655 matches
-
științifică dispărură ca prin farmec. Era o astronavă. Relativ intactă, radical străină în privința concepției. Nu aducea nici cu cele mai trăsnite extrapolări de care ar fi fost în stare. Liniile navei naufragiate erau vizibile dar nefirești, dând ansamblului o tulburătoare diformitate. Masa impozantă, halucinantă, sfida împrejurimile. După cum zăcea pe stânci, trebuie să fi aterizat ca Nostromo, pe burtă. Forma ei aducea în general cu un imens "U" metalic, cele două brațe fiind ușor curbate spre interior, unul mai scurt decât celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
materializau, multiplicându-se. Se sperie, precum calul care vede totul diform, dacă ar ști frumosul patruped ce nemernică gâză îl robește! Dacă ar ști albina ce ființă firavă este omul multiplicat în hexagoanele retinei! Da, omul era diform, da, o diformitate multiplicată la infinit, o oglindă paralelă cu paralelele timpului și spațiului. DA, CERUL! Doamne, tare Ești singur! La radio se gudurau note mieunând din trompete un remember amar. Culorile rafinate ale sunetelor o duseră cu gândul la împătimitele gânduri ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
heteroblastă. Orașul e o plantă? E o ființă plantată de om în carnea Pământului. Cei ce au grijă de această ființă sunt monștrii. Catedrala Brăilei care se ruga în așteptare părea un sfinx fără viață. Ascetismul său consta în acceptarea diformității sale. Se ruga într-o meditație profundă să moară. Oricum murea, dar nu avea cum să știe. Intrase virgină în peisajul orașului și fusese violată de uitare, ceea ce o alterase și mai mult, semănând acum cu un siloz care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
clipă. — Știi, pielea lui e destul de palidă, zise ea, după aceea. — Știu. — Fața este plată, aproape umană. Cum ar arăta tuns? Și așa a apărut sindromul Gandler-Kreukheim, o mutație genetică rară care producea o statură mică, păr corporal excesiv și diformități faciale care duceau la asemănarea cu un simian. Sindromul era atât de rar, încât fusese observat de numai patru ori în ultimul secol. Prima dată, într-o familie aristocrată ungară, la Budapesta, în 1923. Doi copii se născuseră cu acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
om. Probabil că el oricum asta crede. — OK, zise Henry și se îndreptă spre ușă. Chiar crezi că o să meargă? — Sunt sigură că o să meargă, spuse Lynn. California are legi împotriva invadării intimității copiilor speciali. Mulți dintre acești copii au diformități grave. Au destule de înfruntat când cresc și merg la școală, fără să se mai adauge și stresul expunerii în presă. Se plătesc daune mari, în cazurile în care presa face așa ceva. Așa c-or să se abțină. Poate, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
un fel de bărbat neterminat, un copil mare cu sclipiri de inteligență, la care disprețul și maliția au ceva picant”<footnote Ibidem, p. 369. footnote>. La acestea se adaugă nebunul de curte care provoacă amuzamentul prin cleveteală veselă, renghiuri și diformități fizice sau mentale. Aceste categorii de personaje în sens vechi dispar, fiind înlocuite de alte tipuri, în funcție de exigențele altor epoci. Se pot găsi mai multe referințe și la personajul comic ca obiect, fixându-se mai multe tipuri comice: impostorul, bufonul
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
de ciori. Cu barba neîngrijită și părul lung, trăsăturile lui care întotdeauna fuseseră puțin supradimensionate acum erau accentuate de boală și-i dădeau o înfățișare ieșită din comun. Era atât de stranie încât nu mai era chiar atât urâtă. În diformitatea lui era ceva monumental. Nu știu cum să exprim foarte precis impresia pe care mi-o făcea. Nu spiritualitatea era evidentă - învelișul de carne și piele părând aproape transparent - pentru că pe fața lui se citea o senzualitate scandaloasă; dar oricât de absurd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mai mică decât indignarea. Scos de către inel de sub puterea vrăjilor ei, el o vedea așa cum a fost în realitate, un monstru de urâțenie. Toate farmacele ei erau artificiale și în lumina adevărului ele se vedeau a fi mai degrabă niște diformități. Aceasta pentru că Alcina era mai bătrână decât Hecuba sau Syble din Cumas; dar o vrajă, pierdută, vai, în zilrle noastre, îi îngăduia să se învestmânteze în toate atracțiile tinereții. Rogero vedea acum toate acestea, dar, ascultând sfaturile Melissei, el și-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
