697 matches
-
strigat Anica pe Toader care era tocmai În Sibiu, să vină acasă, să vină acasă că s-o prăpădit moșuso’, și el a auzit de acolo de departe și a venit, la gustul acru dulce al frăguței pe care ai dibuit-o sub ierburi, la pata albastră care se așază pe un bostan sub formă de fluture. La prietenii tăi din sat, la Mărioara lui Șurtea cum i-ai văzut tu țâțele pistruiate și cum era nădușită și râdea la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
se Întorsese. O auzi pe Fletcher prin intercom, dar vocea Îi era stridentă și neclară. Zgomotul teribil al izbiturilor și al metalului deformat continua. Iar Norman Își zise: „Vom muri. De data asta vom muri“. Nu găsi nici un extinctor, dar dibui cu mâinile ceva metalic pe perete și, prin fumul Înecăcios, Norman Îl pipăi, Întrebându-se ce putea fi acea protuberanță. Deodată, două milioane de volți se scurseră prin trupul său. Mai apucă să țipe o dată și căzu pe spate. CONSECINȚE Privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
stau în pat! Și se presupune că eu trebuie să strâng toată mizeria din bucătărie? Era clar că tata descoperise urmele micii noastre „petreceri“. Mama s-a lamentat: —Oooof! Iar au găsit băutura. N-am crezut c-o s-o mai dibuie și sub containerul cu păcură. Acum va trebui să găsesc alt loc unde s-o ascund. După o vreme, toată agitația s-a stins. Când speram și eu să mai prind o oră-două de somn, cineva a început să sune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
intersectat, am pus puncte și abia atunci a reieșit că prima necesitate era ursulețul pentru copil care, dacă-l dai pe spate, spune mama. La o adică ar fi putut fi Înlocuit cu păianjenul de plastic care țiuie dacă-i dibui guguloiul situat În abdomen și apeși cît poți de tare. Imediat ce-au aflat vestea mai mult sau mai puțin din revistele literare, mulți cetățeni cumsecade s-au apucat să mă gratuleze cu ritmice strîngeri de mînă În cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu-atît mai puțin să corupă noul organ metalic de ordine. Și pentru ca acțiunea să prindă și la consumatorii de pentium, cuirasatul are-n creier un computer ce-i permite printre altele, nu prea multe, să localizeze, să scaneze și să dibuie electronic punctele vitale ale țintelor omenești infractoare, pe care le doboară, după semnal, cu pistolul mare. S-a vorbit mult la vremea respectivă despre violența acestei capodopere. Nimic mai fals. Nu este o violență În stare să sperie ori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de presă, cînd și-a exprimat convingerea că sîntem pe drumul cel bun. Realitatea este că de sute de ani sîntem pe drumul ăsta, Însă pentru noi drumul cel bun e greșit. Multă cultură și-n revista Poliția română, unde dibuim tinere talente În proze precum Cadavrul din fîntînă, Cadavrul din șanț sau, la rubrica „Debut”, Un schelet În plus. În finalul ultimei povestiri se dezvăluie faptul că În 1963, În România, „criminalul omorîse un șarpe mare, trăgînd În el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
oferi chipurile celelalte? Să fie un rezultat al formării simultane pe mai multe planuri, cu conștiința valorii proprii și a contribuției proprii în această formare? Să fie mult mai puțin, ba chiar un accident care nici n-ar putea fi dibuit într-o rememorare a curgerii anilor? Și, de fapt, cine ar putea spune sau ar avea curajul și tăria să mărturisească unde și de ce apare acest orgoliu, în fiecare din noi? Nu cumva, cel mai adesea, este o mască pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
voie bună oriunde te duci. Zău că te-aș urî dacă nu te-aș iubi așa de mult. M-am aplecat și l-am sărutat de rămas-bun. Am găsit mașinuța Jetta din prima și În numai douăzeci de minute am dibuit calea spre autostrada 95 cam spre nord, care nu era deloc aglomerată. Era o zi geroasă de noiembrie; erau vreo zero grade afară și pe străzile lăturalnice se vedeau crâmpeie de pământ acoperite de gheață alunecoasă. Dar soarele era sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
aruncat o privire lui Alex și a realizat că e nevoit să‑și sucească gâtul ca să se uite În sus la fața lui. Mă Îmbrac acușica și ies pe ușă afară. Și‑a luat jeansii de pe podea și și‑a dibuit tricoul trențăros sub trupul Încă dezgolit al lui Lily. Ea s‑a mișcat când tipul a tras tricoul și, câteva secunde mai târziu, a reușit să‑și deschidă ochii. — Acoper‑o! a poruncit Alex cu asprime, pe un ton care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
