772 matches
-
limbă atât de exotică și de depărtata, nădăjduiesc, ăncăt să fie imposibil a ne găsi traducători. Nu spun nimic nou atunci cand atrag atenția că orice matrice lingvistică e ămbibată an presupoziții culturale și intelectuale, ca, vorba lui Bahtin, limbajul e dialogic, si ca atare an orice text se regăsesc mai multe voci, sosite dintr-o anumită tradiție de gandire. Traducerile nu șanț fidele, lucru știut prea bine, dincolo de standardele cerute ale acurateții există, inevitabil, un fundal imanent de trăsături stilistice și
Traduttore tradittore ... by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17474_a_18799]
-
și personaje, cu voci și experiențe diferite. Dacă „lumea” se reduce acum la elementele ei fundamentale și la puntea care o desparte, încă, de un dincolo întrezărit, poezia nu mai poate fi desfășurată și pletorică, acordată cu discursul fiecărui personaj, dialogică și monologică într-un chip susținut. Ea va fi de un lirism aproape pur, centrat pe experiența eului care traversează boala, bolile, observîndu- se și observîndu-le efectele. Poetul e mai mereu un observator lucid și ironic al propriilor suferințe și
Zona lirică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2715_a_4040]
-
din literatură. Fantasticul banalității, o formulă care nu în legătură cu Caragiale a fost folosită, îi poate fi împrumutată, fiindcă puține lucruri sînt mai apetisante decît obișnuitul în porții mici, ca o panglică gri la o ținută colorată. Lumea lui Caragiale este dialogică, la orice text produs în ea trebuie să existe un răspuns, o reacție, fie acestea doar în scăfîrlia cititorului care, cu ochii în carte și cu mintea la viața lui și la societatea cea neschimbătoare, dublează voci și schimbă distribuția
Şcoala Iancului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9895_a_11220]
-
literaturii ca obiect de studiu" spre o mai largă problematică a "comunicării verbale cu semenii"; ea s-a produs, într-adevăr, în anii următori, cînd altor cărți de poetica precum Genurile discursului, Simbolism și interpretare (1978), sau Mihail Bahtin. Principiul dialogic (1981), îi succede suită de studii despre "relația cu celălalt", ilustrînd o semiotica a comunicării, dar și un angajament etic, întemeiat pe analiza unor momente istorice semnificative; dintre ele, - Cucerirea Americii (1982), Noi și ceilalți (1989), Moralele istoriei, Confruntarea cu
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
politică, pe de o parte, și istorie, pe de alta. - Această perspectivă mai largă, pornind dinspre structuralism spre altceva, spre istorie, se datorează în vreo măsură contactului Dv. cu opera lui Bahtin, pe care l-ați studiat, cu acea "critică dialogica" despre care vorbiți în legătură cu el? - Nu cred că s-ar datora lui Bahtin, - cred că a fost o evoluție pe care am suferit-o, legată, cum vă spuneam, de transformarea interlocutorilor mei, ca și de transformarea situației din Franța. Erau
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
Șoptită Lunei de-un izvor sălbatic,/ Care-și înneacă plânsul singuratic/ În valuri reci ca rândurile-aceste." O captatio benevolentiae, în decor tardo-romantic, invocație nu către muză, ci către cumpănitul cititor de meserie al unor rînduri exaltate. O primă fascicolă, după dialogicul, oarecum, preambul, e dedicată orașului în care se presară statuile, Iașul. Cu umbrele lui, al căror șir începe, într'un apus de soare (nu poate fi suspectat, Codreanu, de îndepărtare de livresc), cu Ștefan. Descris școlărește, cu toată patima moștenitorului
Dovezi de admirație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7115_a_8440]
-
