1,356 matches
-
luminozitate la un xerox de proastă calitate. Costumul ei bleu pal, făcut la croitor, nu o avantaja deloc. Ceva mai lejer și bleumarin s-ar fi potrivit mai bine culorii pielii, ca să nu mai zicem feței. Părul ei lung și dezordonat era ținut pe spate cu o panglică din catifea marca Alice, clasicul stil Sloane: ceea ce era ciudat, pentru că nu arăta a Sloane. —Sam, se ridică Tim și mă sărută când am ajuns la masă, ea e Anne-Marie, editorul nostru - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
se uită așa ușor rochia aia! spuse, întinzându-mi mâna. Marcus Samson, a spus, numai că a ieșit „Sempson“. Încântat să te cunosc! — Sam Jones, am răspuns, strângându-i mâna. Și fotograful ăsta? a spus, arătând înspre Tony dezaprobator. Cam dezordonat, nu-i așa? Să-ți spun ceva, tinere, ascultă la mine. Mai bine ai fotografia-o pe fata asta drăguță decât bucata aia de metal, nu? Ei bine, vă las să continuați. Baftă la fotografiat! Dispăru de-a lungul balconului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
nerăbdător. Geneviève a ridicat elocvent din umeri și și-a desfăcut brațele a neputință. Scuzându-se, dispăru. Abia am observat; atenția îmi fusese atrasă de către o altă persoană din mijlocul invitaților, cineva care ieșea în evidență printr-o ținută extrem de dezordonată - jacheta de camuflaj, blugii largi: nu putea fi decât Tony Muldoon. Vorbea cu o fată înaltă, slabă, mai înaltă decât el. Era rasă în cap și purta un pulover scurt, care era strâmt chiar și pentru pieptul ei îngust, lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ușor pe buze. Vasul s-a legănat sub picioarele noastre. — Ar trebui să fie miezul nopții, a spus, nu patru după-amiaza. Și ar trebui să fim singuri. Nimic nu este perfect. Atenția mi-a fost atrasă de un bărbat extrem de dezordonat de la bufet. A tăiat o bucată mare de brânză cu mucegai, a așezat-o pe un cuțit, și-a îndesat-o în gură și a plecat, încă mestecând. O bucată de brânză i-a căzut pe rever. M-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
liniștea senină și-n țipetele nopții luna scânteia prin cameră, frângea acoperișuri. Eu fierbeam răscolit, nu mai aveam glas. Ochii săi verzi s-au încleștat în mine, sufletele se-nfiorau, trosneau la fiecare zvâcnitură. Nu mai auzeam decât gâfâielile noastre dezordonate căzute peste amândoi... fremătam, ne volatilizasem! Bluzița ei galbenă, cu un desen de Picasso abstract, dispăruse! Sânii săi minunați mă mângâiau dansând în așteptare... se-nghesuiau între noi, mă fixau în afara granițelor nemărginirii! Mă-ncercuiseră în văzduh, clipoceau peste maluri
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
seducție, căutase în el un partizan, un străin aliat ei. De aceea azi atmosfera locului burghez era așa de ciudată: gesturile, vorbele oamenilor acestora mediocri erau așa de stânjenite și tainice. Lucruri nepipăite prevesteau, deviau traiul lor banal. Cele mai dezordonate legi ale simțirei turburau așezarea statornică a familiei, pentru că un om trecuse pe-acolo, cîndva: italianul. Mini se gândi la casa de moșie nici rustică, nici modernă, cu arhitectura solidă, regulată; cu confortul ei orășenesc și totodată gospodăresc; la mobilierul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
se culcase complet pe perini și părea obosită cu pleoape ușor vinete, închise. Lina era înăbușită, ca de obicei când vorbea mai mult. Biata Lina intra în ebulițiune repede, ca o cratiță de acelea care dau în fiert numaidecât. începu dezordonat serviciul ciocolatei cu lapte. Eliza se agită cu stingăcie și fără de spor. Servitorii erau apatici. Doru fu cel care primi toate manifestările de nemulțumire ale Lenorei. Când prinse de veste că Eliza se "obosise", trebui ca Doru să o invite
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și aspectele, luau forme azi cumpătate, clare. Moșia grădina, casa, vestibulul luminos, cu petele de alb mat al rufelor, totul își despărțea luminile de umbre, totul era static, nu circula, nu se infuza ca atunci. Străbătând casa, Mini privi lucrurile dezordonate și le sfătui să nu fie triste, să primească legea acelei prefaceri, ca pe o lege vie, care din mumificarea lor dăinuitoare le dăruia transformărei, deci traiului și pieirei. Se uită să admire încă o dată, și cea din urmă, portretul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mulți nord europeni, care se asortează așa bine cu pielea lor, tot nisipiu-roșcată, încât, cu