2,118 matches
-
sprijinește ; Pune-mi vorbe alese-n gură. De tot răul mă ferește ! În dimineți am cugetat laTine, La Duhul Tău rătăcitor prin stele, Și-am înțeles că Tu de ani de zile Erai îndreptătorul vieții mele. În amăgiri și-n deznădejdi viclene, A biruit prin mine, brațul Tău înalt. Tu m-ai spălat de ură, de rușine, Tot Tu m-ai învelit să-mi fie cald. Învăț să Te descopăr azi în mine, În fiecare tăinuit ungher, Să pot alege râul
PIERDUTÃ ŞI RÃSCUMPÃRATÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366730_a_368059]
-
îi atâta treabă de făcut...e o mare prostie!” (așa că ea a stat în cameră sau la umbră, să facă macrameu, iar el stătea, „ ca domnii”, la plajă). Primele mele tentative de a pleca la mare au fost niște lungi deznădejdi. De la începutul anului școlar se anunțau taberele de vară, ca să ne strângem bani și, în funcție de note/medii, ne puteam înscrie pentru un loc în tabără...la munte sau la mare. Fiind “ o abonată” la clinica ORL, medicul meu curant le
LA MALUL MĂRII NEGRE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366754_a_368083]
-
ieri, iar astăzi te aduc la disperare ? Hei,trupul meu,cum de-ai ajuns banal și-arăți de parcă-ai fi-n ultimul hal, cărându-te cu greu printre mizerii și umilința de-a fi fost răpus, de ce te lași spre deznădejde dus și de-orice junghi,oricât de mic, te sperii ? Hei,trupul meu,nu simți în tine cum sufletul este tânăr și acum ? Iubind cum am iubit Iubind cum am iubit de când mă știu nu pot să mă-ndoiesc că
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365591_a_366920]
-
aceste două țări un suflet. De fapt, nu era, din păcate, nimic. Trăia cu conștiență pe pielea lui acest fapt dramatic, pe care nu avea deloc cui să-l mărturisească cu de la sine voință. Uneori îi venea să urle, atunci când deznădejdea i se cuibărea cu nerușinare în inimă, dar știa că totul ar fi fost mai mult decât zadarnic. Într-o lume care alerga avid după mărunțișuri de tot felul, călcând cu furie și cu ură peste tot soiul de cadavre
ROMÂNUL ÎNGROPAT ÎN PĂMÂNTUL ALTEI PATRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365583_a_366912]
-
și în viitor. Ei și ce? Îi pasă cuiva de acest mers înainte al omenirii completamente abnorm? Dimpotrivă. Era globalizării a trecut și va trece în continuare cu tăvălugul peste multe destine și peste mult prea multă durere umană. Lacrima deznădejdii de pe fața și din sufletul celorlalți nu interesează absolut deloc - oare de ce, ne întrebăm în mod firesc? -, devenind un subiect tratat cu din ce în ce mai multă indiferență și cinism de către vătafii planetari ai prezentului. Cu speranțele strivite de vii în țărâna altui
ROMÂNUL ÎNGROPAT ÎN PĂMÂNTUL ALTEI PATRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365583_a_366912]
-
aripile de lut pământesc, Și cu ele mă prind de tot ce e bun... Doamne, ajută-mă pe pământ aripile să nu le rănesc! Rugăciunea în aripi, veșnic s-o pun! Când mă-ndoaie durerea și în aripi îmi cresc Deznădejdi, și tristeți, și cuvinte amare, Când prietenii-n aripi adesea lovesc Tu alături să-mi stai, să-mi trimiți alinare! Să-mi atingi aripile frânte... și să-mi vindeci genunchii, eu atunci scutura-voi lutul cerând mântuire, Voi striga către
DOAMNE, ATINGE-MĂ PE ARIPI de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365661_a_366990]
-
Văleleu! Împărăteasa era disperată că, sub ochii ei, falnicii viteji erau transformați în fantomele din Țara de Fum pe care ea le însuflețise. Mânioasă, sufla în disperare, aruncând în Mărțișor cu munți de zăpadă ce se topeau în preajma lui spre deznădejdea și furia sa. Înțelese că bătălia era pierdută. Rândurile de Fulgoi și Ghețieni se răreau tot mai mult. Minunații săi luptători - Vânturile Lățoase - amuțeau treptat-treptat, transformându-se în pânze zdrențuite. În curând, văzduhul se umplu de fantomele alburii și fumurii
