2,549 matches
-
Platon) i.e. iluzia care are fundamente adevărate, absolut reale (fundamentele acestea reale corespund Ideilor lui Platon). 210 (VII, 384) Hotarul Transparenței: Vezi supra notă despre acest concept (V, 77). 211 (VII, 391) Toate cîte sînt există unele prin altele: Vezi dialectica Devorator-Prolific, caracteristică sistemelor naturale intercuplate periodic, studiate de Verhulst. 212 (VII, 400) șase mii de Ani (six thousand Years): Ipoteza creaționismului, opusă evoluționismului. Creaționiștii sînt de părere că Dumnezeu a creat lumea ex nihilo, de la inceput așa cum este, acum șase
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
poetului) pentru oamenii oprimați. Palamabron este asociat cu Rintrah, adică Mînia, mai ales în ipostaza de mînie dreapta a Profetului în fața opresiunii-represiunii (cf. S. Foster Damon, A Blake Dictionary, pp. 321 și 349). Rintrah și Palamabron sînt un simbol al dialecticii forțelor elementare discutate de Empedocle, si anume ură (neikos) (în special față de îngrădirea libertății) și iubirea (philia) (pentru libertate și ființă liberă). Cele două corespund atît vectorilor fizici fundamentali repulsie-atracție, cît și dialecticii revoluție-pace, violență-blîndețe, haos-ordine. 221 (VII, 481) încătușat
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Rintrah și Palamabron sînt un simbol al dialecticii forțelor elementare discutate de Empedocle, si anume ură (neikos) (în special față de îngrădirea libertății) și iubirea (philia) (pentru libertate și ființă liberă). Cele două corespund atît vectorilor fizici fundamentali repulsie-atracție, cît și dialecticii revoluție-pace, violență-blîndețe, haos-ordine. 221 (VII, 481) încătușat cu lanțuri ale Geloziei și-n șolzi de-aramă și de fier: Cele două metale indică cei doi Zoa asociați, Los (fier) și Tharmas (arama). 222 (VII, 493) THIRIEL: Este cel mai în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sens constitutiv (imanent), ca fiind implicate în cunoaștere, caz în care ele conduc la producerea paralogismelor, antinomiilor și "idealului" rațiunii pure. Această pretenție a rațiunii de a-și implica într-un mod constitutiv conceptele sale transcendente (pretenție numită de Kant "dialectică" sau "logică a aparenței"52) a precumpănit în istoria filosofiei și de aceea metafizica nu a părăsit forma sa neștiințifică; ea nu a reușit să producă judecăți sintetice-a priori, singurele care, fiind universale și necesare (în sens strict) și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de judecare (între care se află și finalitatea) și conceptele rațiunii (Ideile) nu trebuie să înțelegem că cele dintâi ar putea deține puterea de a institui un spațiu al aparenței asemănător celui instituit prin funcționarea constitutivă a Ideilor rațiunii, prin dialectica rațiunii pure. Cu toate acestea, finalitatea poate deschide un astfel de spațiu atunci când nu este luată în sens regulativ, când finalitatea naturală este înțeleasă în felul în care o înțelegem pe cea omenească, legată de voință, adică de facultatea de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
posteriori", dincolo de realizarea efectivă pe care o primește la W. Ostwald, s-ar putea să-l fi atras pe C. Rădulescu-Motru. Apropierea filosofului român de spiritul științei și de metodele experimentale, disprețul față de metodele care nu oferă rezultate verificabile (față de dialectică, de exemplu) sunt categorice și constante. Diferența asumată de el față de explicația energetistă vizează energetismul ca monism ce postulează ideea energiei ca realitate primordială, dar în care personalitatea nu apare decât ca o formă de energie și nimic mai mult
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
