776 matches
-
bucățele de carne crudă, prea puțină ca să se sature, dar destul cât să-i ațâțe mirosul de sânge amestecat cu sudoare. Spre dimineață, ușile s-au deschis, cei încă în stare să se țină pe picioare au început să se dezmeticească. Însă chiar și ei au făcut un pas îndărăt, lipindu-se de pereți și călcând, buimaci, peste trupurile celorlalți. În pragul ușilor larg deschise așteptau aceiași bărbați în salopete, înarmați cu ciomege, care priveau peste capetele lor, ca și cum i-ar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe noi ! Convoiul se opri, înțelegând că această biserică nu avea uși și nici ferestre, iar deasupra, pe brâul ei, nu erau pictate viețile sfinților, ci, de-a valma, din frânturi, viețile noastre. Și, reintrând în propriile făpturi, ei se dezmeticiră și se așezară, care pe unde găsi. Deodată, Magdalena, ca și cum ar fi vrut să-și înăbușe tusea, își înfundă batista în gură, dar mocnelile dinăuntru fură mai puternice și azvârliră batista în iarbă, însângerată ca o bucată de carne crudă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai scurtă. Se țineau unii de alții să nu alunece, povârnișul era, uneori, atât de abrupt, încât se temeau că, dacă se vor duce de-a berbeleacul, nu se vor opri până în piața cea mare a orașului. Primul care se dezmetici fu Chisăliță, care la uitătura în jos era mai ager decât la căutătura în sus. — Băga-mi-aș... ! exclamă, arătând mușuroiul de la poalele dealului. Dintre gunoaie ieșea, de la cot în sus, o mână cu degetele rășchirate. Bunelu privi în vale
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
gândești la moarte și vorbești cu ea. — De ce să te mai gândești la moarte ? cugetă popa și, într-adevăr, în starea în care era, moartea părea ultimul lucru la care să se gândească. Moartea vine, oricum, pe negândite. Dar se dezmetici și rămase cu paharul la jumătate : Adicătele... cum ? Să afurisești moartea ? — Tot ce nu vrei să ți se întâmple merită să fie afurisit. Afurisești și scapi... Popa bău și asta îl făcea să-și exprime tot mai greu nedumerirea. — Să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cele nouă ceasuri pentru a se putea întâlni, în sfârșit, cu umbra lui. Deși ceasurile nu se împliniseră și nici lumânarea nu se stinsese, cerurile bubuiră și catapeteasma templului se frânse în două. Țipătul parcă fără sfârșit al fetei îl dezmetici. Ieși în casa scării, sărind treptele câte două, și dădu în lături ușa de la garsoniera bătrânului. Unchiașul era întins pe pat, țeapăn ca o scândură, cu pieptul încremenit și ochii holbați. Crezu că murise, dar îi auzi dinții clănțănind, ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Să trăiești! salută amfitrionul pe Suflețel, ca și Gaittany, dar apoi adăugă: Ce mai faci? - ca și când l-ar fi cunoscut personal dinainte. Apoi, cu grabă, precum ar fi voit să repare o eroare: Mănânci floarea-soarelui? Înainte ca Suflețel să se dezmeticească, Hangerliu rupse un sfert din roata lui și o înmînă clasicistului, care, temîn-du-se a nu contraria pe amfitrion, o luă în mână. Hangerliu îi făcu semn să se așeze pe canapeaua foarte largă, iar el însuși se urcă cu picioare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dispărea definitiv, ca o altă generație să se îndure de noi. joi, 6 decembrie Viteza cu care sânt reintegrat, reașezat în termenii lumii de aici, care redevine ― așa cum până la urmă a fost dintotdeauna ― lumea mea. N-am ajuns să mă dezmeticesc bine din sihăstria germană și m-am și pomenit ieri, la Muzeul Țăranului, în fața unei săli de 300 de persoane, trebuind să vorbesc, alături de Pleșu și Baconsky, despre albumul pe care Horia sperase să-l vadă încheiat și tipărit înaintea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în cort, n-a mai găsit copilul. Uluită și îngrozită, femeia a țipat și a striga cât a putut: „Mi-a furat băiatul! A dispărut băiatul!” Firește, cu mare grabă s-a apropiat și omul ei și, până să se dezmeticească puțin, au fost convinși că cineva le-a luat băiatul. Se temeau de vreo jivină, că de lupi se vorbea la tot pasul pe vremea aceea. Târziu le-a venit ideea că micuțul ar fi putut pleca de-a bușilea
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
baloanelor care trec... Capcană: Adesea, tranzitele de acest fel trec fără ca individul să-și dea seama. Unii, sub pretextul că e vorba de Uranus, așteaptă pasivi ca viața să li se schimbe fără ca ei să miște un deget. Când se dezmeticesc, Uranus a trecut deja fără să schimbe nimic, Întrucât că ei nu s-au schimbat. Opoziție sau careu Dispoziție: Este foarte asemănătoare cu cea descrisă la conjuncție, dar cu o notă de exces: exces de nerăbdare, de intoleranță, de iritare