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
cioplesc un singur Cuvânt... Câte splendori ucise ca să nu devină Cuvinte... Ca să pătrunzi în tăcere, câte ispite întoarse din drum!” Muzeul de păstrăvi este un „epistolar al însingurării”, o carte în care metafora își sacralizează drumul spre desăvârșire: „Pe sub chiparoșii deznădejdii, viață, spune-mi, în piept ce m-apasă?” Aflăm din Istoria adevărată, după Lucian din Samosata, că „aici, la ceas sorocit, gândurile poeților se întrupează în pești înveșmântați cu solzii de argint ai versului, pentru ca, risipiți prin oglinda fără de sfârșit
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
sfântului Ideal creștin românesc, altă mlădiță basarabeană, profesorul G. Rașcu, publicist însemnat al vremii mărturisea: „Unirea Basarbiei-a fost pentru sufletele românești ca un balsam pus pe o rană adâncă, ca o rază de mângâiere venită în vremea celei mai cumplite deznădejdi. Basarabia s-a unit cu țara mamă atunci când n-avea nimic de câștigat, decât bucurie sufletească; de aceea pentru noi, aceia care trăim la granița Nistrului și ne hrănim din pământul ei binecuvântat, nu poate să existe o zi mai
BASARABIA-MIREASA MARTIRĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366108_a_367437]
-
slăbit iar ochii îi trădau prin umezeala care îl supăra necontenit tristețea: O, trebuie să fie trist departe-n prăpăstii ... / Fulgi de zăpadă rătăcitori (Frig). Codul creației bacoviene este însăși biografia sa, discret notată cu toate trecerile timpului și a deznădejdii: Era mai demult o stradă, / O școală, și bruma cădea - / Prin săli, ca nimeni să-l vadă, / Un elev singuratic pălea (Scântei galbene), trepte de inițiere ale unui rit fundamental de trecere a fiindului prin existențial. Nașterea sa este cenușiul
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
hula împotriva Duhului Sfânt nu se va ierta lui nici în veacul de acum, nici în cel de apoi. (Matei XII, 31-32). Care sunt aceste păcate ni le spun Sfinții Părinți: 1.Încredera prea mare în bunătatea lui Dumnezeu. 2. Deznădejdea în Dumnezeu. 3.Împotrivirea față de un adevăr de credință (erezia). Cu acest păcat s-au remarcat milenar fariseii și cărturarii. 4. Lepădarea de Biserică și prigonirea ei (apostazia). 5. Invidia harului fratern. 6. Nepocăința până la moarte. (Morala Creștină. Manual pentru
ÎNTRU SLAVA LUI IISUS HRISTOS, AM DATORIA SĂ RĂSPUND (LUI PAVEL CORUŢ) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351736_a_353065]
-
Acasa > Manuscris > Jurnal > GÂNDURI ÎN RÂNDURI (27 FEBRUARIE 2013) Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 789 din 27 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Unde și când am apucat pluta și am alunecat pe apele deznădejdii, știe doar Domnul. Acolo, undeva, pe țărmul necunoașterii se plimba un om cu ochii din filele timpului. Răsturnat pe plută, timpul meu anunța ploile și fulgerele își încercau tăria alergând prin trupul meu, prin inima mea, prin sufletul meu. Au
GÂNDURI ÎN RÂNDURI (27 FEBRUARIE 2013) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351984_a_353313]
-
și târăsc tălpile prin universul plimbat de la o cușcă la alta. Regulile își pierd logica iar tâmplele pulsează frustrări infinite în portretele din expoziția fără vânzare a umanului. Totuși...unde și când am apucat pluta și am alunecat pe apele deznădejdii, ridicând ca într-un spasm apa cu vâslele visului și ale speranței. Unde și când am regăsit Credința în poarta albelor reînceputuri ale ființei. Poate atunci când brațul tatălui mi-a ridicat trupul chircit în frica alunecării în haos sau când