totul neobișnuit, nu se mai poate face nici o distincție. Această culoare deranjantă este accentuată de o mustață cazonă, groasă de un deget. Poartă aceeași uniformă dezordonată, cu care a fost îmbrăcat la mushaira, medaliile din campanii și pantofi de piele, lucind golănește în lumina slabă. Tunica roșie mulată pe corp și pantalonii, ar fi arătat bine pe cineva mai tânăr și probabil arătaseră bine și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe tânărul său vizitator. Pran este lăsat la oarecare distanță de poarta din spate și condus de o hijra pe o ușă laterală. Bat și le răspunde vocea guturală a maiorului. Îl văd așezat la birou, îmbrăcat în aceeași uniformă dezordonată, cu nasturii descheiați, care lasă să se vadă un pântece proeminent. Pe cap, are o pălărie verde din crep șifonat, amintire de la festivalul religios pe care englezii l-au celebrat în acea zi. Maiorul asudase și vopseaua ieftină a pălăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a fost atras de studiul culturilor și popoarelor, aplicând societăților umane același spirit riguros de clasificare pe care a sperat să-l folosească la stele sau particule elementare. Nu i-a păsat prea mult, pentru că plăcerea de a așeza formele dezordonate ale vieții în limitele clare ale teoriei, a rămas aceeași, indiferent care-i era obiectul. Dolarul de argint... sâmburele de cireașă... solenoidul... locuitorul insulei Andaman... Aha! A urmat chemarea Oxfordului, mai apoi a Africii, deși Africa a devenit importantă doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe un cocor și care privește în jos la un peisaj magic de pavilioane, pârâuri, animale și copaci sub care se joacă niște copii. În fața tabloului se află un recipient confecționat din santal roșu. Are sculptată în relief o mulțime dezordonată de tărtăcuțe duble, flori și frunze. Peste ani am aflat că recipientul era folosit pentru a fi depuse în el darurile aduse tribut împăratului. Toate șapte executăm ceremonia de salut și ne așezăm în genunchi. Mă simt ca și cum tocmai aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dori ca împăratul să înțeleagă asta. Mă întreb când o să-și facă apariția. Corpul îmi e înfierbântat precum un chec aburind. Slujnicele transpiră. Îmi masează umerii, degetele de la mâini și de la picioare. Robele lor sunt ude, iar părul le este dezordonat. Numai să le privesc și mă obosește îngrozitor: de-abia aștept să se termine. An-te-hai m-a prevenit că nu trebuie să le mulțumesc slujnicelor. A subliniat faptul că nu-mi este îngăduit să-mi exprim sentimentele, pentru a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
suspendare. Mă enervează faptul că fiecare invitat își expune ideile, întrerupând pe ceilalți vorbitori să-și finalizeze părerile, într-o dezordine gălăgioasă, încât fiecare telespectator simte o tensiune crescândă asupra capului său. Se mai poate înțelege ceva din aceste dezbateri dezordonate? Singura soluție, apel la telecomandă și trecerea pe alt post de emisie. Aceasta să fie democrația la care am sperat în 1989? Mă trezesc spunând și eu precum Eminescu: „Unde ești tu, Țepeș, doamne!”. Nu mă gândesc la un nou
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
a întâmplat cu procleții ceia de francezi și germani, cărora Băsescu le-a spus-o, așa de la obraz, că nu permite ca România să fie discriminată. Mă așteptam să găsesc știrea, că de rușine și de groaza președintelui nostru, hoarde dezordonate de francezi și ordonate nemțește de germani, să și ia câmpii, sau calea codrului, prăpăstuindu-se în lumea largă, din cauza acelui refuz de a ne permite să ne plimbăm fără pașaport prin toată Europa, inclusiv pe Champs Elisee du Paris. Dar
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cu ea șaisprezece ani de zile, reușisem să rămân foarte slabă. M-am așezat la masă supusă și am Început să-mi mănânc cerealele cu o viteză incredibilă. Peste câteva minute a ieșit și Alex din cameră, cu aspectul lui dezordonat și cu cearcăne violet umbrindu-i privirea. Alex era un copil de unsprezece ani dependent de calculator, cu care nu mă Înțelesesem niciodată și nici nu prea făcusem eforturi În calitate de soră mai mare. Nu s-a obosit să mă salute
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
