminante, / Care mergi pe drumurile noastre... Unde s-a întîmplat asta? Un funcționar a trecut pe lângă noi și ne-a spus cu o politețe ușor agasată: "Vă rog să așteptați o secundă". Apoi, brusc amuzat și zâmbind
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
a amestecat scrisul meu și cu multe altele încă. Ce bine că lista de mai sus e una dintre acele liste nesfârșite. Oare ar fi trebuit să mă tem din vreme de amestecul ăsta ? Oare ar fi trebuit să mă dezic de el ? Oare acest amestec a dus la impurificarea scrisului meu, a revărsat în el tot felul de aluviuni facultative sau chiar nocive de care cineva care scrie și care nu cunoaște experiența nașterii și a creșterii unui copil este
A scrie. A naste. Tudor. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
din cabină, era toată numai zâmbete. Nimic din expresia ei nu sugera că fusese „descoperită“. În mâna ținea costumele de baie pe care le probase. Ruby le luă de la ea și continuă să Împacheteze În liniște. Lipsa ei de cuvinte dezicea activitatea frenetică desfășurată În creierul ei. Era clar, o văzuse. Un stomac fals, corect? Da. Fără urmă de Îndoială. Claudia Îi Înmână cardul ei de platină Amex și apoi a Început să se uite printr-un coș de pe tejghea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mai multe asemenea animăluțe - cadouri care să-i mai liniștească un pic conștiința -, căci o voia ca martor principal În primul lui caz important de asasinat. Și mai voia și Inez ea să Îl placă, voia ca ea să se dezică de acele patru cuvinte: „Polițistul White e eroul!“ Trase cît putu de ultima ceașcă de ceai. Copcile și lucrarea dentară - de fapt toate rănile - erau În curs de vindecare și nu se mai gîndi la ele. Mama lui și Inez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
liniștească altă nebunie, în clipe cînd bărbatul ei pentru prima oară n-a vrut să se amestece și să-i sprijine în nici un fel familia, care, chipurile, ar fi deținut averi prea mari, pe seama altora, încât toate trebuiau confiscate, dimpotrivă, dezicându-se de ei, declarând în mod repetat că n-a avut nicicând de-a face cu ei, burjuii, ca și cum aceștia ar fi făcut vreun rău că se purtaseră înainte de război cum se purtaseră toți în jur, adică munciseră, își construiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
are un rost, chiar așa expediată cum este. Însă mai mult chiar decât Don Juan îl frământa dorința de a scrie un roman-parabolă despre imposibilitatea comunicării dintre oameni într-o societate egalitară în care nimeni nu avea voie să se dezică de legile impuse de o mână de indivizi ce-și spuneau elită. Nu știu dacă lumea în care trăiam era de vină, înainte de orice, dar nu prea aveam curajul să vorbesc, puteam ajunge, eu și rude ale mele, la Canal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]