930 matches
-
l-a deturnat și pe Pancratz, diplomatul, de vorbește acuma peste tot cum a venit unul din ăia să-și pună potcoave la Gentimir, cizmarul de pe Străduinții? Vă dați seama, potcoave! Dar nimeni nu spune că e halucinații de lume dezorientată! Aulius sforăia ușor. Îl podidise un somn molcom, răsfăț de depărtări și duh de tihnă. Vergilică îl trase ușor de halat. - Dom’ Aulius, Goncea v-a scos atunci, dom’le. El v-a făcut om, să nu uitați asta. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
prins gustul de chiverniseală după revoluție, că așa e la români, jertfă și devotament cât cuprinde, da p’ormă dacă nu se lasă și cu ceva câștig începe să mârâie și să critice de nemulțumiți și așa au rămas mulți dezorientați care nu s-au procopsit la moment, ba chiar unii a calicit și a sărăcit, n-au știut, n-au avut curaj, erau prea cinstiți, ce-o fi fost de capul lor, fricoși și cu frică de Dumnezeu, adică corecți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
invitat și pă mine, la Andromanda îi zicea ghicitoarei, sora mai mare a nevestei lui Brandaburlea ăl Bătrân, i-a spus, nu știu cum a venit vorba, poate Rozica a întrebat pentru mine de Macatist, că mi-era dor de el, eram dezorientată fără el, mă prinsese revoluția nepregătită pentru evenimente de singurătate, eram la tulburare, deci Rozica o fi adus vorba de Mcatist și Andromanda i-a spus că Goncea și cu Macatist stă ascunși în Baltă, chiar la Chiru ăla, de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nu avu deloc darul să clarifice situația militară din micul orășel Whipie și să stabilească o ierarhie definitivă. La capătul a două zile încheiate, învingătorii, adică cei care se mai puteau ține pe picioare, erau atât de obosiți și de dezorientați, încât le lipsea nu numai puterea de a deosebi între dușman și prieten, ci și capacitatea de a recunoaște semnificația cuvântului „prieten” sau „dușman”. Familiile sosite după ce nu se mai auziră împușcături îi găsiră complet pierduți, bălăcindu-se într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Way către peronul stației King’s Cross, unde, în fața magazinelor WH Smith 1 și a barurilor unde se vând burgeri mișunau copilași care ieșiseră în oraș, cerșetori cu căței pricăjiți cu sfori pe jumătate roase la gât, polițiști săritori, turiști dezorientați, vânzători de Big Issue 2 și oameni care se tot fâțâiau prin stațiile de autobuz. În mod pervers, mi se părea că acea semi-mizerie era reconfortantă. Îmi aducea aminte de casă. Ambalaje de hamburgeri alunecau în hopuri pe trotuar, prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de cadavre un moment. De fapt am venit să vorbim despre, știi tu, povestea asta cu Daphne. Nu vreau să rămâi cu impresia că m-am purtat ca un nenorocit ultima dată când ne-am văzut, doar că sunt complet dezorientat... Exact atunci se auzi soneria. La fix, deci nu putea fi decât Hugo. —Bună, zise el, sărutându-mă din zbor și intrând ca la el acasă. De ce ți-a venit poliția la ușă? Că tot veni vorba de ușă, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
am dat seama, pentru prima dată, că avea un corp frumos. Nu-mi puteam da seama cum îmi scăpase acest lucru până la punctul acela. Îmi pierd exercițiul pe măsură ce înaintez în vârstă. —Ei, salut, Matthew! spusei eu cu entuziasm. Părea ușor dezorientat. — Toate bune? îl întrebai eu. Nu, doar că - în fine, zise el rușinându-se, ca un băiețandru, nu te-am mai văzut îmbrăcată așa frumos. Arăți foarte bine. —Mulțumesc, zisei eu, înainte să-mi pice fisa și să înțeleg că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
îmi pare că ai pierdut copilul nostru! Eu mă simt vinovat că nu am fost lângă tine când s-a întâmplat necazul. - Tu nu ești de vină cu nimic, eu nu am fost atentă când am traversat livada. Eram așa dezorientată și cu ochii în lacrimi că nu am mai văzut aleea principală, am luat-o aiurea, printre buturugi. Frusinei îi apăruseră în colțul ochilor niște lacrimi ca niște mărgelușe de cristal. George se apropie de ea și o sărută pe
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
câteva săptămâni. Vine la serviciu doar trei zile pe săptămână, când se votează legile, În rest stă la el, la Cucuieții din Deal, Învârte niște afaceri. — Și ce naiba căutăm noi aici, la masa lui ? — Uite ce e... Tipul e cam dezorientat, nu cunoaște pe nimeni În București. M‑a rugat Popescu să‑l scot În lume, ca să‑i mai treacă frica de București. — De ce nu‑l scoate Popescu În lume ? — E plecat În delegație În Suedia. M‑am gândit la tine