taxonomia pe care Vancu o improvizează aici, rafinamentul frastic crește odată cu numărul gradelor. De la bere, care se menține clamoroasă, până la whisky, care validează civilitatea frustă, mutația e sesizabilă cu ochiul liber. Adică, pe de-o parte: "Berea lenevoasă și cronofagă, dialogica și caragialiana bere, revelân-du-și natura transalimentară doar inițiaților suficient de răbdători și cu îndelungi ani de ucenicie, întrucât supa de hamei se transformă în alcool propriu-zis numai după vidarea primei duzini de recipiente, mizând deci nu pe ingerarea intensivă și
Tratament fabulatoriu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7287_a_8612]
-
fi regăsită. Autorul „șaizecist” a sesizat, totodată, potențialul dramatic și dramaturgic al acestei structuri în care lumea e condensată prin povești, iar alături de acestea sînt personajele (întîi simbolice, mai apoi, „locale”) care intervin prin replici și se manifestă monologic ori dialogic. Poetul montează nu numai povestea, istoria, amintirea unui personaj, ci și felul în care el însuși o procesează discursiv. La fel de important ca istorisirea (ce pretinde un spațiu poematic mai extins) este setul de manifestări, gesturi, ticuri, schime expus de personajul
Cartea morții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2750_a_4075]
-
oricărei școli și oricărei metode șamd. S-au făcut și analize mai "tehnice". S-a vorbit de polivalență, recuzita romantică și exemplaritate clasică, adecvare realist-analitică; despre unitatea stilistică, fluență epică, compoziție ingenios-dramatică, perspectiva istorică dublată de viziunea ființei umane, structură dialogică, limbă viguroasă. Și câte altele. Pe bună dreptate. Încât iarăși se pune întrebarea: capodoperele care sunt atât de masiv-liniștite nu pot fi, oare, comentate cu o amoroasă distanță estetică? În finalul acestor câteva cuvinte, nu pot trece peste spusa lui
COSTACHE NEGRUZZI. Întemeietorul moderat by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8016_a_9341]
-
nu problematizează numai obiectul meditației, ca în cazul studiului, ci și privirea interpretativă și interpretarea însăși. în sfîrșit, nu este uitat dialogismul textului (atît ca prezență efectivă sau presupusă a unui interlocutor, ca text dialogal, cît și ca intertextualitate, text dialogic). Tocmai pentru că nu încearcă impunerea unei forme speciei care a ales libertatea tuturor formelor, cartea prezentată aici este un ghid al complexității eseului, al neliniștii lui. Avertismentul autoarei în Cuvînt înainte ni se pare cea mai nimerită invitație la lectură
Neliniștea din jurul eseului by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16554_a_17879]
-
ăinformalitateă vitală, fertila". Sau: "Efortul poetului trebuie să meargă în sensul realizării translației între stimuli, percepție și reacție (socială, verbală, culturală), modificînd sistemul de relații și conexiuni dintre exterioritate și interioritate: de la reacția monologica, univoca a poetului modernist la una dialogica și plurivoca; de la perspectiva unică, atemporala la poliperspectivă, simultaneitate, instantaneitate". Sau următoarea, supremă, imagine, de aleph: "Poezia trebuie să fie o globalitate, integralista, cuprinzînd deodată, din toate părțile, realitățile de orice fel, adunîndu-le, sintetizîndu-le". Și ceea ce socotim a fi cheia
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
mai flexibilă a identității naționale, făcând distincția între definiții naționale „deschise” sau inclusive și definiții „închise” sau exclusive. De îndată ce recunoaștem multiplele rădăcini lingvistice și comunitare ale populațiilor est-europene, identitatea națională nu mai poate fi concepută ca fiind monologică ea devine dialogică, o formă de „identitate culturală multiplă”19. După cum argumentează Victor Neumann, această reconceptualizare a identității naționale ne permite simultan să recunoaștem „similitudinea de valori umane, originea lor comună”, dar și să asumăm o formă de pluralism, participând simultan la mai
Paradigme în culturile literare – postmodernism, postcomunism, postcolonialitate și translingvism – by Marcel Cornis-Pope () [Corola-journal/Journalistic/5440_a_6765]
-