GÂNDURI ÎN RÂNDURI (27 FEBRUARIE 2013) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351984_a_353313]
-
zaruri aruncate la noroc, pioni depășindu-ne unii pe alții într-o zonă interzisă, din care nu vom gusta niciodată; reguli impuse de societate bolnavă. mai bine am juca ruletă rusească a sorții care ne desparte. lasa-mi mie glonțul deznădejdii ia libertatea, ia iubirea, uită amăgirea și fugi. din mine va curge uitarea ... Citește mai mult mă arde gelozia așteptărilorla fiecare bătaie de puls.am obosit să joc“nu te supără frate”.zaruri aruncate la noroc,pioni depășindu-ne unii
CĂTĂLINA NICOLETA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/352024_a_353353]
-
petrecut o seară agreabilă și sunt sigur că ne veți mai onora cu prezența dumneavoastră și în alte ocazii la fel de plăcute, băgă barmanul una profesională și neutră, ca să testeze reacțiile consumatorului, dar fu gata să cadă de pe scaun când citi deznădejdea instalată pe figura bietului om. - Dar, iertați-mă, după câte îmi pot da seama cred, ați lipsit cam mult din oraș și nu mai sunteți la curent cu tendințele actuale ale divertismentului urban! - Mdaa, nu prea mult, cam două mii de
UN ET ÎN CAMPIONATUL DE FOTBAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352199_a_353528]
-
o apăsare în suflet care-mi îngreunează respirația. Imi este greu să explic ceea ce simt în momentele de față, când îmi aștern aceste gânduri... Mulți dintre prietenii mei au trecut prin situații de coșmar și le-am simțit durerea și deznădejdea din sufletele lor, precum ar fi fost propria mea durere... Suferința lor a fost suferința mea, iar deznădejdea lacrimilor lor a fost și deznădejdea mea... Le-am simțit neputința și tragedia prin care treceau. Am plâns, fără ca cineva să fi
O UMBRĂ... FĂRĂ LACRIMI de DOINA THEISS în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350523_a_351852]
-
față, când îmi aștern aceste gânduri... Mulți dintre prietenii mei au trecut prin situații de coșmar și le-am simțit durerea și deznădejdea din sufletele lor, precum ar fi fost propria mea durere... Suferința lor a fost suferința mea, iar deznădejdea lacrimilor lor a fost și deznădejdea mea... Le-am simțit neputința și tragedia prin care treceau. Am plâns, fără ca cineva să fi văzut, alături de ei, deși distanța dintre noi era de mii de kilometri... Durerea ce o simțeam în acele
O UMBRĂ... FĂRĂ LACRIMI de DOINA THEISS în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350523_a_351852]
-
Mulți dintre prietenii mei au trecut prin situații de coșmar și le-am simțit durerea și deznădejdea din sufletele lor, precum ar fi fost propria mea durere... Suferința lor a fost suferința mea, iar deznădejdea lacrimilor lor a fost și deznădejdea mea... Le-am simțit neputința și tragedia prin care treceau. Am plâns, fără ca cineva să fi văzut, alături de ei, deși distanța dintre noi era de mii de kilometri... Durerea ce o simțeam în acele momente trecea peste orice graniță... Aș
O UMBRĂ... FĂRĂ LACRIMI de DOINA THEISS în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350523_a_351852]
-
păcatul orgoliilor personale, adică a mândriei și a slavei deșarte!... Energia rămasă după toată răvășirea noastră moral-duhovnicească, o epuizăm prin provocarea și alimentarea patimii curiozității, a vanității, a satisfacerii plăcerilor și a păcatelor de tot felul, după care ajungem la deznădejdea celui prins cu geanta de droguri, ori la cea a sinucigașului - toate acestea din cauza diavolului care a reușit să ne înrobească, din punct de vedere psihic, moral-duhovnicesc, sufletesc și trupesc prin anihilarea pazei asupra celor cinci simțiri!... Tendințelor bine cunoscute
RECENZIE – IOAN CODOREAN, „BISERICA ÎN LUME – DEZBATERI ACTUALE”, EDITURA PRIMUS, ORADEA, 2012, 106 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350437_a_351766]
