612 matches
-
cea mai mare parte, în maniera didactică tradițională, dar și cu deschidere spre limbajul criticii moderne. O altă carte, Eseuri subsidiare la „Adio, Europa!” de Ion D. Sârbu (1999), se compune din cinci secțiuni - Transparențe autobiografice, Radiografii social-politice, Apetitul pentru digresiunea eseistică, Sub semnul filosofiei, Cu biciul stilului rafinat - și se încheie cu o sinteză: Ion D. Sârbu - un scriitor român din exilul intern. Autorul își intitulează volumul Eseuri subsidiare..., deoarece nu-și propune să-și domine neapărat obiectul, ci să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287360_a_288689]
-
cu cât elementele care o compun pretind să fie Înconjurate de aura impersonalității. Dacă jurnalul intim are vreo șansă de a fi anexat spațiului mai general al literaturii, atunci, fără Îndoială, autoportretul e locul privilegiat prin care masa informă a digresiunilor și a fragmentelor confesive se coagulează Într-o structură retorică de tip tradițional, În filigranul căreia descifrăm imaginea scriitorului reflectându-se În oglinda de cuvinte pe care o generează și de care e generat. Note (1) Béatrice Didier, „Autoportrait et
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
superior, autobiografie și reflexie moralistă. Don Quijote în Est are un accent incontestabil de sinceritate și autentic. Octavian Paler crede efectiv în ce spune și acest fapt, spre meritul său, se simte. Dacă n-ar fi și iremediabil literat, predispus la digresiuni și stil, cartea sa ar rămâne în primul rând un document de epocă. Este un amestec tipic de luciditate și regrete, speranțe frustrate și resentimente, care-i dă personalitate. Ea exprimă foarte bine psihologia multor români după 1989. Speranțele lor
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
evocate, în memoriile sale, de către Iulian Vesper: profesorii de limba română veniți de la Iași, promotori ai noii literaturi, Ilie Vișan și Ion Dan; Dimitrie Repta, profesorul de matematică "cu chip blajin"; Emanoil Isopescu, profesor de franceză ce "se avânta în digresiuni, care depășeau cu mult schematicele prezentări din manuale"; profesorul de istorie "mereu în vervă" Teodor Zub153 ș.a. Dintre promoțiile de absolvenți ai liceului s-au desprins personalități de vază ale culturii și științei românești - profesori universitari, deținători ai titlului de
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Femeile sunt mult mai bune decît noi, chiar dacă destinul lor e copleșitor. Bărbații sunt în mod radical incapabili de iubire. Sau, atunci cînd iubesc, e prea tîrziu. Stilul și tehnicile diferă considerabil (deși discursul științific e prezent în ambele romane, digresiune pitorescă la Orsenna, schelet narativ la Houellebecq) unul încă mai deapănă fasturi baroce și ondulează printre anfractuozitățile sufletului; celălalt se povestește cu distanță față de sine, de-pasionează o dezbatere ce taie cu bisturiul nefericirile unei generații care nu mai termină
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ales în acest scop fusese dărîmat... Textul are vagi aere testamentare, pe jumătate jurnal de călătorie (cu fotografii făcute chiar de scriitor), pe jumătate jurnal intim, decupat în secvențe scurte, ce descriu întîlniri, locuri, momente de istorie și figuri literare, digresiuni de o erudiție spumoasă, dezinvoltă, survolînd cu aceeași atenție și maliție monumente de artă, cimitire sau kitch-uri contemporane, reconstituire subiectivă a unui vechi oraș de la Marea Caspică. Dar nimic morbid în succesiunea acestor deambulări în miezul ruinei ideologiei comuniste și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
viitor scriitor numit supriză! Yann Moix. Un copil neiubit de părinți, născut circumcis, care va rămîne "evreul familiei", în ciuda unei grefe spectaculoase. La Orléans, orașul de baștină, copilul se plictisește copios, în ciuda unor întîlniri și lecturi extraordinare. Cartea progresează din digresiune în digresiune, o acțiune începe, se ramifică pînă la diluție în multiple dimensiuni, și cînd tocmai ai uita t-o, reapare cîteva zeci de pagini mai tîrziu, după o serie de ocolișuri și meandre din care narațiunea crește și se
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
numit supriză! Yann Moix. Un copil neiubit de părinți, născut circumcis, care va rămîne "evreul familiei", în ciuda unei grefe spectaculoase. La Orléans, orașul de baștină, copilul se plictisește copios, în ciuda unor întîlniri și lecturi extraordinare. Cartea progresează din digresiune în digresiune, o acțiune începe, se ramifică pînă la diluție în multiple dimensiuni, și cînd tocmai ai uita t-o, reapare cîteva zeci de pagini mai tîrziu, după o serie de ocolișuri și meandre din care narațiunea crește și se umflă ca
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
el însuși? Cu cât se examinează mai mult aceste școli avansate, cu atât este întărită convingerea că în fond nu au nimic de zis: ignoranța proclamându-se infailibilă și reclamând despotismul în numele acestei infailibilități. Să ne scuze cititorul pentru această digresiune. Ea nu este probabil inutilă în momentul în care, scăpate din cărțile saint-simoniene, falansteriene și icariene, declamațiile împotriva Intermediarilor invadează jurnalismul și tribuna și amenință în mod serios libertatea muncii și a tranzacțiilor. Restricția Domnul Prohibant (nu eu sunt cel