mai are niciun fel de complexe în fața acestei specii dificile, oferind o scriitură limpidă, alertă, adesea captivantă, ne referim de data asta la cel mai recent roman Cei calzi și cei reci (C.R., 2008, 485 p.) conturând personaje memorabile, fie dialogic, fie descriptiv, fie monologic-autoscopic, dinamitându-și curgerea epică aproape clasică prin situații-limită, metafore și parabole explozive , amalgamând tablouri, episoade și scene de strictă actualitate românească și internațională cu figuri eroice ale rezistenței anticomuniste ce au cunoscut calvarul crucificării și închisorilor
Ultimul Papă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6718_a_8043]
-
Simona-Grazia Dima Victor Ivanovici, reputat profesor, critic și traducător stabilit în Grecia în 1985, conferă coerență, în recentul său volum de eseuri, unei multitudini de teme și subiecte, grație abordării dialogice a literaturii. Cele trei secțiuni ale volumului (Spre o poetică a traducerii, Ratio comparationis, Repere românești contemporane) reușesc performanța de a discuta esteticul în termenii unei permanente deschideri spre spiritual și social, ca pe o atipică filosofie aplicată ce nu
Hermeneutică postmodernă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4616_a_5941]
-
sefard, ilustrează un pluralism cultural autentic în Spania sec. 14. Extraordinar apare un erou al lui Vargas Llosa, care-și reconstruiește profilul iudeo-peruvian prin contaminarea cu acela al unui mic trib amazonian, machiguengas, dobândind, în final, o identitate polifonică și dialogică. Este un exemplu de „gândire slabă” eficientă: prin cordialitate, interlocutorii pot depăși (învinge) ușor ideologiile contrastante ale discursurilor lor. Demn de remarcat este faptul că autorul discută contribuția românească în literatură (prin reprezentanți precum Gellu Naum, Norman Manea și Gabriela
Hermeneutică postmodernă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4616_a_5941]
-
nu te întorci de unde ai pornit" (p. 85). Deși pare să definească spiritul liber, autorul aproximează, în fapt, și o definiție, în siajul lui H.-G. Gadamer, a interpretării. Spiritul se reîntoarce întotdeauna la sine, închizând cercul, însă numai lectura dialogică, receptivă și nedogmatică asigură câștigul epistemologic, posibilitatea restructurării și a îmbogățirii conștiinței interpretative, precum și a obiectului interpretat. Scrisul hedonistic ("pentru plăcerea mea", p. 69) și ateleologic ("Cu ideile ce urmăresc? Doamne ferește! Absolut nimic", p. 5), "farafastâcul", în termenii autorului, nu
„Gâlceva“ cu Valéry by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/7320_a_8645]
-
fost cea mai inaccesibilă și convențională ființă pe care am cunoscut-o, iar când a dispărut, căci într-o zi a dispărut fără să lase vreo adresă, mi-am închipuit că și asta făcea parte din programul ei de evaziune dialogică. În fine, coboram Copoul spre Universitate să ascult conferințe, care pe vremea aia erau destul de multe, ieșite din mințile strălucite ale unor cărturari care păreau închiși pe dinăuntru cu cinci sute de lacăte, iar, printre ei, mi-i aduc aminte
Previziunea d-nei Toltea by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7159_a_8484]
-
Cronicar Dialogic, de fapt heteroglossic În anii ’80, Cristian Moraru se remarca în revistele literare prin articole deosebit de plicticoase, împănate de concepte la modă atunci în teoria literară. Își suplinea lipsa de idei cu un belferism academic indigest. Acum, aflăm din nota
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13702_a_15027]
-
exploatat, în acest articol, exclusiv sub aspect așa-zicînd ideologic), beligerantul se avîntă împotriva "dușmanului" cu o înverșunare care-l face să-și piardă uzul rațiunii. Exaltarea pricinuită de lectura volumului Pururi tînăr... capătă următoarea expresie: "la Cărtărescu primează spiritul postmodern, dialogic, de fapt heteroglossic, polilogic, ca să folosesc termeni făcuți faimoși de Bahtin și Kristeva; spiritul bricoleur, eclectic, heteroclit, democratic (în sens cultural), antielitist, deschis, pluralist-liberal, încrezător în noile sinteze socioculturale și în formele de comunicație (și comunitate) care se nasc din
