1,091 matches
-
găsit în gruparea "Tel Quel" nuanțarea cea mai limpede. (Judecând după alineatul de mai sus, nici prezentul studiu nu îi acordă mari șanse). Iar o definiție unanim acceptată încă nu s-a formulat. Incertitudinea conceptuală este potențată și de anumite dihotomii pe care conceptul în discuție le implică. Cea mai importantă: scriitor-lector și raportul fiecăruia cu ideea de intertextualitate. Alte exemple: spațiu-timp, practică-descriere, hipotext-hipertext, implicit-explicit, intertext-intratext. Miturile ne relevă societățile din care provin Claude Lévi-Strauss a descifrat nevoia de originar a
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
este mai direct și mai simplu, iar Eminescu mai plin de umbra sa augustă, statuar, sorbind volup tatea rece a eternității" (ibidem, 11). În dialectica repetare/diferire ce definește mecanismul inter textual, Ion Negoițescu pare mai atent la diferire. În ceea ce privește dihotomia timpului în creația eminesciană, ea dezvoltă sentimentul a/cronologic, așa cum îl regăsim în Mitul Eternei Reîntoarceri eliadian: sacru/profan. Ion Negoițescu surprinde diferențele de aspect și de intensitate dintre cele două forme temporale 5, pe care le putem asimila blocului
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
esenței mitic-auctoriale. Din repetare în repetare, oricare serie intratextuală din cele derulate până acum ilustrează intratextul ca o respunere a sinelui, în căutarea unui ce elementar demers pentru care cheia se ascunde în diferire. 2. Repetare. Supunem analizei o altă dihotomie hipotext/hipertext, de această dată fiind atenți la diferire. (H7a) Ușile toate erau deschise. El intră într-o cameră naltă, spațioasă și goală. Păreții erau negri de șiroaiele de ploaie ce curgeau prin pod și un mucegai verde se prinsese
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
intuițiunile noastre și au pentru noi o valabilitate generală" (Eminescu:2011, IX, 481). Repetarea este și mai ușor de reperat în paragrafe în care aria de manifestare intratextuală se restrânge de la morfologia demonstrației la idee. Semnalăm o altă ipostaziere a dihotomiei hipo-/hipertext:"Dinafară timpul nu poate fi intuit, tot așa de puțin spațiul, ci numai în noi.Ce sunt așadar spațiu și timp? Au ele ființă aievea?" (Eminescu: 2011, IX, 479)"/ În faptă lumea-i visul sufletului nostru. Nu esistă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Ricardou "Le Texte survit â l'excité", în revista Texte, nr. cit., 194. 46 Este justificată opinia Monicăi Spiridon despre clasificări: "N-am încredere în nici o taxinomie: idol metodologic intolerant pe altarele căruia aduce jertfe grele interpretarea de text". Cu dihotomiile putem fi mai înțelegători. 47 B. Bommier-Pincemin Diffusion ciblée automatique d'information : conception et mise en oeuvre d'une linguistique textuelle pour la caractérisation des destinataires et des documents [(i) un corpus existant, correspondant aux textes accessibles dont il peut
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
autorului"). Ar fi extraordinar dacă s-ar contura o teorie, o abordare coerentă, pe o singură voce sau măcar un singur cor, pentru intertextualitate. După cum tocmai prezentul capitol punctează, la momentul în care ne aflăm, există doar clasificări, completări, corelații, dihotomii departe de o teorie singulară și bine definită. * Nu am vorbi despre intertextualitate în termeni de tehnică deviantă, nici metamorfică. Deviantă nu poate fi, dacă o considerăm un fenomen benefic, constructiv și necesar. Gr. meta= altul, morphe= formă nu ni
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
et d'"interdiscours" pour l'ensemble des genres qui interagissent dans une conjoncture donnée]. 84 Pentru disocierea intertext/interdiscurs, revista ANADISS (Universitatea "Ștefan cel Mare" Suceava) dedică cele două numere din 2010 și oferă studii consistente și pertinente asupra acestei dihotomii, necesare cu atât mai mult cu cât intertextul din etapa kristeviană ne apare acum ca un interdiscurs. 85 Le discours publicitaire, genre discursif, Mscope, 8, Versailles, CRDP [Les stratégies de captation (s.a.) visent à séduire ou persuader le partenaire de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de spiritualitate, acum pare să afle această legătură în iubire. Iubirea poate însemna, de asemenea, pod către moarte, la fel de bine, cum poate însemna pod către viața anterioară, printr-o incandescentă regăsire interioară și printr-o investire cu sensuri noi, reconstruite. Dihotomia trup suflet reprezintă, de fapt, dihotomia exterior interior, care, prin iubire se anulează, într-o sacră contopire a carnalului cu spiritualul, a contingentului cu transcendentul. De fapt, "poemele acestui volum se înșiră lent, spunându-ne povestea unei călătorii. Este călătoria
