598 matches
-
se confruntă întâmplător omul." </br> "Editorul crede că această poveste este doar o istorisire a unor fapte; nu există nici o urmă de ficțiune în ea și el crede, de vreme ce asemenea fapte sunt eliminate, că indiferent de îmbunătățirile poveștii sau de digresiunile făcute în scopul instruirii cititorului, povestea va fi aceeași. Și crezând acestea, fără a fi nevoie de alt argument, le face un mare serviciu oamenilor prin publicare." O producție literară de povești cu caracter verosimil similar au pătruns fățiș în
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
informații. O ciudățenie a lucrării este că include un număr mare de documente care nu au cum să fie autentice. E vorba despre deliberări ale Senatului sau scrisori ale împăraților. În istoriografia antică astfel de transcrieri apăreau întotdeauna distinct față de digresiunile retorice în care istoricii obișnuiau să se lanseze. În lucrarea lui Salustiu despre Catilina sau în cei "Doisprezece Cezari" a lui Suetonius există exemple de astfel de documente și sunt considerate ca autentice. Cele din "Istoria Augustă" însă par a
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
Horia, Alba Iulia, Târgu Jiu, Curtea de Argeș, Mureșul, Oltul, bisericile și troițele maramureșene, toate acestea se transformă în personaje sau în locuri emblematice ale spațiului nostru mioritic, ducându-ne în final spre Patria de dincolo de zare, așa cum se arată în aceeași digresiune a Sf. Paul legată de credință - patria pământească este o reflectare în oglindă a patriei cerești. În acest fel, această carte-album se transformă într-un manual de educație a tuturor generațiilor, autorul devenind un pedagog național. La fel de original în valențele
Traian Dorz () [Corola-website/Science/308803_a_310132]
-
realism înfricoșător. Cred că pluta Meduzei nu a avut un efect așa teribil". Romanul respectă formula obișnuită a lui Jules Verne: o intrigă cu răsturnări de situație, personaje în același timp serioase și comice, precum și situații care furnizează pretextul unor digresiuni științifice. Aici, acțiunea se reduce la o mână de naufragiați izolați. Didacticismul geografic al primelor romane devine imposibil deoarece supraviețuitorii nu știu unde se află, nici încotro se îndreaptă. Natura nu mai constituie un teritoriu de observație plină de încântare, ci o
Cancelarul (roman) () [Corola-website/Science/305108_a_306437]
-
cont de convențiile contemporane despre scrierile de călătorie, dar a dezvoltat întotdeauna specia în așa fel încât să i se potrivească propriilor intenții. Fiecare dintre jurnalele sale combină prezentările documentare și descriptive ale locurilor pe care le-a văzut cu digresiuni filozofice asupra unor subiecte cum ar fi statutul unui autor, imortalitatea și natura ficțiunii în raportul literar de călătorie. Unele jurnale, cum ar fi "„În Suedia”", conțin chiar și povești. În anii 1840 atenția lui Andersen s-a reîntors spre
Hans Christian Andersen () [Corola-website/Science/304778_a_306107]
-
Trogus Pompeius s-au pierdut; dar prologul sau argumentele textului au fost păstrate de Plinius și alți scriitori. Deși principala temă a lui Trogus Pompeius a fost apariția și dezvoltarea monarhiei macedoniene, Justin și-a permis o mare libertate de digresiune și astfel a produs o antologie destul de capricioasă în locul unui rezumat al lucrării menționate. Istoria scrisă de el conține multe informații de valoare. Stilul său, deși departe de a fi perfect, este concis și uneori chiar elegant. Cartea a fost
Justinus () [Corola-website/Science/314923_a_316252]
-
o epitomă (abreviere, rezumat al unei opere) a operei pierdute a lui Trogus, și o serie de prologuri sau rezumate ale cărților. Ultimul eveniment care a fost înregistrat de către Justinus este recuperarea stindardelor romane capturate de parți în 20 î.Hr.. Digresiunile (abaterile de la subiectul tratat) etnografice și geografice au fost o asemenea caracteristică de lucru încât au dezvoltat o istorie universală cu reputație negarantată, aceasta nu a fost niciodată intenția lui Trogus. Trogus a lăsat neatinsă istoria romană, până la momentul în
Trogus Pompeius () [Corola-website/Science/319948_a_321277]
-
inițial, acela de a scrie o introducere, rezultând un eseu de sine-stătător (de unde și titlul, de o subtilă ironie, "Pseudokynegeticos" - „Fals tratat de vânătoare”). Simulând improvizația (dar de fapt opera este atent elaborată) autorul asociază, într-un savuros sistem de digresiuni, peisaje (printre care faimosul tablou al Bărăganului), savante dispute filologice (despre denumirea graurilor și a sturzilor în limbile romanice), mostre de critică de artă (comparația dintre "Diana cu ciuta" de la Muzeul Luvru și "Diana" lui Goujon), un basm cult și