grotesc. De altfel, grosolanul displace mai ales prin “ caracterul inform al masei sale”, de aceea mișcările sale vor fi greoaie, stângace și chiar brutale, aspecte ce fac din grosolan o “pârghie importantă a comicului gros”. La rândul său, hidosul, ca diformitate, ne scârbește, provocând în noi o reacție aproape organică. Din acest motiv, arta se slujește cu succes de hidos, care nu devine niciodată un scop în sine: “Hidosul este mai ales acea urâțenie de care arta nu se poate lipsi
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
reprezentarea răului și nu se poate mișca în planul unei concepții despre lume limitată și superficială, al cărui scop ar fi doar distracția plăcută”notează Rosenkranz. Definit de esteticianul german ca “negație a formei frumoase a unui fenomen printr-o diformitate izvorâtă dintr-o descompunere fizică sau morală”, scârbosul se situează pe câteva trepte mai jos decât dezgustătorul și grosolanul. De regulă, provoacă scârbă tot ceea ce lezează simțul estetic printr-o disoluție a formei, prin descompunere și mai ales prin putrefacție
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Urâtul se eliberează în acest proces de natura sa hibridă, egoistă. Își recunoaște neputința și devine comic.” Viciul devine comic prin efectul de automatism și de rigiditate pe care-l proiectează asupra personajelor ce devin simple marionete. Urâțenia împinsă până la diformitate este și ea comică, dacă diformitatea este imitată de către o persoană inspirată. Caricaturistul realizează disproporții și deformări mărind efectul până la a face vizibilă cauza. În același fel, gesturile, mișcările corpului omenesc sunt rizibile în măsura în care ne fac să ne gândim la
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
de natura sa hibridă, egoistă. Își recunoaște neputința și devine comic.” Viciul devine comic prin efectul de automatism și de rigiditate pe care-l proiectează asupra personajelor ce devin simple marionete. Urâțenia împinsă până la diformitate este și ea comică, dacă diformitatea este imitată de către o persoană inspirată. Caricaturistul realizează disproporții și deformări mărind efectul până la a face vizibilă cauza. În același fel, gesturile, mișcările corpului omenesc sunt rizibile în măsura în care ne fac să ne gândim la o simplă “mecanică funcționând îndărătul viului
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
în faptul că este perceput ca o entitate intangibilă, hărăzită unei nesfârșite diversitas și metamorfozelor. În iconografie, diavolul apare cu trupul păstrând o siluetă antropomorfă, dar forma, creată de Dumnezeu “după chipul și asemănarea sa”, este pervertită, transformată monstruos prin diformități sau prin adăugarea unor caracteristici animale (cioc, bot, coarne, urechi ascuțite, aripi de liliac, coadă, corp acoperit de păr, gheare de pasăre de pradă). Pe lângă diavolul terifiant, există de asemenea un diavol “grotesc” sau “ridicol”, așa cum este înfățișat de Creangă
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
traduce riscul ce-l pândește pe om de a-și pierde, momentan sau definitiv, natura umană în schimbul naturii animalice, diabolice. De aceea lumea miraculosului este locuită deopotrivă de ființe umane și antropomorfe: uriași, pitici, zâne, oameni cu particularități fizice și diformități ce trimit la o urâțenie morală. De aici se ajunge la monștrii umani: oameni cu picioarele întoarse la spate, oameni fără cap, cu ochii pe umeri, etc. Urmează ființele jumătate om, jumătate animal, fermecătoare, dar periculoase când iau forma sirenelor
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
există și proliferează în mii de forme diferite. Problema ridicată în acest punct este dacă o figură izolată sau un obiect (de felul unei garguille) pot fi considerate ca fiind grotești, cu alte cuvinte, dacă sunt suficiente urâțenia fizică și diformitatea pentru a defini grotescul. Dacă lucrurile ar sta în acest fel, atunci grotescul ar aparține categoriilor estetice determinate de aparența externă. Dar imediat ce trece la considerații generale, Hugo arată importanța contextului, a locului și funcției atribuite unui obiect, ca parte
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