București, 2005. HERSCH, J., Mirarea filosofică. Istoria filosofiei europene, traducere de Drăgan Vasile, Editura Humanitas, București, 1994. IANOȘI, Ion, O istorie a filosofiei românești, Biblioteca Apostrof, Cluj, 1996. LOVINESCU, Eugen, Istoria civilizației române moderne, Editura Științifică, București, 1972. MAMULEA, Mona, Dialectica închiderii și deschiderii în cultura română modernă, Editura Academiei Române, București, 2007. MAMULEA, Mona, Paradigme metodologice în istoria filosofiei românești, în "Studii de istorie a filosofiei românești", vol. III, Editura Academiei Române, București, 2008. MARGA, Andrei, Philosophy in the Eastern Transition, Biblioteca
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Yves Cattin • Marile noțiuni filosofice 5. Munca și tehnica, Denis Collin • Marile opere ale filosofiei antice, Thierry Gontier • Marile opere ale filosofiei moderne, Thierry Gontier • Marile probleme ale eticii, Christine le Bihan • Proiectele filosofiei kantiene, Viorel Cernica • Formele elementare ale dialecticii, Jean Piaget LIBRĂRII în care puteți găsi cărțile colecției ACADEMICA ALBA-IULIA Librăria Mircea Eliade, str. Cloșca, bloc CH1 ARAD Librăria Corina, str. Mihai Eminescu nr. 2, tel. 0257/284749 BRAȘOV Librăria George Coșbuc, str. Republicii nr. 29, tel. 0268/477309
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Cap 2 Canonul rațiunii pure. 49 A se vedea Kant, Logica generală, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1985, p. 78. 50 Idem, Anthropologie, p. 36. 51 Idem, Critica rațiunii pure, p. 32. 52 Cf. Idem, Op. cit., I, Diviziunea a doua: Dialectica transcendentală. 53 Ibidem, p. 568. 54 Idem, Critica rațiunii practice, Editura Științifică, 1972, pp. 222-223. 55 Idem, Anthropologie, p. 1. 56 Idem, Critica facultății de judecare, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1981, p. 374. A se vedea și noua ediție
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
experienței. O reconstrucție teoretică a "Criticii rațiunii pure", București, Politeia-SNSPA, 2004. 61 Semnificative pentru această chestiune sunt câteva observații din "Metodologia transcendentală" din prima Critică. Dar ideea pe care aceste observații se bazează apare cu mult mai devreme, la începutul "Dialecticii transcendentale": "Toate Ideile transcendentale pot fi împărțite în trei clase, din care cea dintâi (Ideea psihologică n. C.) conține unitatea absolută (necondiționată) a subiectului gânditor" Kant, Critica rațiunii pure, p. 294. 62 Kant, Op. cit., p. 554. 63 Luăm acești termeni
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
1 -. Castrîndu-i de iubire, obține doi schilozi, doi infirmi, El 1 fiind cu ușurință împins spre "etică" și liniștea căsniciei aflată sub mortală rutină, Ea 1 lăsată într-o halucinantă nedumerire și dezamăgire. Finalul piesei intenționează o subtilă și legică dialectică a evenimentelor, puterile necurate își devorează proprii slujitori ultimul pe care rafala "mașinii de vînt", de intensități apocaliptice, îl mătură, ca pe orice alt gunoi, este "El la puterea N" el (prietenul, fratele, tînărul, dînsul, dumnealui, excelența sa, amantul, preotul). Constantin
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
preotului) Da... așa... Dumnezeu ne-a dat vorbirea..., cum spune părintele... Preotul: (jenat de discursul dascălului și presat de tăcerea celorlalți) ...Și dacă Dumnezeu ne-a dat vorbirea... înseamnă că da... e da... și nu e nu...! Groparul: (sesizînd că dialectica preotului n-a convins) Părinte, prietenul meu ar vrea, să zicem, să întrebe, și să aibă un răspuns clar, dacă revoluția a avut sau n-a avut rost... Octav: Nu, părinte, nu asta mă-ntreb! Mă-ntreb dacă ce s-
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Imoral este un om care încalcă o lege morală... Dar ăștia n-au încălcat nici o lege morală... pentru simplul motiv că nu știu ce-i aia morală... Adică sînt amorali... și deci n-au nici o vină... Octav: Hai, las-o, Socrate...! Sofisme...! Dialectică trasă de păr! Filosofie de tribunal! Groparul: Fugarule, tu știi ce-i aia morală? Octav: Hai, lasă... Groparul: Bine, văd că știi... Bravo! Atunci spune-mi și mie ce fel de morală e aia care dă voie turcului să aibă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
