1,445 matches
-
Radioactivitatea cluster (numită și emisie spontană de ioni grei sau dezintegrare exotică) este un tip de dezintegrare nucleară în care un nucleu părinte cu număr de masă A, având A nucleoni dintre care Z sunt protoni, emite un nucleu (cluster) cu N neutroni și Z protoni, mai greu decât o particulă alfa dar mai ușor decât un
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
părinte cu număr de masă A, având A nucleoni dintre care Z sunt protoni, emite un nucleu (cluster) cu N neutroni și Z protoni, mai greu decât o particulă alfa dar mai ușor decât un fragment de fisiune nucleară. În urma dezintegrării rezultă un nucleu emis (cluster) și un alt nucleu având numărul de masă A = A - A și numărul atomic Z = Z - Z, unde A = N + Z. De exemplu: Acest mod de dezintegrare rar a fost observat pînă în prezent mai
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
ușor decât un fragment de fisiune nucleară. În urma dezintegrării rezultă un nucleu emis (cluster) și un alt nucleu având numărul de masă A = A - A și numărul atomic Z = Z - Z, unde A = N + Z. De exemplu: Acest mod de dezintegrare rar a fost observat pînă în prezent mai ales în nuclee care emit în mod predominant particule alfa, astfel că fenomenul este însoțit de un fond imens de particule alfa (cel puțin un miliard pentru fiecare cluster emis). Raportul de
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
fost observat pînă în prezent mai ales în nuclee care emit în mod predominant particule alfa, astfel că fenomenul este însoțit de un fond imens de particule alfa (cel puțin un miliard pentru fiecare cluster emis). Raportul de ramificare față de dezintegrarea alfa este foarte mic (a se vedea Tabelul de mai jos). T și T sunt perioadele parțiale de înjumătățire ale nucleului părinte față de dezintegrarea alfa și respectiv radoactivitatea cluster. Cele două procese, ca și fisiunea nucleară sunt fenomene care au
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
imens de particule alfa (cel puțin un miliard pentru fiecare cluster emis). Raportul de ramificare față de dezintegrarea alfa este foarte mic (a se vedea Tabelul de mai jos). T și T sunt perioadele parțiale de înjumătățire ale nucleului părinte față de dezintegrarea alfa și respectiv radoactivitatea cluster. Cele două procese, ca și fisiunea nucleară sunt fenomene care au loc prin efectul tunel cuantic: clusterul pătrunde bariera de potențial. Teoretic orice nucleu cu Z > 40 a cărui energie eliberată, Q, este pozitivă, poate
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
de conservare a impulsului. A este numărul de masă al nucleului A = A - A. Primele informații despre nucleul atomic s-au obținut la începutul secolului 20-lea prin studiul radioactivității. O vreme îndelungată s-au cunoscut doar trei tipuri de dezintegrări nucleare: alfa, beta și gamma. Acestestea ilustrează trei dintre cele patru tipuri de interacții fundamentale din natură: tare, slabă si electromagnetică. Fisiunea nucleară spontană a devenit foarte cunoscută la scurt timp dupa descoperirea sa în 1940 de către K. Petrzhak și
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
1939 de către Otto Hahn, Lise Meitner și Fritz Strassmann în care se utilizează marea cantitate de energie degajată în acest proces. Există multe alte tipuri de radioactivitate, de exemplu radioactivitatea cluster, radioactivitatea protonică (p) și diprotonică (2p), diverse moduri de dezintegrare beta-întârziată (p, 2p, 3p, n, 2n, 3n, 4n, d, t, alfa, f), fisiunea izomeră, fisiunea ternară (fisiunea însoțită de particule), etc. Înălțimea barierei de potențial, în special de natură electrostatică, pentru emisia de particule încărcate este mult mai mare decât
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
2n, 3n, 4n, d, t, alfa, f), fisiunea izomeră, fisiunea ternară (fisiunea însoțită de particule), etc. Înălțimea barierei de potențial, în special de natură electrostatică, pentru emisia de particule încărcate este mult mai mare decât energia cinetică a particulei emise. Dezintegrarea spontană poate fi explicată doar prin tunelare cuantică într-un mod similar cu prima aplicație a Mecanicii cuantice la nuclee făcută de către G. Gamow pentru a explica dezintegrarea alfa. ""În 1980 A. Sandulescu, DN Poenaru, și W. Greiner au descris
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
particule încărcate este mult mai mare decât energia cinetică a particulei emise. Dezintegrarea spontană poate fi explicată doar prin tunelare cuantică într-un mod similar cu prima aplicație a Mecanicii cuantice la nuclee făcută de către G. Gamow pentru a explica dezintegrarea alfa. ""În 1980 A. Sandulescu, DN Poenaru, și W. Greiner au descris calcule care indică posibilitatea unui nou tip de dezintegrare a nucleelor grele intermediară între dezintegrarea alfa și fisiunea spontană. Prima observare a radioactivității de ioni grei a fost