l-a Încredințat pe acesta oamenilor, iar pe prima peștilor. Prefer să rămân de partea oamenilor. Și apoi, ce ai Învățat din călătoriile dumitale, messer Veniero, ca să trebuiască să te invidiez? Marinarul deveni dintr-o dată serios. — Am Învățat despre cumplita diformitate a locurilor și a oamenilor. S-ar spune că ai ajuns până În Insulele Fericite, despre care circulă povești. Venețianul ridică din umeri. — Ordinele Serenissimei erau clare: să protejez cu galera mea de prădătorii sarazini corăbiile de transport care se Îndreptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu un oarecare respect. Pentru că eu eram o ciudățenie, ne tratau cu un oarecare dispreț. E de la sine înțeles că Prepelicarul și cu mine eram cu adevărat foarte apropiați. Nu mi-a spus niciodată cât de mult a suferit din cauza diformităților mele,. A fost o dovadă a dragostei ei. Așa că, fără să-mi dau seama, mă pregăteam din timp pentru călătoria spre insula Calf. Eram un exilat într-o comunitate izolată și mă agățam de dragostea față de sora mea ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a fost cel care a declanșat totul. Digurile s-au deschis, înecându-le ezitările. Trupurile lor s-au asaltat unul pe celălalt. La un moment dat Dolores a strigat: — Cocoașa mea! Apucă-mi cocoașa! Iar mâinile lui Virgil au cuprins diformitatea interzisă, ca s-o mângâie, s-o scarpine și s-o apuce. Dolores a tresărit de plăcere, de plăcerea de a-și simți diformitatea transformându-se în sexualitate. Rămase un moment întinsă lângă el. Apoi sări în sus și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
moment dat Dolores a strigat: — Cocoașa mea! Apucă-mi cocoașa! Iar mâinile lui Virgil au cuprins diformitatea interzisă, ca s-o mângâie, s-o scarpine și s-o apuce. Dolores a tresărit de plăcere, de plăcerea de a-și simți diformitatea transformându-se în sexualitate. Rămase un moment întinsă lângă el. Apoi sări în sus și se așeză deasupra lui, cuprinzându-i cu mâinile pliurile mari de carne, ciupindu-le și frământându-le cu încântarea unui copil. Râseră din nou. Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
paharele și băuturile. Părea că voia s-o arunce în celălalt colț al încăperii. Stop. îîn versiunea lui O’Toole despre destrămarea căsniciei cu Dolores el susținea că după ce suferise destul de mult timp și fusese torturat destul de mult timp de diformitatea și nerecunoștința ei, o izgonise. Adevărul era însă altul. Dolores O’Toole își părăsise soțul pentru că O’Toole nu o putea satisface. Flann Napoleon O’Toole nu avea decât o jumătate de testicul. Pierduse restul într-o încăierare cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mergând Într-un colț și Începând să se dezbrace Încet și foarte metodic, Împăturindu-și pe rând fiecare articol vestimentar și așezându-le cu grijă pe toate pe locul din fața ei. În timp ce-i urmărea mișcările calme, Își dădu seama de diformitățile propriului trup. Spuse „Ești frumoasă“ și cuvintele lui se-mpleticiră, urmare a unei tulburări pe care n-o mai cunoscuse. Când veni spre el, traversând compartimentul, Își dădu seama că fusese păcălit. Calmul ei era ca o piele prea Întinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
străbătut bolgiile realității, și a devenit el însuși un trandafir galben, eul liric din poemul lui Virgil Diaconu nu se erijează totuși în cruciat, care să salveze lumea de pandemiile ei, fiindcă menirea poetului e alta, el doar îi identifică diformitățile, rămânându-i alte preocupări înalte, de pildă revendicările vrăbiilor, cărora le-am dat în stăpânire tot cerul / și dreptul de a se bălăci oricând în lumină, / în pulberea Domnului, fiindcă, aflat sub vremi, vorba lui Miron Costin, artistul simte acut
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
care se târau efectiv de la mare spre tabăra aflată la marginea plajei întinse și a crezut că visează urât! Făceau parte din lumea celor cu dizabilități din naștere, abandonați de familiile care nu mai aveau ce face cu ei... aveau diformități, malformații groaznice și nu își închipuia că poate exista o astfel de lume dar care acum, se afla în fața lui! În general li se vedeau oasele, erau slabi, aveau chipuri groaznice de hidrocefali, unii nu aveau picioare, unii mâini, bose
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
este acel gust neplăcut puternic pe care, afirmă unii măcelari (și anume cei din lanțurile de supermarketuri), îl are carnea porcilor masculi. SOLUȚII: Tăierea cozii și castrarea. Preferabil să se execute cu un instrument contondent, pentru că strivirea reduce sângerarea. 5. DIFORMITATE: Dorothy a realizat odată un sondaj pe un eșantion de 2000 de porci ai ei ținuți pe pardosele de ciment și a descoperit că 86% șchiopătau sau aveau copitele vătămate. SOLUȚIE: Nu există. După cum a declarat ea odată unui ziarist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
împrejurări, într-un cuvînt, pe cît de puțin soarele poate să-și ascundă petele, tot atît de puțin marii suverani își pot ascunde viciile și fondul caracterului, ochilor atîtor observatori. Chiar atunci cînd masca disimulării ar putea ascunde un timp diformitatea naturală a unui principe, nu s-ar putea ca el să păstreze continuu această mască și să nu și-o dea jos uneori, fie și pentru a respira; iar o singură ocazie poate fi suficientă pentru a-i mulțumi pe
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]