1,137 matches
-
în care fragmentarea, eterogenitatea și conflictele interne sunt mai evidente. Michel Foucault, refuzând să devină simbolul și purtătorul de cuvânt al homosexualilor de pretutindeni (motivând că plăcerea lui ține în mare măsură de secret, clandestinitate, risc), a produs o enormă deziluzie în rândurile celor interesați, pentru care a rămas „doar” o referință intelectuală centrală. 2. „Abe Ravelstein” și Allan Bloom : prietenie și ideologietc "2. „Abe Ravelstein” și Allan Bloom \: prietenie și ideologie" Toate cele de mai sus, precum și altele pe care
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
sub conducerea partidului ei, construiește socialismul; În focul luptei popoarelor Împotriva ațâțătorilor și organizatorilor unor noi războaie, Împotriva imperialiștilor anglo-americani, prin participarea activă a poeților la această luptă. De aceea poezia noastră «e combativă și mobilizatorică cu excese» spre marea deziluzie a d-lui Petrescu. Că R. Petrescu reproșează poeziei noastre faptul că e combativă și mobilizatoare, nu ne miră deloc. D-sa, de altfel, se situează pe o poziție de defensivă În fața dușmanului de clasă, a dușmanilor păcii. «Pacea» - spunea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
bun caz, drept o caricatură. Ceea ce nu este. Ținta lui Raymond Chandler trebuie căutată dincolo de obișnuitele scopuri ale romanului polițist - divertismentul și, eventual, încercarea de a preda o lecție morală. Ținta lui e metafizică. Ea vizează teme abstracte precum singurătatea, deziluzia, zădărnicia, eșecul, urâtul, criza, degenerescența, plictisul, oroarea, alienarea, căderea, opacitatea, revolta, frica. În raport cu ele, detectivul Marlowe e un „investigator” al nevăzutelor și nu al aparențelor nemilosului univers tentacular. Blocat la limita a două lumi - cea interioară și cea exterioară -, Marlowe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pare, la fel de intensă și mai puțin riscantă. Acestei afirmații îi putem opune aprecierea pesimistă a lui Freud cu privire la hazardul legăturilor sentimentale, care antrenează o nefericire iremediabilă atunci când îndrăgostitul a pierdut fie persoana iubită, fie iubirea acesteia (1930/1995), sau privind deziluziile mariajului, distrus de imposibilitatea de a găsi o soluție contraceptivă satisfăcătoare (1908b/1985) și de frecventa incapacitate sexuală a celor doi. Freud are certitudinea că, grație sublimării, omul obține prin activitatea spirituală o cantitate așa de mare de plăcere, încât
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ce stăvilește valurile și dirijează apele spre o destinație utilă, cum ar fi irigațiile. O altă descriere iese în evidență dacă amintim, conform expresiei lapidare a lui Anzieu, că „refularea este iluzia unei renunțări, în vreme ce sublimarea este o renunțare fără deziluzie” (1979). Dar cum nimic din ce se leagă de sublimare nu este simplu, opoziția între cele două apărări nu este chiar atât de clară. În acest domeniu, opinia lui Freud a variat atât de des, încât e greu să o
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Gallé” ș.a.). Cât stă sub semnul sugestiei, melancolia transpare surdinizată, grațios muzicală. Mai frecvent însă ea se comunică declamativ, în scenarii epice simetric articulate, de o reflexivitate înduioșată. Cu unele excepții, proza lui B. se așază în prelungirea poeziei (nostalgii, deziluzii, rătăciri, recuzită medievală, corbi etc.), dar cu o și mai apăsată notă de manierism. SCRIERI: Poema navelor plecate. Crepusculare-Poema toamnei, București, 1912; I. G. Duca (în colaborare cu I. Nicolescu), Râmnicu Vâlcea, 1934. Traduceri: Prosper Mérimée, Tamango, București, 1971 (în
BUDURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285913_a_287242]
-
implică, măcar și pentru a schimba aparențele, în viața culturală și politică, fără să țină seama că scopul voit și declarat de curțile imperiale (fie Viena, fie Petersburg), care nu este decât unul economic. Intelectualul român se simte frustrat, așa încât deziluziile sale și le va face cunoscute. De clarviziune are nevoie, de modele umane, cărturărești, instituționale, pentru ca mai apoi să intre cu siguranță în timpul frumoaselor proiecte pe care Occidentul le consumase cu două decenii înainte prin Denis Diderot, D’Alambert, Voltaire
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
dezvăluie angoasele lui Sylvie, care se teme să nu fie distrusă de viața sa afectivă. Celibatul ei (prima parte a visului), chiar dacă nu o împlinește (parcarea pustie) o amenință mai puțin decât relația amoroasă, care implică riscul suferinței și al deziluziei (seism). Înainte de a alege între doi bărbați, Sylvie are de ales între a rămâne singură și a se lansa în aventura amoroasă. Visul îi dezvăluie că, inconștient, îi este frică să se atașeze și mai ales că îi este frică