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ca să-l liniștesc, Însă chiar atunci s-au auzit niște strigăte și lătrături pe hol. — repede, a sărit În sus Teo Haiduc. mi-au luat urma ! Trebuie s-o ștergem cât mai repede de aici ! m-am ridicat din pat, dezorientată. lătrăturile se auzeau acum chiar lângă ușa mea și cineva a Început să bată În ea cu pumnii. Pe aici ! strigă Teo Haiduc, Împingând tabloul uriaș cu dansul păsĂrilor albastre de pe peretele din fața patului, care se dădu ca prin farmec
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
venisem, de fapt, nu era compatibilă cu incantațiile șamanilor de ocazie care se sting În excitația jocului de bingo - anunțate pe programul aventurii polare distribuit de organizatori. mă Îndreptam agale spre hotel, În grup, gândindu-mă la aceste lucruri, mai dezorientată ca oricând, când ivan mă prinse deodată de braț : — Hai să stăm de vorbă. rusul avea aspectul unui mic șobolan, din cauza staturii mici și a ochilor curioși și scormonitori, palpitând de un foc rece, albastru. Semăna mai degrabă cu un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
câteva săptămâni. Vine la serviciu doar trei zile pe săptămână, când se votează legile, în rest stă la el, la Cucuieții din Deal, învârte niște afaceri. — Și ce naiba căutăm noi aici, la masa lui ? — Uite ce e... Tipul e cam dezorientat, nu cunoaște pe nimeni în București. M-a rugat Popescu să-l scot în lume, ca să-i mai treacă frica de București. — De ce nu-l scoate Popescu în lume ? — E plecat în delegație în Suedia. M-am gândit la tine
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ca să-l liniștesc, însă chiar atunci s-au auzit niște strigăte și lătrături pe hol. — Repede, a sărit în sus Teo Haiduc. Mi-au luat urma ! Trebuie s-o ștergem cât mai repede de aici ! m-am ridicat din pat, dezorientată. Lătrăturile se auzeau acum chiar lângă ușa mea și cineva a început să bată în ea cu pumnii. Pe aici ! strigă Teo Haiduc, împingând tabloul uriaș cu dansul păsărilor albastre de pe peretele din fața patului, care se dădu ca prin farmec
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
venisem, de fapt, nu era compatibilă cu incantațiile șamanilor de ocazie care se sting în excitația jocului de bingo - anunțate pe programul aventurii polare distribuit de organizatori. mă îndreptam agale spre hotel, în grup, gândindu-mă la aceste lucruri, mai dezorientată ca oricând, când Ivan mă prinse deodată de braț : — Hai să stăm de vorbă. Rusul avea aspectul unui mic șobolan, din cauza staturii mici și a ochilor curioși și scormonitori, palpitând de un foc rece, albastru. Semăna mai degrabă cu un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și elegant. Fața îi era însă juvenilă și prelungă, aproape feminină din pricina șuvițelor mari de păr ce-i cădeau de sub șapcă, dar coloarea măslinie a obrazului și tăietura elinică a nasului corectau printr-o notă voluntară întîia impresie. Din chipul dezorientat cum trecea de pe un trotuar pe altul în căutarea unui anume număr, se vedea că nu cunoștea casa pe care o căuta. Strada era pustie și lumea părea adormită, fiindcă lămpile de prin case erau stinse sau ascunse în mari
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
zise din fundul gîtlejului: "Bună seara!" și porni iarăși, în scârțâituri îngrozitoare, pe scară. Tânărul puse mâna automatic pe mânerul valizei și ieși amețit pe ușa gotică și apoi pe poarta ruginită, trecu prin fața muscalului, care sforăia mereu, și porni dezorientat înainte. Uimirea liceanului va părea nu se poate mai îndreptățită, dacă vom ști cine era. Se numea Felix Sima și sosise cu o oră mai înainte în București, venind din Iași, unde fusese elev în clasa a VIII-a a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Eu am adus mereu aici la domnișoara Otilia Mărculescu,ripostă factorul, sigur pe experiența lui. Tocmai atunci veni Marina, care smulse scrisoarea din mâinile factorului, aruncând o privire piezișă lui Felix. Acesta se retrase confuz în chioșcul lui, cu desăvârșire dezorientat. De ce Otilia, căci nu putea fi decât ea, să se cheme Mărculescu, și nu Giurgiuveanu? Să nu fie fata lui Costache i se părea o imposibilitate, și ipoteza aceasta aproape nu-i străbătea mintea. Otilia îi zicea lui moș Costache
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