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
legendarului măgar al lui Buridan. A doua zi, respingând, bâlbâit, oferta lui Jimmy Carter, el a venit cu "sugestia ca Statele Unite să ia în considerare calea socialismului". Nedumirit, Carter, simțind impasul sufletesc al oaspetelui, i-a lăsat timp să se dezmeticească, precizând că oferta rămâne deschisă, ofertă pe care o va repeta, în esență, două luni mai târziu, în iunie 1978, când liderul român a făcut vizita în Marea Britanie, beneficiind de o primire cu adevărat regală, din partea reginei Elisabeta a II
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
dimineții, când somnul este cel mai dulce, era exclusă. Cei ce doreau să fie treziți înainte de a suna deșteptarea trebuia să-l plătească pe elevul care făcea de planton în ultimul schimb, ca să facă acest lucru. Când reușeam să ne dezmeticim din somnul profund, ne echipam în grabă și ieșeam în îndrăgitul parc unde, în concertul matinal al păsărelelor și sub mângâierea binefăcătoare a razelor călduțe ale soarelui, ce se strecurau printre coroanele dese ale copacilor, repetam cu glas tare lecțiile
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
tăcut, cu privirea pe dinăuntru, n-o aude; Vecin 1 interpretează asta ca pe o neutralitate, ca pe un acord și, cu dexteritate, o sărută pe Maria; Vecin 1 nu știe cine a mai rămas nesărutat, cercetează încăperea; Maria se dezmeticește) Da' ce naiba ai rămas așa, ca lovit în cap! Cum de l-ai lăsat să te sărute! Și pe mine! Ce stai așa și nu spui nimic? De ce nu iei măsuri? Ești doar cap de familie! O personalitate! Spune-le
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
care are o semnificație cu totul aparte, mai ales din perspectiva abordării textului blecherian prin intermediul metodei simbolice, este grota. Asimilată unui spațiu benefic, acest loc este cu siguranță o cale de acces a personajului către o altă lume: Când mă dezmeticeam puțin, găseam lângă mine decorul intim și nespus de plăcut al grotei cu un izvor ce țâșnea încet din stâncă și se prelingea pe pământ, formând în mijlocul prundului un bazin cu apă foarte limpede, deasupra căruia mă aplecam pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
drum un grup de tineri în stare de ebrietate. Filozoful a chemat la sine pe flautistul care conducea orgia și i-a poruncit să schimbe felul muzicii și să cânte în stilul dorit. Urmărea a fost că tinerii s-a dezmeticit, au rupt cununile de pe cap și au fugit rușinați. Atâta diferența există între a se lasă cineva influențat de o melodie de zidire sau de una perversa. Înțelepciunea unui tânăr în aceea se vede, după cum știe să caute ce este
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
doi, Hero și Leandru, soră și frate în romanul lui Pavič, reîntrupare a legendarului cuplu de îndrăgostiți de pe cele două maluri ale Bosforului. Hero este o visătoare care nu se mai poate trezi, cu toate că a încercat din răsputeri să se dezmeticească. Eliberarea ei din somnia viitorului nu se poate produce decât printr-o detonare exorcistă a fatalității, doar așa fiind posibilă trezirea în moartea ei, dacă era trează, sau în viața ei, dacă dormea. În estetica narațiunii lui Pavič lucrurile care
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Un misterios prăpăd/ Ne desparte/ În van". Moartea sau consecința acesteia contribuie la demolarea exteriorului, în favoarea interiorului și a refugiului: "În dimineața de după moarte/ Va fi răcoare ca în zorii cețoși de septembrie,/ Când din arșița lubrică a verii/ Mă dezmeticesc în aerul alb,/ Străină de arborii încâlciți în lumina lânoasă/ Voi fi trezită ca în sptembrie, devreme/ Și, ca în sptembrie,/ destul de singură ca să aud/ Văzduhul cum picură înspre amiază/ Pe obrazul gutuilor ud/ Și-mi va fi somn/ Și-
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
rară inteligență") precum și atitudinea provocatoare a maturului față de poziționarea în alt statut a adolescentului: "Fiului Matei comentează tot Călinescu de timpuriu cu fumuri aristocratice nemotivate, îi aruncă argumentul înghețat al originii, arătându-i moalele capului", adică, după Ș. Cioculescu "îl dezmeticește necruțător, spunându-i că se trage din neam de plăcintari albanezi"; totuși, "adolescentul își muncește fantezia cu visul compensator al obârșiei nobiliare" și abordează ținute pentru care nu este menajat nici de prietenii familiei: "...mănușile, gulerul, ghietele și pomada mi-