mai mult sau mai puțin decât a fost. Echivalările sunt aproximative și schimbă deseori sensurile prime. Reactualizarea unei culturi este „creatoare”, „Îmbogățitoare”. Odată cu intrarea În cultură dilat contururile ei, o amplific, o reamenajez În consonanță cu noi interese și evoluții. Dialectica unitarului și pluralului constituie paradoxul creșterii și diversificării valorilor. Din acest paradox se poate ieși (dacă ar fi nevoie, dar nu e!) prin recursul la un plan superior, care transcende planul concret al manifestării valorilor: metavaloricul. Trebuie căutate puncte de
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
le ocrotim, să le cultivăm. Adevărul lui Socrate ne umilește, cel al lui Hristos ne mântuiește. Și mai este un aspect care nu suportă nici o asemănare. Socrate este un mare cărturar, pe care Îl putem respecta pentru sclipirea minții, a dialecticii sale și a exemplarității sfârșitului. Pe Isus, În schimb, Îl venerăm pentru forța regeneratoare și Întremătoare pe care o aduce, pentru promisiunea „Începutului” și a punerii la treabă a „infinitului” din noi. Cu El, speranța unui „om nou” se Împlinește
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
prezență neuniformă, imprecisă, relativă, sporadică, de multe ori circumstanțială; suntem Încă Într-o perioadă de tatonare, de explorări, de sondări reciproce după o perioadă cu prea puține excepții de ignorare reciprocă, de tensionări montate artificial sau care țin de o dialectică „accidentală” dintre cele două segmente. În mod normal, relația de mai sus nu trebuie să fie dihotomică (episcopat versus intelectualitate), ci una de complementaritate naturală, organică. Noi Încă nu am ajuns la așa ceva, iar asta din mai multe cauze. Să
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
se conturează mai clar după venirea la conducerea revistei a lui Stelian Moțiu în 1976, când structura rubricilor se definitivează. Alături de „Cronica literară”, apar „Opinia literară”, „Jurnal de cărți” (cu trei secțiuni: „Poezie”, „Proză”, „Critică”), „Antologia «Amfiteatru»”, „Amfiteatrul artelor”, „Liceu”, „Dialectica ideilor”, „Evenimond”. De exemplu, într-un singur număr (6/1975), cărțile tinerilor sunt recenzate de Florin Tudose, Mircea Scarlat, Constantin Hârlav, M. N. Rusu, Lucian Alexiu, Constantin Tudose, alte nume care se impun acum aparținând lui Mircea Florin Șandru, Nicolae
AMFITEATRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285318_a_286647]
-
la Spiru Haret, Mecanica socială, Editura Gramar, București, 2001, p. IX. 833 Vasile Conta, Opere Complete, Editura "Librăria Școalelor", București, 1914, volum coordonat de Octav Minar. 834 Ibidem, p. 197. 835 Ibidem, p. 198. 836 Regăsim aici, sub altă formă, dialectica de tip hegelian ca principiu de bază al devenirii. 837 Ibidem, p. 199. Continuumul spațiu-timp este un mod de manifestare a lumii fizice. De asemenea, și fenomenele sociale au această caracteristică, a continuității și devenirii intercondiționate și permanente, fapt ce
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
a format din grecescul mythos, În antiteză cu un alt termen, logos. Sinonime la Început, ele au ajuns, la finalul acestui traseu, nu numai să definească realități culturale diferite, ci și să exprime atitudini distincte față de aceste realități. În această dialectică, cuvântul logos a fost termenul valorizat, transformat În concept filosofic și, mai mult decât atât, ipostaziat În expresia și blazonul nașterii unui nou mod de a gândi lumea (reflecția rațională, argumentativă, adecvată esenței fenomenelor). Această perspectivă asupra trecerii de la mit