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
o încredere desăvârșită prin atenția fricoasă pe care o dă examenului. În paginile biografice despre Caragiale, Șerban Cioculescu dovedește chiar talent, de o anume speță. Metoda e insinuația, revenirea în desen la aceeași idee, strecurată în toate formele, printre lungi digresiuni, între ceremonii de politeță ("În acest scop, după cum ne-a încredințat, verbal, d. M. Dragomirescu..."). Cartea se organizează topografic pe marginea documentelor și toate caracterele esențiale ale omului Caragiale sunt atinse ușor, fixate în ace, propuse ochiului interior. ALȚI CRITICI
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
iradiant al acesteia. M. scrie proză nonfictivă într-un fel apropiat de eseistică. Nu încearcă să dea un ritm coerent narațiunii, pe care o împrăștie în secvențe mai apropiate de o fotogramă decât de „scenă”. Liantul îl aduc mai degrabă digresiunile, evadarea din realitatea pe care încearcă să o smulgă memoriei și să o treacă în reflexivitatea care pune laolaltă cuvintele ce o exprimă. Trecutul se naște în această proză ca dintr-un lichid amniotic, și chinurile acestei nașteri construiesc efectul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
de către intenționalitatea locutorului. Chiar dacă orientarea discursului pare a introduce linearitatea ca o altă trăsătură dominantă a sa, situația nu este pe deplin predeterminată dintru început; în acest sens, există un număr impresionant de procedee discursive care "maschează" linearitatea discursului, ca digresiunile, revenirile la direcția inițială, jocul anticipărilor (de tipul "vom vedea că...") etc. 3) Discursul este o formă de acțiune. Maingueneau precizează contribuțiile lui Austin și Searle la înțelegerea ideii că orice tip de enunțare constituie un act ce vizează modificarea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
introduce o ambiguitate în discurs, mai ales că logica suplementarității este diferită de logica binară a identității și noncontradicției. Aceste efecte discursive obținute de poziționările teoretice ale lui Derrida sunt augmentate și de preferința sa pentru căutarea forței semnificației în digresiuni, ecouri, discontinuități, contradicții și ambiguități textuale, care au sugerat posibilitatea de a lectura și interpreta "situații" textuale precum tăcerea, spațiul, distanța etc. Experimentele de acest tip au conturat perspective noi asupra cercetării scriiturii și a intertextualității, dar și asupra interpretării
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
într-un sistem de relații istorico-literare și critice. Elaborarea operei este tratată paralel cu biografia, incongruențele dintre cei doi termeni explicând parțial dramatismul acestui destin. Îngreunat câteodată de abundența citatelor, discursul analitic este realizat într-o expresie vioaie, asezonată cu digresiuni lirice, pe alocuri având o turnură eseistică. În Prozatori sovietici contemporani (1968) accentele se schimbă în favoarea modalităților proprii criticii literare. Unsprezece profiluri ilustrează opțiunile tematice și „stilistica” din literatura sovietică a epocii, dominată, în proză, de ofensiva formelor scurte, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288448_a_289777]
-
Blachernelor. Este posibil ca, de aici, pe filieră otomană, tradiția să fi ajuns și în spațiul românesc, fapt sugerat de Gheorghe Brătianu încă din perioada interbelică: „(...) aceste diviziuni (ciastiile; n.n.) sunt, fără îndoială, de origine turcă”. Temerara și imperfecta noastră digresiune are menirea de a aduce în atenția cercetătorilor o posibilă ipoteză privind originile antice ale ciastiilor românești și, implicit, a celor băcăuane. Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX lea, creșterea teritorială a orașului a căpătat un caracter
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
Kubálková și A. Cruickshank, Marxism-Leninism and the theory of international relations, Lenin a alterat gândirea marxistă originală, în care factorul empiric ocupa locul central. Dialectica leninistă nu este, ca cea marxistă, imanentă devenirii istorice, ci exterioară ei. Cu riscul unei digresiuni, se poate menționa aici că ceea ce Marx, Engels sau Lenin înțelegeau prin dialectică nu era deloc același lucru. Pentru primul, dialectica avea loc la nivel social, iar rolul său era mai degrabă emancipator decât științific, deși componenta din urmă era
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
pe o bucat? de h�rtie (uneori pe c? r? i de vizit?) , baz�ndu? se pe memoria lui fenomenal?. Prelegerile lui nu erau u? or de urm? riț: Iorga �n? iruia o gr? mad? de fapte, f? c�nd adeseori digresiuni pentru a sublinia paralelele cu evenimentele contemporane. Nu pierdea �ns? niciodat? din vedere ideea principal? , prelegerile sale fiind unitare. C?linescu evoc? diferitele tonuri utilizate de Iorga �n timpul conferin? elor sale: uneori m�ng�ietor, alteori secretos (că ? i cum niscai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