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
la procreare (reproducere masivă și rapidă). Dar iepurele reprezintă, în inconștient, și vulnerabilitatea. Este prada favorită a vânătorului. Subiectul se simte urmărit, persecutat, în pericol. Apariția unui iepure în vis se poate interpreta și printr-un sentiment de trădare și deziluzie. Lipsa de seriozitate a anturajului este sugerată de expresia «laș ca un iepure», ceea ce în contextul visului semnifică nerespectarea unei promisiuni, a unui jurământ, a cuvântului dat. Leopard Deoarece blana sa împodobește veșmintele zeilor, regilor și conducătorilor, leopardul este în
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
toate culturile, o postură sacră și sunt asimilate cu coarnele animalului, care îi permit să primească energia cosmică. Prin acest gest magic, subiectul își reîncarcă atât trupul, cât și sufletul. În timp ce brațele lăsate în jos semnifică pierderea de energie, capitularea, deziluzia («mi-au căzut brațele»). Simbolistica brațelor mai are și alte interpretări, în funcție de distincția stânga-dreapta, ce funcționează în mod tradițional în ezoterism. Brațul drept este cel care acționează, care comandă, care asistă (a fi mâna dreaptă a cuiva), care ține arma
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
pulsiunile agresive care se întorc împotriva persoanei sau împotriva celorlalți. Cel ce visează are sentimente negative (ostilitate, ură, violență), pe care le refulează probabil în realitate și cărora le dă curs doar în vis. Degradarea clădirilor este o alegorie a deziluziilor, a eșecurilor personale, a depresiei. Buldozerul, cutremurul de pământ sau explozia unei bombe, care distrug tot ce se află pe suprafața pământului, este o evocare violentă a necesității de a porni de la zero, de a distruge totul (adică de a
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
însă ascensiunea este întotdeauna un semn favorabil, deoarece indică măreția scopurilor și dorința de înălțare; - dacă este în partea de sus, obiectivul este atins. Însă dacă cel ce visează coboară treptele sau scara, visul capătă o semnificație negativă. Indică regresul, deziluzia, descreșterea. A eșua Eșecul corespunde unei semnificații negative, dar adesea este mai revelator în privința temerilor conștiente sau inconștiente și nu prevestește o nenorocire. Chiar dacă cel ce visează se lovește, în vis și în realitate, de obstacole, celelalte elemente onirice pot
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
și aici anumite precauții pe care un cadru didactic e bine să le conștientizeze. Iată câteva limite posibile: - orientarea pronunțată către viitor poate duce la o anumită incapacitate de a gestiona cerințele imediate; - idealizarea obiectivului urmărit poate implica o anumită deziluzie la confruntarea cu faptele (disproporția dintre intențiile generoase de la început și posibilitățile modeste de concretizare); - costurile derulării unui proiect pot fi uneori mult prea mari în raport cu beneficiile oferite; - centrarea pe activitatea de cercetare și pe cea de colectare a unui
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
depărtată/ Luneca-va printre nori.” (Somnul). Corespondentul terestru devine drumul de fier, cântecul obsedant al roților inspirând o adevărată beție a simțurilor. Pe drum traduce stingerea tuturor elanurilor, înecate într-o oboseală de viață, de rătăcire, de ultime și definitive deziluzii: „dar simt că pretutindeni sunt departe”. A fost remarcată la C. absența poeziei de dragoste; totuși erotismul este poate latura cea mai profundă a sensibilității poetei: abia mărturisită, retrospectiv, iubirea pierdută, iubirea imposibilă este de neîmpărtășit, traumă care a otrăvit
CALUGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
că l-ar aduce la stabilitatea regiunii unirea celor două state românești într-un puternic principat, văzut ca un posibil contrafort de apărare a „cuvântului creștin” la Dunăre. Pacea semnată însă, în 1774, la Kuciuk-Kainargi va consfinți la București o deziluzie, iar C., expus în noile împrejurări, își lichidează proprietățile și se retrage, cu familia, în Rusia. În ianuarie 1775, Ecaterina a II-a îi conferă demnități (rang de consilier de stat și gradul onorific de general maior), mai acordându-i
CANTACUZINO-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286069_a_287398]
-