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
doar mai puțin formale și probabil orientate mai mult În direcția practicii. Departe de a opune mitul rațiunii, folosirea retorică a narativelor ficționale despre palaia ne arată existența unor regimuri diferite de inteligibilitate sau a unor practici diferite ale inteligibilității. Dialectica diferenței, care va conduce la valorizarea În plan intelectual a cuvântului logos și la marginalizarea, În anumite tipuri de discurs, a termenului mythos, este legată, așa cum am spus anterior, de un proces (istoric, social, economic, cultural) lent și sinuos, de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
informațile drept judecători supremi, În al doilea rând printr-o activitate complexă de deconstrucție a versiunii oferite de mit (supus judecății critice, adică evaluării regimului său de adevăr) și de reconstrucție a realității respective prin corelarea informațiilor sigure și prin dialectica argumentelor. În urma travaliului istoric, povestirea conținută de mit este decuplată În raport cu cele două realități esențiale care definesc o relatare veridică - faptele și momentul faptelor. Faptele narate de mit nu reprezintă evenimente indubitabile sau măcar evenimente despre care știm că au
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
limbajul aplicat omului și, resemnificându-l, Îi dă un sens cu valoare universală” (Gh. Vlăduțescu, 1984, p. 69). În felul acesta, logos-ul ajunge să consacre acel discurs uman, reflex al ordinii divine, care se Întemeiază și face evidente echilibrul originar, dialectica schimbării, traseul și mijloacele prin care se ajunge la Adevăr: „Ceea ce au toți oamenii În comun este logos-ul, iar Heraclit disprețuiește mulțimile tocmai pentru că, deși posedă această rațiune, ele nu știu să se folosească de ea” (P.-M. Schuhl
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sunt și ele o formă specifică de performanță, care determină și sunt determinate de caracteristicile acesteia. Deoarece Schechner se exprima mai mult metaforic decât analitic, am căutat, pentru a explicita ideile sale, să identific exemple concrete pentru fiecare dintre ipostazele dialecticii, performanțe-ritual pe care Schechner (actor, regizor, etnograf și profesor de teatru și antropologie) le identifică (p. 437): performanțe ritualizate (discursuri publice solemne, forme de interacțiune stereotipizate), rituri incluse În performanțe (elemente de ceremonial, precum depunerea unei coroane de flori la
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Isus; c) Întâlniri nocturne secrete; d) curse (de obicei, În zbor) nocturne; e) orgii nocturne, sacrificii, de obicei infanticid și acte de canibalism; f) profanarea Euharistiei și a crucifixului (J.B. Russell, 1987, vol. XV, p. 417). Un exemplu edificator privind dialectica internă specifică unei acuzații de vrăjitorie este cel al unei moașe (Dichtlin) și al fiicei acesteia (Anna), judecate În anul 1502, În orașul elvețian Lucerna pentru presupuse practici vrăjitorești: Un bărbat a declarat că În urmă cu vreo șase sau
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
J. Kilburn, 1996). Prin aceste caracteristici, excesul, Împreună cu inversiunea, apar drept elementele constitutive ale carnavalului, esențiale și inseparabile, asemenea celor două fețe ale unei monede. Comentând celebra descriere a carnavalului din Roma făcută de Goethe În anul 1788, Bahtin evidențiază dialectica exceselor și a transgresiunilor normelor sociale și, odată cu acestea, dialectica inversiunilor simbolice care dau sens acestor acte aparent haotice și antisociale. Goethe subliniază Înainte de toate caracterul popular al acestei sărbători, inițiativa poporului În celebrarea ei: „Carnavalul din Roma este o
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]