le adusese oamenilor de r�nd Cele zece porunci, sf? r�m? tablele ? i roște? te profe? îi tun? toare cu o m�nie justificat? care umpleau sală, plec�nd �n mijlocul tunetelor de aplauze ale publicului�96. Iorga f? cea adesea digresiuni de la subiectul istoric pentru a face paralele cu evenimentele ? i situa? iile contemporane 97. Se adresa adeseori Academiei Rom�ne de ? tiin? e ? i de mai multe ori �ntrunirilor cu caracter social. Chiar ? i detractorii recuno? teau c? �dac? nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
grabnică a unui tratament complex, farmacologic și psihoterapeutic deopotrivă, tratament care dacă este condus cu probitate, abnegație și paciență se poate încununa de succes. înainte de a ne focaliza atenția asupra multiplelor aspecte care dau relief intervenției terapeutice se cuvin câteva digresiuni limpezitoare. Problema mijloacelor de supraviețuire pe care omul le are la dispoziție în fața intemperiilor vieții (inclusiv ale traumelor de tot felul) este una dintre ele. Sublimarea, așa cum a demonstrat-o încă Freud, este mecanismul privilegiat de care putem beneficia în
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
a dăruit două lucruri pentru a contrabalansa multiplele încercări ale vieții: speranța și somnul”. La care noi vom adăuga și râsul. De aceea, răspândirea asociaților de „gelofili”(prieteni ai râsului) ar fi un demers posibil și acut necesar. O altă digresiune din acest preambul aduce în avanscenă chestiunea prevenției. M. Deahl (2000) vorbește de existența unei prevenții primare și a unei prevenții secundare. Prima are ca destinatari indivizii care pot fi victime ale unor potențiale traume și se concretizează printr-o
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
ocean abisal. Cartea lui Grof intitulată Tărâmurile inconștientului uman (1975/1987), lansează această nouă hartă a inconștientului, validată ulterior printr-o cazuistică impresionantă, provenind de pe întreg mapamondul și care a beneficiat de respirația holotropică, o altă metodă grofiană importantă. Această digresiune a fost necesară deoarece nu putem dobândi o imagine acurată și subtilă despre naștere dacă nu apelăm la cheia de lectură propusă de Grof. în același areal problematic al premiselor indispensabile, suntem nevoiți să elucidăm noțiunea de sistem Coex. Este
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
scripturale, cascade de „sertare” narative, deschise fie prin „punere în abis”, fie „în paralel” față de textul principal, performanțe de jonglerie în materie de atribuiri succesive sau alternative ale secvențelor unor naratori diferiți, exploatarea virtuților polifoniei, dezbaterii și dialogului, recursul la digresiune și la citat, real sau apocrif, la pastișă ș.a.m.d.). Au fost remarcate și afinități cu Urmuz, cu avangarda interbelică și cu literatura absurdului, Dumitru Micu opinând, de pildă, că proza lui S. conține „poate mai mult dadaism decât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
prin discontinuitate, dezarticulare, amețeală, nebunie, pierderea identității. Similitudinile sunt extinse la procesul de comunicare, în ansamblu. Caragiale a sesizat "uzura expresiilor verbale, convenționalitatea limbajului, capcanele automatismelor" verbalizate. Nonsensurile, gluma absurdă, agramatismul construcțiilor sintactice sunt indicatori cu valoare caracterizantă. Fracturarea sintaxei, digresiunile haotice, noncomunicarea nu caracterizează numai vidul sufletesc al personajelor, inaptitudinea lor de a judeca și raționa. Micșorează distanța temporală și augmentează semnificațiile valorice existente în creațiile amândurora. Loredana Ilie insistă asupra înrudirii estetice dintre Caragiale, Urmuz și Eugen Ionescu. În
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
narative este central și în romanul unui alt reprezentant al "Școlii de la Târgoviște". Ne referim la Frica (2002) lui Costache Olăreanu, roman al cărui titlu inițial, Confesiuni paralele (1978), descifra tocmai această manevră abilă de eschivare derutantă și exasperantă (prin digresiuni, reveniri, adăugiri, retractări) de la coerența și veridicitatea "autobiografiei" ale cărei nenumărate variante îl covârșesc pe receptor și revelează prin inversiunea comică de situații (anchetatorul terorizat de cel interogat), absurdul sistemului bazat pe control prin îndosariere de existențe. Apropiată de utilizarea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prin repetarea exasperantă. Pronumele relativ ,,care" funcționează cu rol de conjuncție subordonatoare universală: ,,Eu, dom' judecător, reclam, pardon, onoarea mea care m-a-njurat și clondiru cu trei chile mastică prima, care, venisem tocmai atunci cu birja..." (Justiție). La nivelul sintaxei, anacolutul, digresiunile sau dimpotrivă concizia excesivă obturează sensul și generează comicul bazat pe procedeele acumulării haotice sau ale echivocului. Discursul înverșunatului Mitică din Situațiunea pune în lumină valențele comice ale anacolutului, iar expozeul incoerent și găunos al lui Farfuridi este o neîntrecută
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]