fel, sufeream de mult că nu aveam un frate normal, cu care să pot fi cât de cât pe aceeași lungime de undă. Îmi era frică de ceea ce avea să se aleagă de Alex dacă continua așa, cu viața lui dezordonată rezumându-se la statul la calculator și chiulitul de la școală. Dar aveam propriile mele probleme și, după cum zicea adesea Maria, Alex părea să fie deja un caz pierdut. Pe la șapte a trebuit să plec la repetiții. Iam promis mamei că
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
lui, am oftat. Dar se pare că el mă iubește atât de mult și... Vreau să spun, și eu țin la el. Dar nu e suficient. Pe de altă parte, știu că aș regreta dacă ne-am despărți. Această frază dezordonată m-a lăsat fără aer și m am Întrebat dacă Maria prinsese măcar jumătate din cuvintele mele. Era, totuși, exprimarea Într-o oarecare măsură a tuturor problemelor mele legate de el și de coexistența noastră ca iubiți. ― Sunt slabe șanse
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
am spus, strângându-mi fusta lila În jurul gleznelor. Te iubesc, am adăugat, mișcând buzele fără să scot un sunet după ce m-am asigurat că nu mă vedea. M-am ridicat Încet și am Început să mă uit prin camera lui dezordonată. Avea multe cărți. Teancuri Întregi pe jos, pe birou și În bibliotecă, ca și când ar fi fost vreun intelectual fascinat de ele. Mă uitam după titluri, recunoscând doar poveștile clasice. Avea două exemplare din Mândrie și prejudecată, una aproape desfigurată și
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
doară: — Crezi c-am fost destul de rău? — Nu. Eram încă nedumerită. —OK, a spus el trăgând aer în piept. Le datoram bani tuturor cunoscuților și nu mai aveam deloc prieteni. Nu era vorba doar de faptul că duceam o viață dezordonată. Nici gândurile mele nu erau cu nimic mai bune. Mi se părea că eram mereu la limită, că nu eram la înălțimea așteptărilor. înțelegi? Am clătinat prudent din cap. Mă complăceam în relații nepotrivite cu oameni nepotriviți. Nu-mi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ideea cu scutecul pentru adulți. Am început și eu să râd. Oricât de ridicol arăta, trebuia să admiri siguranța de sine a omului. Era clar că moștenise șarmul celor din familia Mayville. și era și destul de frumușel, într-un stil dezordonat, gen Mark Ruffalo - asta dacă reușeai să faci abstracție de boneta de bebeluș. Ceea ce, desigur, era un foarte mare „dacă“. — Hei, mie aproape că mi se termină tura. Vrei să bem o cafea sau ceva în genul ăsta? m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
bătu pernele și goli scrumierele. Mătură podeaua, lustrui masa, spălă ferestrele, curăță rafturile de praf și, în general, făcu peste tot ordine și curățenie, atâta cât era omenește posibil acolo. Și, în tot acest timp, gândurile îi deveneau tot mai dezordonate și mai murdare, așa că atunci când termină treaba, cu fiecare obiect vizibil așezat la locul lui și cu întreaga cabină aranjată așa cum se cuvine, era deja complet zăpăcită și nu mai știa ce să creadă despre mai toate câte erau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
îi deschise iar și se gândi la virtuțile abstinenței. Dacă nu cumva se înșela - și preotul nu știa dacă voia sau nu să se fi înșelat -, atunci dimineața fusese profanată de un ciorchine de prezervative, de prezervative umflate, care pluteau dezordonat acolo unde, prin natura lucrurilor, nici un prezervativ nu mai plutise vreodată. Cel puțin așa spera părintele paroh: să fie un ciorchine. Era atât de obișnuit să vadă lucrurile dublu când de fapt avea de-a face cu unul singur, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
s-a năruit cu zgomot. A început cu o vizită neanunțată a fiicei lui Harry. Tom era la parter când femeia a intrat în anticariat - udă leoarcă, cu apa scurgându-i-se din haine și din păr, o ființă stranie, dezordonată, cu ochii fugindu-i în toate părțile și un miros oribil, acru, învăluindu-i trupul. Tom îl recunoștea ca fiind mirosul omului veșnic nespălat, mirosul omului nebun. — Vreau să-l văd pe tata, a spus ea, încrucișându-și brațele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
chiar așa, ziua și pixul - ce pixu’ meu facem aicea? Pe dosurile de hârtie, pornirea era de a scrie cât mai mărunt, pentru a nu trebui să-mi stăvilesc prea repede fluxul atunci când suprafața A4 se umplea de rândurile mele dezordonate, mai întâi de sus în jos cu scris normal, pe urmă pe marginea din dreapta vreo două rânduri scrise de jos în sus, în fine pe cea de sus, unde trebuia să scriu dreapta-stânga... Adevărate manuscrise pentru Champollion, ce i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]