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
această legătură în iubire. Iubirea poate însemna, de asemenea, pod către moarte, la fel de bine, cum poate însemna pod către viața anterioară, printr-o incandescentă regăsire interioară și printr-o investire cu sensuri noi, reconstruite. Dihotomia trup suflet reprezintă, de fapt, dihotomia exterior interior, care, prin iubire se anulează, într-o sacră contopire a carnalului cu spiritualul, a contingentului cu transcendentul. De fapt, "poemele acestui volum se înșiră lent, spunându-ne povestea unei călătorii. Este călătoria unui om prin viață, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
fi sancționabil. A doua interpretare este legată de ideea existenței autonome a responsabilității, fără legătură nemijlocită cu sancțiunea. Altfel spus, devii subiectul unei sancțiuni morale pentru că ești responsabil de actul condamnabil - concepție retributivă, care răsplătește, nu previne. În fond, această dihotomie Între cele două orientări se bazează pe considerarea responsabilității și sancțiunii indisolubil legate. Astăzi, aceste interpretări tind să se apropie, În măsura În care se recunoaște din ce În ce mai clar, independența lor reciprocă: pentru unii, aceasta semnifică faptul că justificarea preventivă a
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
valorilor TA sistolice mai mult de 140 mmHg și/sau diastolice mai mult de 90 mmHg la subiecții care nu se află sub tratament antihipertensiv. Evidențele actuale, axate pe medicina bazată pe dovezi, demonstrează necesitatea de a renunța la paradigma dihotomiei normotensiune hipertensiune arterială și a considera TA ca un factor de risc cardiovascular (14). Astfel raportul WHO din 2002, a concluzionat: ,,există din ce în ce mai mult tendința de a se renunța la termenii hipertensiune, hiperglicemie și hipercolesterolemie și atenția se îndreaptă de la
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
nici cu dovezi, nici cu mărturii, dar reușește să creeze o masă de presiune extraordinară asupra întregii opinii publice, implicit a judecătorilor, ajungînd deci să influențeze deciziile celuilalt tribunal, cel adevărat. S-a creat astfel foarte repede, în Statele Unite, o dihotomie clară a percepției: pe de o parte "victima" (care nu e numită, așa cum ar fi cazul până la pronunțarea sentinței, "presupusa victimă") și "vino vatul", deja desemnat, deja tratat ca atare, cel puțin verbal. Mai exact, pe fondul unei confruntări între
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mass-media etc. Ca un rezumat al acestor încercări de instanțiere a apariției termenului și a începuturilor utilizării sale, este interesant de menționat efortul sintetizator al Margaretei Rose, care în Parody, ancient, modern, and postmodern (1993) construiește o diagramă bazată pe dihotomia negativ/pozitiv, inventariind astfel atât lucrările care au marcat consolidarea termenului în mai multe domenii, cât și conceptele de bază care s-au dezvoltat o dată cu acestea. Cu toate neajunsurile inerente acestui tip de demers care se folosește de doar două
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de a reflecta asupra cauzelor interne ale destrămării modernismului și de a-l lectura și rescrie din perspectiva asumării acestui final inerent (final pe care susținătorii acestei orientări îl citesc din "declinul istoriei", pierderea unității, a autonomiei individuale etc.). Urmând dihotomia continuitate ruptură, Best și Kellner 160 disting între două tipuri de teorii postmoderne: teoria extremă sau "puternică" ("strong postmodern theory") și teoria moderată ("modest mode of postmodern discourse"). Prima dintre ele postulează ruptura modernism postmodernism, care se răsfrânge și în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a societății"279. Se observă aici premisa ce subîntinde acest raționament, premisă tradițională conform căreia limbajul oral este originea limbajului scris. Dar presupoziția va fi răsturnată de însuși Barthes în lucrările sale ulterioare; astfel, în Variațiuni pe tema scriiturii, în legătură cu dihotomiile oral/scris, limbă scrisă/limbă vorbită, ni se atrage atenția că "este necesar să amintim, de fiecare dată când este posibil, disparitatea și, dacă se poate, independența celor două limbaje: cel de-al doilea nu derivă pur și simplu din