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
într-un mod similar cu prima aplicație a Mecanicii cuantice la nuclee făcută de către G. Gamow pentru a explica dezintegrarea alfa. ""În 1980 A. Sandulescu, DN Poenaru, și W. Greiner au descris calcule care indică posibilitatea unui nou tip de dezintegrare a nucleelor grele intermediară între dezintegrarea alfa și fisiunea spontană. Prima observare a radioactivității de ioni grei a fost emisia ionului de carbon-14 de 30 de MeV din radiu-223 de către H. J. Rose și G.A. Jones în 1984"". De
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
aplicație a Mecanicii cuantice la nuclee făcută de către G. Gamow pentru a explica dezintegrarea alfa. ""În 1980 A. Sandulescu, DN Poenaru, și W. Greiner au descris calcule care indică posibilitatea unui nou tip de dezintegrare a nucleelor grele intermediară între dezintegrarea alfa și fisiunea spontană. Prima observare a radioactivității de ioni grei a fost emisia ionului de carbon-14 de 30 de MeV din radiu-223 de către H. J. Rose și G.A. Jones în 1984"". De obicei teoria explică un fenomen deja
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
experimentale. Au fost utilizate patru abordări teoretice: teoria fragmentării în care se rezolvă ecuația Schroedinger având ca variabilă asimetria de masă pentru a obține distribuția după mase a fragmentelor; calcule de penetrabilitate similare cu cele utilizate în teoria tradițională a dezintegrării alfa și modele de fisiune superasimetrică, numerică (NuSAF) și analitică (ASAF). Modelele de fisiune superasymmetrică sunt bazate pe metoda macroscopică-microscopică folosind modelul uniparticulă în pături cu două centre pentru a obține nivelele de energie folosite ca date de intrare pentru
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
date de intrare pentru calculul corecțiilor de pături și împerechere. Ca model fenomenologic se utilizează fie modelul picătură de lichid fie modelul Yukawa-plus-exponențială extinse la nuclee cu rapoarte sarcină/masă diferite. Folosind teoria penetrabilității s-au prezis opt moduri de dezintegrare: C, Ne, Mg, Si, Ar și Ca ale următoarelor nuclee părinte: Ra, Th, U, Pu, Cm, Cf, Fm și No. Primul experiment a fost raportat în 1984, când fizicienii de la Universitatea din Oxford au descoperit că Ra emite spontan câte
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
următoarelor nuclee părinte: Ra, Th, U, Pu, Cm, Cf, Fm și No. Primul experiment a fost raportat în 1984, când fizicienii de la Universitatea din Oxford au descoperit că Ra emite spontan câte un nucleu de C la fiecare miliard de dezintegrări alfa. Tunelarea cuantică se poate calcula fie ca mai sus prin extinderea teoriei fisiunii nucleare la o asimetrie de masă mai mare sau a teoriei dezintegrării alfa la particule emise mai grele. Ambele abordări (fisiune alfa) pot exprima constanta de
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
descoperit că Ra emite spontan câte un nucleu de C la fiecare miliard de dezintegrări alfa. Tunelarea cuantică se poate calcula fie ca mai sus prin extinderea teoriei fisiunii nucleare la o asimetrie de masă mai mare sau a teoriei dezintegrării alfa la particule emise mai grele. Ambele abordări (fisiune alfa) pot exprima constanta de dezintegrare formula 4 = ln 2 / T, ca un produs de trei mărimi dependente de model unde formula 6 este frecvența asalturilor asupra barierei în unitate de timp, S
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
alfa. Tunelarea cuantică se poate calcula fie ca mai sus prin extinderea teoriei fisiunii nucleare la o asimetrie de masă mai mare sau a teoriei dezintegrării alfa la particule emise mai grele. Ambele abordări (fisiune alfa) pot exprima constanta de dezintegrare formula 4 = ln 2 / T, ca un produs de trei mărimi dependente de model unde formula 6 este frecvența asalturilor asupra barierei în unitate de timp, S este probabilitatea preformării clusterului la suprafața nucleului și P este penetrabilitatea barierei externe. În teoriile
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
când cele două fragmente sunt tangente) R. Foarte frecvent se calculează folosind aproximarea Wentzel-Kramers-Brillouin (WKB). Un număr foarte mare, de ordinul 10, de combinații părinte - nucleu emis au fost luate în considerare într-o căutare sistematică de noi moduri de dezintegrare. Cantitate mare de calcule s-a putut face într-un timp rezonabil folosind modelul ASAF dezvoltat de către Dorin N. Poenaru, Walter Greiner și colab. Acest model a fost primul folosit la prezicerea mărimilor măsurabile în radioactivitatea de cluster. Peste 150