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
dependența poeților anglo-saxoni de metafore, dar totodată ne arată cum priveau ei războiul: ca ceva haotic, brutal și poate chiar ca o funcție a naturii. Aceste elemente stilistice și tematice nu trebuiesc trecute cu vederea când se analizează poezia anglo-saxonă. Digresiunea are astăzi o imagine negativă, dar când povestitorul lui Beowulf părăsește firul principal al povestirii, o face ca să ne clarifice personajele, acțiunile lor și lumea ăn care poetul se află. Există două tipuri de digresiuni: povestirea-în-povestire și povestirea care este
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
când se analizează poezia anglo-saxonă. Digresiunea are astăzi o imagine negativă, dar când povestitorul lui Beowulf părăsește firul principal al povestirii, o face ca să ne clarifice personajele, acțiunile lor și lumea ăn care poetul se află. Există două tipuri de digresiuni: povestirea-în-povestire și povestirea care este mai întâi povestită pe scurt de către un personaj într-un ton peiorativ, pentru ca apoi să fie descrisă din nou de alt personaj, mai pe larg și cu mai mult respect. Poezia anglo-saxonă folosește mult cuvinte
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
a fi: <br>formula 47 Urmărind cartea lui Max Planck, descriem acum mișcarea oscilatorului în mod mai detaliat pentru intervale de timp mici; arătăm că energia absorbită oscilează considerabil împrejurul valorii ei medii, care crește liniar cu timpul. Aceasta este o digresiune de la obiectul principal al articolului, dar pune în evidență o corespondență clasică a fenomenului de emisie indusă, introdus de Einstein în 1917, după care, sub acțiunea unui câmp electromagnetic, un electron poate atât să absoarbă energie „sărind” pe un nivel
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
maternă al autorului), prima carte merge pe firul istoriei până la moartea regelui Conrad al III-lea din 1152. Scrierea nu se restrânge la chestiunile ce țin de istoria Germaniei, dat fiind că Otto de Freising realizează pe parcurs mai multe digresiuni, spre exemplu cea referitoare la predicarea cruciadei întreprinsă de către Bernard de Clairvaux, la zelul acestuia împotriva ereticilor sau la condamnarea scrierilor filosofului Pierre Abélard, sau discursurile de factură filosofică și teologică. Cea de a doua carte începe de la alegerea împăratului
Otto de Freising () [Corola-website/Science/324412_a_325741]
-
simplă, dar prezintă personaje "neo-victoriene" alături de concepte literare din epoca victoriană. Păstrând stilul baroc, cărțile lui Stephenson au devenit mai lungi și au primit aprecieri. De exeplu, edițiile paperback ale romanului "Cryptonomicon" au peste 1.100 pagini cartea prezentând numeroase digresiuni, inclusiv o poveste erotică lungă despre mobilier antic și ciorapi.
Neal Stephenson () [Corola-website/Science/323757_a_325086]
-
Anglia. Astfel, Orderic, deși nu a fost martor direct al marilor evenimente, era bine informat asupra acestora. În pofida unui stil greoi și afectat, el este narator strălucit; trăsăturile atribuite personajelor sunt admirabile. Narațiunea sa este prost distribuită și plină de digresiuni surprinzătoare, însă Orderic aduce la lumină multe informații inexistente în cronicari considerați mai metodici. El aduce în discuție obiceiuri și idei ale vremii sale, iar uneori comentează cu mare subtilitate asupra unor aspecte mai puțin cunoscute și o metodologie istorică
Orderic Vitalis () [Corola-website/Science/328100_a_329429]
-
a adăugat în 1136-1141 niște idei ulterioare. 2. Cărțile III-VI constituie o istorie a mănăstirii St Evroul, nucleul original al operei. Proiectate înainte de 1122, ele au fost compuse în special în anii 1123-1131. Cărțile IV și V conțin lungi digresiuni referitoare la faptele ducelui Wilhelm Cuceritorul în Normandia și Anglia. Anterior anului 1067, acestea sunt de valoare redusă, fiind în principal derivate din două surse extinse: "Gesta Normannorum Ducum" a lui Guillaume de Jumièges și "Gesta Guillemi" a lui Guillaume
Orderic Vitalis () [Corola-website/Science/328100_a_329429]
-
suprinsă în cel mai atent detaliu" și acțiunea "cu o evoluție progresivă în intensitate". La rândul său, "Ideoz" constată că romanul conține "delirurile obișnuite ale lui Brussolo, care se transmit cititorului grație unei scriituri sumbre și pline de încărcătură, cu digresiuni angoasante", adăugând că ""Haita" este un exemplu perfect a ceea ce poate scrie mai bun Serge Brussolo". "La Livrophile", pe de altă parte, este de părere că "deși există idei bune [...] spectaculosul și sângele ocupă mult mai mult spațiu ca motivele