întețirii sau deșirării povestirii străinului. - ...În loc de asta - își reluă firul istorisirii necunoscutul -, m-am deșteptat într-un oraș București pândit, înjunghiat și lepădat pe marginea unui câmp cu mortăciuni... Dincolo de Hala Traian... Mai încoace de Institutul de Medicină Legală. Dublu dezorientat, cu privire la adresele la care îmi încredințasem colecțiile... Și într-un perimetru unde nu mai m-aș fi mirat să întîlnesc, galopând, sălbăticiuni cu măruntaie de clavecin între măsele... Între Dudești, Labirint și Sfânta Vineri chiar craniul Bucureștiului zace complet sfărâmat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a dat note bune pe care avea obiceiul să le spună tare să audă toată clasa. Băieții din clasă se uitau derutați unul la altul în recreație au vorbit între ei însă ascultau și fetele, multe dintre ele erau la fel de dezorientate. - Cu Neacșu am încurcat-o! Spune Stani. Mie nu îmi este frică, însă colegii mei ce se vor face, mai ales Magi care este bâtă la matematică? Totuși nu credeau că îi va lăsa corijenți. În clasa XII se făcea
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
mai făcut jumătate de pas, forțând-o să spună: - La revedere! pe un ton neutru. Păru o secundă, că vroia să mai stea de vorbă însă se supuse îndemnului. Nu a mai întrebat-o grupa, renunțase la orice! Era dezamăgit, dezorientat, așa cum fusese toată viața în fața ei. A rămas pe loc urmărind-o până s-au pierdut în mulțimea de pe trotuar. Privea părul ei castaniu deschis cum se îndepărta, luminat de soarele amiezii. Numai părul ei îl zărea pregnant printre
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Sorel încă din prima zi, următoarea obiecție care rămîne valabilă și astăzi: "Cea mai mare parte a volumului, scrie el despre Psihologia mulțimilor, are drept obiect masele populare, sentimentele lor, ideile acestora numai că aici domnul Le Bon este cam dezorientat, căci se pare că nu își dă seama că cercetările de acest gen trebuie să se întemeieze pe condiții economice și pe diferențele dintre clasele sociale"233. Pentru că nu a ținut seama de aceste condiții, și-a clădit analogiile pe
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
paranteze drepte și cu litere cursive - toate fragmentele eliminate de autor în ediția a II-a a romanului său (l964) (n. ed.). G. Călinescu purtarea mea. Tata, în special, crede că actele mele sunt lipsite de țel precis, mă crede dezorientat și adesea am constatat pe fața lui nedumerire. El are sentimentul c-o iau razna și că fac parte din altă familie de oameni decât el. Eu însă am o concepție de viață precisă, care se deosebește într-adevăr profund
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
spre înțelepciunea care, pentru stoici, este un fel de stare transcendentă pe care nu o putem atinge decăt printr-o mutație bruscă și neașteptată. El tinde spre înțelepciune, dar asimptotic, «fără a o putea întălni vreodată»”. În schimb, filosoful apare dezorientat și adeseori ridicol atunci cănd se confruntă cu problemele cotidiene din viața reală, precum și în relațiile sale cu semenii, fiind descris drept o ființă pierdută în meditațiile sale. El se aseamănă cu albatrosul lui Baudelaire, pentru care, căzut pe puntea
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
evenimentele petrecute în interval de 10 minute), ca apoi să atingă și memoria de lungă durată. Când semnele mai sus menționate alternează cu intervale de luciditate, iar simptomatologia se accentuează vesperal, diagnosticul de delirium este probabil. Dacă persoana nu este dezorientată (în timp, spațiu sau în raport cu alte persoane) sau pierderea memoriei recente e absentă, diagnosticul prezumptiv de delirium nu se confirmă. Debutul stării de delirium poate fi foarte spectaculos, întrucât pacientul poate deveni brusc gălăgios, agresiv verbal, combativ, agitat psihomotor. Totuși
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
un "ce stați, bă, aici, că nu-i face nimeni nimic lu' 'mnealui. Ia cărați-vă în bucătărie că v-am pregătit acolo de haleală!" După scurtă vreme, cei doi pot fi văzuți în bucătărie mâncând o iahnie de fasole, dezorientați, speriați și melancolici. În cele din urmă, Președintele dă semne că dorește să plece, Mircea îl însoțește până la mașină încercînd să-i strecoare în mână un bidonel cu vin din podgoriile lui de lângă Calafat. "Nu, Mircea, lasă...", spune Președintele încurcat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]