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
calcule s-a putut face într-un timp rezonabil folosind modelul ASAF dezvoltat de către Dorin N. Poenaru, Walter Greiner și colab. Acest model a fost primul folosit la prezicerea mărimilor măsurabile în radioactivitatea de cluster. Peste 150 de moduri de dezintegrare au fost prezise înainte ca alte tipuri de calcule să fie raportate. S-au publicat tabele cuprinzătoare de durate de viață, răapoarte de ramificare și energii cinetice, ca de exemplu Forme de bariere de potențial similare cu cele luate în
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
de durate de viață, răapoarte de ramificare și energii cinetice, ca de exemplu Forme de bariere de potențial similare cu cele luate în considerare în cadrul modelului ASAF au fost calculate utilizând metoda macroscopic-microscopică. Anterior s-a demonstrat că chiar și dezintegrarea alfa poate fi considerată un caz particular de fisiune rece. Modelul ASAF poate fi folosit pentru a descrie în mod unitar dezintegrarea alfa, radioactivitatea cluster și fisiunea rece (a se vedea figura 6.7, p.. 287 Ref. [2]). Se poate
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
în considerare în cadrul modelului ASAF au fost calculate utilizând metoda macroscopic-microscopică. Anterior s-a demonstrat că chiar și dezintegrarea alfa poate fi considerată un caz particular de fisiune rece. Modelul ASAF poate fi folosit pentru a descrie în mod unitar dezintegrarea alfa, radioactivitatea cluster și fisiunea rece (a se vedea figura 6.7, p.. 287 Ref. [2]). Se poate obține cu bună aproximare o curbă universală (UNIV) pentru orice fel de mod de radioactivitatea cluster cu număr de masă Ae, inclusiv
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
alfa, radioactivitatea cluster și fisiunea rece (a se vedea figura 6.7, p.. 287 Ref. [2]). Se poate obține cu bună aproximare o curbă universală (UNIV) pentru orice fel de mod de radioactivitatea cluster cu număr de masă Ae, inclusiv dezintegrarea alfa Într-o scară logaritmică ecuația log T = f (log P) reprezintă o singură linie dreaptă pentru fiecare tip de radioactivitate cluster și poate fi utilizată comod pentru a estima durate de viață. O singură curbă universală pentru alfa și
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
Bonetti, A. Guglielmetti și colegii lor. Regiunea principală de emițători observată experimental până în 2010 este situată mai sus de Z = 86: Fr, Ra, Ac, Th, Pa, U, Pu și Cm. Doar limite superioare au putut fi detectate în următoarele cazuri: dezintegrarea C a Ba, emisia de N din Ac, a O din Th, a Ne din Th și din U, a Mg din U, radioactivitatea Mg a Np, și emisia Si din Pu și din Am. Unii dintre emițători sunt membri
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
a Np, și emisia Si din Pu și din Am. Unii dintre emițători sunt membri ai celor trei familii naturale radioactive. Alții au fost produși prin reacții nucleare. Până în prezent nu au fost observați emițători impar-impari. Din multe moduri de dezintegrare cu timpi de înjumătățire și rapoarte de ramificare relative la dezintegrarea alfa prezise cu modelul analitic al fisiunii superasymmetrice(ASAF), următoarele 11 au fost confirmate experimental: C, O, F, Ne, Mg, sup>Si. Datele experimentale sunt în concordanță cu valorile
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
dintre emițători sunt membri ai celor trei familii naturale radioactive. Alții au fost produși prin reacții nucleare. Până în prezent nu au fost observați emițători impar-impari. Din multe moduri de dezintegrare cu timpi de înjumătățire și rapoarte de ramificare relative la dezintegrarea alfa prezise cu modelul analitic al fisiunii superasymmetrice(ASAF), următoarele 11 au fost confirmate experimental: C, O, F, Ne, Mg, sup>Si. Datele experimentale sunt în concordanță cu valorile prezise. S-a observat un efect de pături puternic: de regulă
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
Timiș și Dunăre. Nu se cunosc detalii ale situației în provincia Dacia, doar o declarație a lui Rufius Festus "în timpul împăratului Gallienus, Dacia a fost pierdută" și oprirea subită a inscripțiilor și monedelor romane din Dacia în anul 256 atestă dezintegrarea administrației romane in provincia Dacia. Istoricul got Jordanes în lucrarea sa din 551 Getica (De Origine Actibusque Getarum) îi descrie pe goți ca fiind urmașii geților lui Burebista si Deceneus, lucru explicat de unii istorici prin apropierea fonetică a celor
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]