clipă stătură amîndoi Îmbujorați, fără să scoată o vorbă. Apoi ea Își schimbă postura, pregătindu-se să plece, vîrÎndu-și mîinile În haină. În buzunare avea bilete folosite de autobuz, diverse monede și ambalaje din hîrtie - dar apoi degetele Îi dibuiră altceva - acel mic pachețel din pînză, cu o verighetă grea din aur Înăuntru. Inima Îi tresări. Se ridică brusc. — Trebuie să plec, zise. Îmi pare rău, domnule Fraser. — Robert, o corectă el ridicîndu-se În picioare. Îmi pare rău, Robert. — În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
spaimă. Ce-i spusese lui Fraser nu era adevărat. Nu avea nici o Întîlnire. O căuta pe Kay, asta-i tot. Era a cincea sau a șasea oară cînd venea aici În ultimele două săptămîni. Spera să o vadă, să o dibuie prin mulțime... Se apropie de cinematograful Tivoli, ținîndu-se pe partea de nord a străzii, unde unghiul era mai larg. Își Încetini pasul, se dădu la o parte și intră Într-un cadru de ușă. Probabil că, dacă ar fi privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În care s-o pună și, În cele din urmă, o lăsă să cadă În cutia de conserve printre mucurile de țigară. Dar stătea acolo strălucind prin mușuroiul de scrum; Îi atrăgea În continuare privirea, și după o clipă o dibui, o scoase din nou și-o șterse. Și-o puse pe degetul subțire și-și strînse pumnul pentru a n-o lăsa să lunece. Casa era cuprinsă de nemișcare. Toată Londra părea așa. Numai că, de Îndată, din camera de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pff. Duncan Își lăsă pătura și ajunse cu capul lîngă marginea pernii. Îi plăcea clipa cînd se Întrerupea curentul. Se bucura să vadă becul În tavan. Pentru că lumina dispărea Încet, și, dacă o urmăreai două sau trei secunde, puteai să dibui filamentul În sticlă, un fir răsucit care trecea de la alb la un galben violent, apoi la roșu aprins, la roz delicat, și, la urmă, cînd celula era În Întuneric puteai vedea galbenul difuz În ochi. Cineva fluieră ușor. Altcineva Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și al lui Duncan, Începu să simtă că Fraser era mai aproape decît ar fi trebuit să fie, și era foarte conștient de propriul trup ca de un fel de dublu sau ecou al celui de sus... CÎnd degetele Îi dibuiră plasa de sîrmă de sub patul lui Fraser, nu și le desprinse de acolo. — Nu te mai gîndi la asta. Culcă-te, Îi spuse el. — Nu, dar, pe bune, continuă Fraser, știi ce-aș face? Aș poseda-o așa cum e, Îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
septentrionului, se pitula într-un iglu de eschimoși, fiindcă Miliția îl prigonea nemilos, pentru născocite și nedrepte vinovății. Idolatru nenorocit, trădezi elogierea Taberei lui Mercur! zbiera la el Bibi Bleotu, care, într-o manta albastră de colonel de Miliție, îl dibuise în iglu, scărpinându-și, între timp, umerii înstelați de cicatrice purulente. Mercur e un zeu, dar e și un element letal și exploziv din Tabelul lui Mendeleev, se împotrivi Pelerinul. Legea nu ne permite să facem comerț cu Mercur, riposta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de: lucru mărunt, care nu merită atenție) traducere de Iulian Gabriel Hrușcă. 10 O dată e ca niciodată (sensul este: "o dată nu înseamnă că e un obicei repetabil") traducere de Iulian Gabriel Hrușcă. 11 Gândurile sunt libere! Cine le-ar putea dibui? Ele se zbenguie pe dinaintea oricui Sirepe precum vâlvele nopții: Nici un om nu le poate captura, Nici un vânător n-ar putea să le doboare, Pușcându-le cu pulbere și plumbi Gândurile fiindu-mi libere! (traducerea: Iulian Gabriel Hrușcă) 12 "Se cuvine ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și căldură, presimțind vocile și oamenii care vor alunga spre seară liniștea, foșnetul ramurilor stârnite de-abia de vântul de la asfințit. Mă văd apoi copil, coborând pe cărarea aceleiași grădini, cu mâna pe ochi sub un soare orbitor, cu greu dibuind calea, Îmbrăcat Într-un costum portocaliu, cu pantaloni scurți, cămășuță cu cravată albastră, petrecută cu un elastic pe după gulerul tare. Țintind să ajung cât mai departe, departe de bărbații și femeile care mă priveau din spate, de pe terasa albă, strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