de drum până acasă! Oare câți alți asemenea "prieteni" mai am? Care sunt, în realitate, cu totul altceva decât ceea ce-i consider eu? Uimitor cum ceva dramatic poate limpezi mintea omului și viziunea sa asupra lumii, cum îi sfâșie vălul deziluziei pe care singur și l-a țesut în fața ochilor! Mă uitam în exterior din curtea școlii. Părea așa străină lumea de afară! Mă atașasem de acest colegiu și îmi făcusem într-atât de multe speranțe și planuri cu revoluția noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Extracțiile sunt foarte periculoase și preferă să le evite. Pot vătăma maxilarul, chiar și ochii. — Nu văd să fi încălcat legea în vreun fel, răspunde în cele din urmă. Mai e ceva, se repede Livia. Pe chip i se citește deziluzia, dar și hotărârea de a merge până la capăt. — Flaccus Vascularius a uitat de treaba asta... — Cred și eu, dacă nu-l mai deranja putreziciunea din gură, mormăie malițios Augustus. E mai presus de puterile lui să nu o tachineze. — ...pănă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ai simțul proporțiunilor, n-ai fost influențată de casă, de oameni și de păsări!" Irina surâse măgulită și primi vorbele mele ca pe un compliment. Timpul trecea, scenele se repetau întocmai. Irina îmi suporta firea. Nici una din speranțele sau din deziluziile mele n-aveam delicateța sau n-aveam tăria sa i le ascund. Nu eram nici copil, nici om întreg, și transformarea aceasta aducea cu sine o stare nesigură, entuziasm, planuri, petreceri și apoi șovăială, neîncredere, disperare. Prezumțios peste măsură, fiecare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
suntem avizi decât de acele surprize. Atâta mișcare e în jocul lor nestatornic, încît bănuim în orice femeie nouă o excepție. În fața lacrimilor ei grozave ne înduioșăm și credem, noi, cei care nu putem plânge decât anevoie. Iar mai târziu deziluziile ne încovoaie. Cât timp, cum? Nu știm nimic. Aștept să văd. Căci eu însumi mă surprind zilnic sub forme care mă miră. Vor mai veni două dureri teribile. Vestea în sfîrșit: se mărită în ziua de... Și apoi ziua aceea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
când au fost împreună, avea să insiste tocmai pe ce era comun între noi. în special îi exagera virtuțile și îl admira ca pe un om de onoare, căci el știa să-și vorbească răspicat intențiile fără ezitările mele dubioase. (Deziluziile Ioanei trebuiau să fie cu atât mai mari.) Într-o seară, ca să fie exactă la gară când plecam, a fugit într-o goană să se îmbrace, și mi-a fost milă de inima ei, ce bătea ca a unei păsărici
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o duritate care, dintr-un exces de zel, părea să o întreacă până și pe a sa. La urmă, însă, întâlni privirea lui Simplicius, ce părea acoperit de un văl de lacrimi de emoție, dar arăta, în același timp, o deziluzie dureroasă și plină de uimire. Tânărul îl fixă cu ochi aprinși, iar buzele sale tremurânde se deschiseră să vorbească. — Frate Canzianus... ei sunt în pericol! Ne cer ajutorul! îndrăzni să-i spună, iar în glasul său răsună o undă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
galop pe drumuri nu întotdeauna comode, și îl revedea doar acum pe Magister, după mai mult de două luni; cu toate acestea, trecând peste prima euforie, pe care și-o ținuse cu greu în frâu, începea deja să simtă mușcătura deziluziei. Etius îi venise în întâmpinare și îl îmbrățișase cu cordialitate, arătându-i o bucurie a reîntâlnirii fără îndoială sinceră, însă lui, care îl cunoștea bine, nu îi scăpase o sclipire ciudată în ochi, întrebătoare și în același timp ironică. încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Etius strânse un moment buzele, măsurându-l gânditor. — Rolul tău va fi important, firește. — O să comand o unitate? Care? Scutură din cap: Nu, nu vei comanda. Nu pentru moment, cel puțin. O altă misiune. Sebastianus se strădui să-și ascundă deziluzia: — Despre ce e vorba? în loc să-i răspundă, Etius se aplecă peste birou și apucă un clopoțel, pe care-l agită scurt. La sunetul său, plantonul se arătă imediat în prag. — Adu-l înăuntru pe Divicone! îi ordonă Magister. O clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cap descumpănit; cât despre Ricimerus, el se abținu de la orice comentariu, dar lui Sebastianus i se păru că vede alunecând pe chipul său de barbar un zâmbet fugar și enigmatic. Pe acela al lui Magister, în schimb, văzu semne de deziluzie și îngrijorare. Chilperic, care nu pierduse nici un cuvânt, riscă o presupunere originală: — După mine, n-a spus adevărul. De acum, e un rege - și încă unul victorios. De ce ar trebui să riște să se lase omorât? Ieri, lângă carele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
năprasnic, dar În ciuda acestei bunei voințe,anotimpul de iarnă nu-și spusese Încă ultimul cuvânt. Mercurul termometrului coborâse către limita celor 20 grade Celsius, determinând crengile copacilor să geamă Înăbușit sub povara stânjenitoare a chiciurei de nea. Bucureștiul, spre marea deziluzie a Atenei și desigur, mai puțin a lui Tony Pavone se prezentă dezolant tocmai datorită iernei deosebit de aspră, bătând recordul anilor de Început de secol! Cu două zile În urmă, capitala țării beneficiase de o ploaie măruntă Însoțită de lapoviță
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]