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13702_a_15027]
-
dependență reciprocă. Capitolele dedicate lui Platon și Hegel mi se par cele mai bune ale cărții. Abordarea platonică a jocului e văzută din mai multe perspective. Există, bunăoară, un element ludic în însăși forma dialogală a scrierilor platonice: „În stilul dialogic al lui Platon vedem ieșirea la suprafață a ludicului dionisiac, ceea ce trece apoi în folosirea de către el a miturilor și diverselor deghizări; acestea ne sugerează existența, la Platon, a unei concepții diferite, mai puțin polarizate, asupra jocului.” Însa nu avem
O genealogie a jocului by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13497_a_14822]
-
le psihanalizează, fără preocuparea că "va obține sau nu poezie". Criză singurătății, criza societății, angoasa înaintării în "vârstă mării înțelepciuni", bolile (cosmardescul organic), pierderea relației biblice EU-TU (la G.I., existentă a devenit monologica; poetul nu crede în caracterul ei dialogic, deși mai practică, în virtutea lumescului, extazul cu CELĂLALT). Datoriile și obligațiile existențiale, scopurile lipsite de noima ridică luciditatea eului orfic la rangul de fatalitate opresiva, strivitoare: "De-atâta amar de vreme m-am zbătut și eu/ ca să ajung gură acestei
Educarea textului by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/17892_a_19217]
-
această înviere? Prin faptul că păcatul a fost omorât și dreptatea s-a înălțat, că viața cea veche a încetat și cea a tot nouă și îngerească e trăită. La învierea de obște, trupul fiind total înduhovnicit într-o comuniune dialogică deplină cu Dumnezeu, va fi cu totul neprihănit, deci nestricăcios<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă nr. 491, în Filocaliaă, vol. IX, p.237. footnote>. În consecință, sarcina creștinului care vrea să-și păstreze curăția pare a fi dificilă. Ea
Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
în bărbăție" de Mihail Rîklin), sau contribuții precum cea a lui Adrian Mihalache, "Impactul impertinenței", în care argumentul etic se împletește cu cel de natură filologică. Deși atât de diferite în ceea ce privește subiectele alese, articolele pun în evidență o anumită calitate dialogică. Astfel este interesant de urmărit felul cum textele își răspund unul altuia, așa cum se întâmplă în cazul articolului semnat de Timothy Garton Ash și în cel al Hertei Müller. Primul creează cadrul teoretic (diagnosticul, i-am putea spune) pentru cel
Dialoguri de calitate by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14644_a_15969]
-
O babă îl încredință că nu există alt mijloc decât a căuta găina de ou. Conțescu ceru instrucțiuni, se exercită și puse în aplicare metoda. În fiece dimineață, cu degetul pipăia găina. - Ei, zise Hagienuș malițios, numai ca să dea formă dialogică anecdotei, când a tăiat Conțescu găina? -N-a mai tăiat-o! - De ce? Cum așa? Întrebară ceilalți. - Găina se obișnuise cu ceremonia și de câte ori se apropiaConțescu de ea ca s-o caute, se lăsa în jos. Atunci Conțescu, de milă, n-a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de fixată, încît unele lucruri îi erau imposibile. Niciodată nu comunica el cel dintâi o veste rea altuia, întorcea vorba în așa chip încît ceilalți să ghicească și să spună cuvântul neplăcut. Și pentru acest caz Smărăndache avea o anecdotă dialogică. Presupunea că G. Călinescu Gaittany fusese însărcinat să comunice cuiva moartea unei ființe apropiate. - Ascultă, Gaittany, ce-i cu unchiul? - Bine. - Ce fel de bine? Nu dă nici un semn de viață. - E puțin indispus. - Eu am aflat că e rău
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]