niște baloane pe deasupra sicriului, Îngrămădite, holbate, incandescente. De fapt nimeni nu privește Într-acolo, spre sicriu. Plângem ca să ne ferim privirile. Nu știu să spun cum Îi stătea Andreei moartă. * Vedeam deja ceață În fața ochilor. De-abia l-am putut dibui pe Pârvu atunci când a intrat pe ușă, umflat și el, acoperind-o pe Cristina, cea care-i deschisese ușa apartamentului și care acum Încerca să ne semnalizeze uimirea ei neputincioasă. - Salut, băieți. De data asta grav, aproape timid. Îi lăsăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
calme, unde să am tovarăș doar frumusețea ta. Am uitat cum este să trăiești și numai tu mă poți face să-mi aduc aminte! Marius, în viață se întâmplă nu o dată ca multe să se abată de la calea lor normală. Dibuie după mâna lui, o găsește și o cuprinde în palma ei. Dar pentru tine, pentru noi, eu îți promit că acum și totdeauna nimic nu mă va opri să îți fiu alături și împreună vom găsi puterea de a îndepărta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cercuri negre aștern un zăbranic întunecat în fața ochilor. Se deșteaptă brusc din somn. Buimăcită, deslușește o fâșie de fereastră neacoperită cu perdeaua și, prin crâmpeiul de geam, cerul spuzit de stele ce se întinde tăcut deasupra Bucureștiului. Întinde mâna și dibuie ceasul așezat pe noptieră. Ora trei a unei nopți se pare că iar lipsită de odihna somnului. Cearșaful mototolit și perna căzută lângă pat arată frământarea adusă de ciudatul vis. Își pune perna iar sub cap, o așează de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
s-a ivit în Congresul de la Berlin cestiunea izraelită, ca din senin, fără ca, după propria lui mărturisire, cabinetului să-i fi trecut măcar prin vis eventualitatea aceasta, ne aducem aminte că atât presa guvernamentală cât și înaltele sfere ale roșiilor dibuiau prin întuneric și-și pierduseră capul. Țara nu voia să dea nimic, ea era uimită de acest amestec în suveranitatea ei interioară, necontestată nici în vremile lui Pasvanoglu. Guvernul, din contra [î]și făcuse, în înțelegere cu străinii, vreo șapte-opt
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și el de alta, care îl iubi până la moarte... Și eu am fost găsit de alta, dar... IV ― Ciceo! strigai când îl văzui intrând în celula mea, ai venit? ― Da, zise, și îți aduc vești bune... ― Vești bune, zisei eu dibuind, bineînțeles în limitele destinului meu... Ciceo nu răspunse, dar își păstră o expresie care parcă vroia să spună că nu chiar. Se apropie, se așeză alături de mine pe pat și îmi puse mâna pe spinare. Îi simții palma care mi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
timpul lemn! Dacă nu găsesc lemn de ros, e jale! Nici noi nu putem câteodată să scăpăm oamenii de ei. Acum vreo trei săptămâni a trebuit să dărâmăm o măcelărie. Se aciuaseră în pivniță și n-am reușit să le dibuim galeriile. Clădire veche, ce mai! Am închis măcelăria de trei ori, am pulverizat peste tot, am lăsat înăuntru trei căldări cu toxice, nimic. Și atunci s-a chemat un tanc și am ras tot... Dracu i-a luat, că altfel
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu fusese, legionar n-apucase să fie (îl ținuse tat-său de rău - să vă spun eu după aia cum s-a purtat cu tat-său, care și-a jertfit viața pentru el). Nu ghiciți?" De ce l-au dat afară?"" dibuii eu. "Ei, da, de ce? Ia să vedem așa, după comportările lui - și cu un dispreț scârbit cum nu se mai poate: l-ați văzut cum s-a legat de dumneavoastră, chiar de la început, nu vă cunoștea, nu nimic, ei, așa
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
proaspătă că apariția mea, încărcată de grele experiențe, va schimba, poate, viața monotonă a bărbatului ei, prinsă între această cămășuială și destupare de care nu se săturase, dar ar fi vrut, dacă se putea, s-o schimbe, cu toate că legea ei, dibuită în vechile rostiri sanscrite, îi spunea că schimbările nu sânt în bine. Hai, zise ea, să-l ascultăm pe Victor." Micuța statuetă, care chiar îmi plăcuse odată, vroia acum să-l asculte pe Victor! Destupă! Eu spusesem asta pe-atunci
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]