-
dovezi de perfecțiune, de simetrie și de univers propriu: I (Fiind ecou nespuselor cuvinte), VII (Sonete nu rostesc decât în șoaptă), XCI (Nimb al iubirii, palimpsest de-o clipă), CXXIX ( Nu pot s-ajung până la tine, Doamne !), CXLV (Cu pana deznădejdii scriu o carte), CLXVI (Neîmplinitul stă în mâna sorții), CLXXIII ( Îmi bate cineva la ușă ... Vântul!), CCXIV (Sigur de Tine, încă nu de mine ... ), CCLXVIII (Celestule Sonet, îți sărut glasul), CCLXXXIV (Poeți, credeți-mă, el este totul), CCCLXV (Un an
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE de FLORIN GRIGORIU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350549_a_351878]
-
Arad, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, 1995, p. 13 [3] Ieromonah Arsenie Boca,, Ediție îngrijită de Preot Prof. Univ. Simion Todoran și Monahia Zamfira Constantinescu, Arad, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, 1995, p. 13 Între iadul deznădejdii și iadul smereniei, ediția a II-a, studiu introductiv și traducere de diac. Ioan I. Ică jr., Sibiu, Editura Deisis, 1996, p. 156 [4] Cuviosul Siluan Athonitul,, ediția a II-a, studiu introductiv și traducere de diac. Ioan I. Ică
DESPRE MINTEA OMENEASCA SI LUCRAREA EI IN VIZIUNEA FILOCALICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350479_a_351808]
-
REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE prof.dr. Ștefan Lucian MUREȘANU Motto: Or, nu! s-aprind luminile-n oraș... / Sunt alții, și un alt poet - / E mult de când dormim în umbră, / În cimitirul violet... (George Bacovia, „Amurg”) Cuvinte cheie: sens, regret, funerar, deznădejde, învinse, sunet, schelet, înspăimântat, lume Funerarul este solitudinea efectului în creație al poetului. El depășește dimensiunea telurică, se unește cu spațiul cosmic, ondulează regretul și îl coboară în sufletele oamenilor. În inima lui am putea crede că există două fonduri
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
levitând în Univers. Pentru poetul-om plânsul a însemnat o eliberare a stării sale, o descărcare de energii în dimensiuni nehotărâte și unde trist, de multe ori aștepta ca cineva să se oprească și să îi aline sufletul lovit de deznădejdile trăirii. În creația bacoviană, femeia a fost darul lumii de dincolo: blondă, goală, adormită, dar înaltă, despletită și albă ca de var. Cum ar fi putut ea apărea decât ca o entitate căutată și dorită în nemurire. Bacovia prețuia feminitatea
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
eului cu fiindul trecător. El cunoștea acest cod al existenței temporale și regreta de fiecare dată că fiindurile sunt atât de nepăsătoare față de toate încercările lui de a le face cunoscut planul entității atemporale. Prezentarea lumii pierdute face să renască deznădejdea: Prin orașele avute / Histerii de muritori / Pe sub corbii bocitori / Trec femeile pierdute („De iarnă”, 1965:113). Participiul folosit la plural anunță sfârșitul, nicio formă de supraviețuire nu va mai reuși să scape de prigoana întunericului, care urma să înghită fiindurile
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
Participiul folosit la plural anunță sfârșitul, nicio formă de supraviețuire nu va mai reuși să scape de prigoana întunericului, care urma să înghită fiindurile, eliberând eurile care intrau în planul divin, restul, dezintegrare și încetare de fiind. În clipele de deznădejde poetul își plânge trăirea: Pierdut, mă duc și eu, cu brațele învinse, același gest al prezentării morții rămâne învins în teluric însă învingător spre Univers, regretă faptul că a putut trăi în durere și, atunci, Plângând, / Și fredonând, se oprește
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]