Haita (roman) () [Corola-website/Science/329040_a_330369]
-
sub numele de "visarioniști". Visarion se pretinde, el însuși, purtătorul unor revelații primite direct, în urma unor „arătări”, viziuni. În predici, reproduce astfel de mesaje, prezentând dialoguri între Dumnezeu, Maica Domnului, îngeri, diavoli, sfinți, fără bază biblică și patristică. Abuzează de digresiuni, povești și descrieri imaginare, care fac, însă, deliciul adepților. Nu în ultimul rând, creează o psihoză eminamente sectară prin descrierile îngrozitoare ale sfârșitului lumii, ale chinurilor iadului etc. Are, însă, și meritul de a îndrepta adepții pe calea moralității, prin
Visarion Iugulescu () [Corola-website/Science/334188_a_335517]
-
în 1919, când personajul, măcinat deja de îndoieli și deprimat, sosește la Petrograd pentru a participa la apărarea orașului în fața atacurilor Armatei Albe. Următoarele capitole se reîntorc tot mai mult în trecut până în perioada studiilor lui Andrei în Germania, existând digresiuni frecvente pe diferite subiecte. Autorul prezintă cronologic prietenia lui Andrei Starțov cu Kurt Wann, viața lor la Nürnberg, izbucnirea războiului și prizonieratul lui Andrei în orașul Bischoffsberg, apoi introduce un capitol de digresiuni despre Marie Urbach și relația ei de
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
perioada studiilor lui Andrei în Germania, existând digresiuni frecvente pe diferite subiecte. Autorul prezintă cronologic prietenia lui Andrei Starțov cu Kurt Wann, viața lor la Nürnberg, izbucnirea războiului și prizonieratul lui Andrei în orașul Bischoffsberg, apoi introduce un capitol de digresiuni despre Marie Urbach și relația ei de dragoste cu markgraful von Schönau, apoi cu Starțov. Ordinea cronologică este iarăși restabilită și sunt relatate evenimentele revoluționare din Germania, repatrierea prizonierilor, întâlnirea lui Andrei cu Kurt la Moscova și evenimentele de la Semidol
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
pozitive, cu critici lăudând funcționalitatea extins disponibil la aplicații în comparație cu 8, integrarea OneDrive, împreună cu trucuri sale interfață utilizator și adăugarea de tutoriale extinse pentru operare interfață Windows 8. În ciuda acestor îmbunătățiri, 8,1 fost încă criticat pentru că nu abordarea toate digresiunile din 8 (cum ar fi un nivel slab de integrare între aplicații Metro-stil și interfață desktop), precum și implicațiile potențiale de confidențialitate ale 8.1 de utilizare a extins de servicii on-line . Microsoft a distribuit Windows 8.1 că un "update
Windows 8.1 () [Corola-website/Science/332058_a_333387]
-
și ești invidios până și pe cea mai slabă suflare. Eu nu am nicio amintire despre coșciuge. Dar morții nu încetează niciodată să vorbească și uneori cei vii aud. Asta voiam să spun. Când ești mort, vorbirea e doar o digresiune și un ocoliș, nu poți decât să rătăcești și să cutreieri o vreme. Ei bine, cel puțin asta fac ceilalți. Ce vreau eu să spun e că morții învață de la morți, dar asta e ceva complicat. Eu aș putea să
Invitație la lectură by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105808_a_107100]
-
la rândul lor, relația dintre protagoniste, memorabilele Elena și Lila. Cine va reuși să lase în urmă universul dur al unei copilării pe jumătate condamnate: Lilla cea descurcăreață și întreprinzătoare sau Elena cea sfioasă, îndragostită de romane și pasionată de digresiuni filosofice? Acțiunea celui de al doilea volum al tetralogiei, Un Nume Nou, apărut la Editura Gallimard în 2014, este plasată la Napoli la sfârșitul anilor 50. În cel de al treilea volum, Cea care fuge, cea care rămâne, acțiunea se
Cine este misterioasa Ferrante?!... by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105856_a_107148]
-
de la Grand Palais, ce poate fi vizitată până în 23 ianuarie. Pot fi descoperite aici marile mituri care au fost minunatul pictor muralist Diego Rivera, picturile reflexive ale Fridei Kahlo și operele pictorului realist José Clemente Orozco. 202 capodopere, descoperiri și digresiuni compun o înflăcărată pledoarie pentru un Mexic eliberat de strămoșii lui și încrezător în viitor. Ele formează un parcurs emoționant și în egală măsură intrigant prin sincretismul între dimensiunea păgână și cea creștină. Tenue correcte Tenue correcte exigée! Quand le
Sărbătorile de Crăciun între Paris, Capitala Luminilor, satul lui Moș Crăciun din Disneyland, Lyon și Alsacia by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105896_a_107188]