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ieromonahul Ștefan. Au stat la sfat cu frații răposatului și au hotărât să pornească mortul a doua zi la Cotroceni, după dorința lui când a ctitorit mânăstirea. Acum însă trebuia adunat divanul și ales un domn pământean până s-or dezmetici Bălenii și grecii din Fanar. Poruncile le da sfinția sa, atât către dorobanți, cât și către frații monahi. Spătăria mare se umpluse de neamurile Cantacuzinilor, nepoți, nepoate, cumnați, cumnate. Cei doi frați (că Iordache Coconul era cu aga Bălăceanu în drum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fondul crizei mondiale, te-afunzi în labirinturi tot mai adânc, vrei, nu vrei. Suntem o societate condusă de oameni bolnavi, nu se roșește pământul pe unde calcă monștri. Este războiul psihologic, într-o eră demențială, n-ai timp să te dezmeticești, deja ești prins în mreje. Planeta se umple de probleme, hă,hă, hă, noi stăm pe bogății. (Așa văd conducătorii noștri din spațiul lor, sideral. Ghiftuiți, ocupați cu profituri între mai multe sforării, nu văd nici sângele vărsat de alții
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Pe căldura asta, am să-mi fac o cafea. — Coboară la noi, bem împreună. Am un nes rece. Dar repede, altfel iar adormi. Te aștept peste zece minute. Spălat, îmbrăcat și treaz. Trântește ușa. Zece minute trec repede, abia te dezmeticești. Și-apoi, la familia Mitulescu nu te poți prezenta neglijent, ca un servitor, chiar dacă ți-au închiriat camera de serviciu. N-au mai rămas decât cu două camere, dar au închiriat chilia asta, să-și mai rotunjească bugetul. Cafeaua e
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu teamă. Am fost avocat... În vreme de pace... Acum însă... ― Și eu sunt ofițer de rezervă, întrerupse locotenentul cu mândrie. Războiul m-a smuls din mijlocul cărților, de la Universitate, unde aproape pierdusem contactul cu viața reală. Dar m-am dezmeticit repede și mi-am dat seama că numai războiul e adevăratul generator de energii! Căpitanul zâmbi, ca și când răspunsul i s-ar fi părut ridicol, și zise cu glas blajin, colorat de o ironie blîndă: ― Și eu care credeam că războiul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
amesteca în discuțiile lor. Fiindcă tăcerea devenea apăsătoare, Klapka zise către doctorul Meyer, căutând un ton glumeț: ― Eu pot sta aici până la ziuă, că tot n-am cvartir, iar soldatul îmi păzește în gară bagajele... Auzind glasul căpitanului, Bologa se dezmetici și vorbi repede, parcă ar fi vrut să-și ascundă o vină: ― Dacă sunteți obosit, vă puteți odihni la mine, domnule căpitan... Vă cedez bucuros patul, căci eu... eu am de gând să plec mai degrabă la... la datorie... ― Adică
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
înfrigurate. Apostol închise ochii, înfricoșat ca în fața unei fantome, uitîndu-și tunurile și mânia, uitând tot, parc-ar fi visat. ― Hei!... Dormiți acolo?... Tunurile!... Nu vezi reflectorul? bombăni îndată un glas gros, batjocoritor, la câțiva pași, în șanțul infanteriei. Bologa se dezmetici brusc. Cunoștea glasul: era un locotenent de infanterie, foarte înalt și uscățiv, care disprețuia fățiș pe toți artileriștii. Ochi cu teodolitul izvorul luminii și apoi aruncă un ordin scurt în gura telefonului. Peste câteva clipe bubuiturile izbucniră, rare, chibzuite. Totuși
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
iar Bologa, văzîndu-i, se bucură. În tindă se mai gândi la Ilona, dar nu se opri și nici n-o căută din ochi. În ogradă de asemenea se gândi la ea și totuși nu întoarse capul. Răcoarea amurgului parcă-l dezmeticea dintr-o beție. Ajunse în uliță și nu coti spre mijlocul satului, ci tocmai dimpotrivă, ca și când ar fi avut să fugă de o primejdie. Merse vreo cinci minute, și ulicioara se împărți brusc în două pe malul gârlei gălăgioase. Pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nu-l îmbrățișeze, într-atîta bucuria din sufletul lui simțea nevoia să se împartă și să se desfete. Nu intră în odaie, ci se repezi afară, ca și când ar fi vrut să-și vestească fericirea deodată cerului și pământului. Răcoarea serii îl dezmetici. Se întoarse înapoi. În fața casei îi apăru ca o străfulgerare prin creieri să meargă și el la biserică, într-o clipă se hotărî și în cea următoare își luă seama, zicîndu-și că va fi mulțime mare acolo și nu va
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]