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
să descrie deteritorializările dorinței și să elibereze fluxurile sale, pe care le văd deopotrivă fixate în forme opresive prin intermediul familiei, economiei, statului etc. Pentru Deleuze și Guattari, dorința este revoluționară prin însăși esența ei, fiind o mașină productivă, ce deconstruiește dihotomiile tradiționale dintre subiectiv și obiectiv, bază și suprastructură, realitate și aparență etc. În dezvoltarea acestei teorii, cât și în aceea a rizomului, Deleuze și Guattari procedează convergent cu efortul lui Derrida de a interpreta filosofia occidentală în termenii logicii binare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
centralitate, dispare și instanța puterii, sursa ei nu mai poate fi identificată cu exactitate, fiind de o asemenea manieră diseminată în societate, încât reperarea în termeni de emițători sau poli a devenit imposibilă. Hiperrealitatea conduce la indiferențiere, la colapsul tuturor dihotomiilor și contradicțiilor, astfel încât lumea în care trăim ne este prezentată ca aflându-se în plin proces de implozie, de ștergere a diferențelor clasice. Caleidoscopul social prezentat de către Baudrillard este, probabil, temeiul caleidoscopului literar și al vitezei resimțite în textele sale
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ci indistincția dintre activ și pasiv"451 (s.a.). După cum au remarcat exegeții săi, conceptele de hiperrealitate și simulacru ocupă un rol-cheie în scrierile lui Baudrillard, asigurându-i baza multiplelor deconstrucții pe care le va efectua și a colapsului categoriilor și dihotomiilor subiect obiect, suprafață adâncime, aparență realitate etc. Chiar dacă și alți autori au utilizat conceptul de hiperrealitate, el nu a dobândit forța și amplitudinea pe care le observăm în textele baudrillardiene, unde a luat forma unei condiții generale a societății postmoderne
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
federație de state / 23 • Un spațiu civic orleanist / 26 Către o constituție europeană / 29 • Vicii și virtuți ale "guvernanței la niveluri multiple" /32 • La ce servește limbajul constituțional Elogiul formelor / 36 • Se poate constituționaliza Europa? / 39 • Tertium non datur? Depășirea dihotomiei federalism-confederalism / 40 • Dincolo de un "overlapping consensus". Apariția unui limbaj constituțional comun / 45 Către democratizarea Europei / 53 • Originile deficitului democratic / 54 Viziunea "realistă": Europa statelor / 54 Viziunea pozitivistă: Europa ca agenție regulatoare de riscuri / 56 Viziunea federalistă: Statul european / 60 Viziunea
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
cunoscute, este tocmai natura sa hibridă: mai precis spus, este maniera în care Uniunea combină practici specifice diplomației clasice și instituții inspirate de federalism. Or, un astfel de "monstru" se dovedește dificil de conceptualizat, într-o epocă încă dominată de dihotomiile conceptuale clasice. Tocmai pentru a se depăși acest impas analitic, s-a dezvoltat conceptul de "guvernanță la niveluri multiple". Termenul pune în evidență natura inedită a Uniunii, de guvernanță la mai multe niveluri, sub-național, național, supranațional. El este un manifest
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
parte, este drept că nu se știe cum va funcționa o Uniune constituționalizată, și nici nu se va știi, cu toate scenariile posibile, pînă cînd nu se va încerca în mod real o astfel de experiență. TERTIUM NON DATUR ? DEPĂȘIREA DIHOTOMIEI FEDERALISM-CONFEDERALISM O certitudine exită cel puțin. Constituționalizarea Uniunii este dinainte sortită eșecului dacă este limitată la alternativele clasice: federație sau confederație. Numeroase analize au reamintit permanent această afirmație: Uniunea nu aparține nici uneia din aceste două categorii. Printr-o interpretare juridică
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
decît o confederație, fără a fi însă o federație. De facto, ea inițiază politici a căror substanță nu este comparabilă cu nici o organizație internațională și nici cu statele federale 42. În fața unei astfel de construcții se observă fără echivoc că dihotomia canonică este depășită de fapte și că vechiul adagiu latin "tertium non datur" trebuie să dispară 43. Într-un dialog cu Jacques Delors, publicat în Le Monde și în Die Zeit pe data de 1 februarie 2001, Vaclav Havel reamintea
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
cu Jacques Delors, publicat în Le Monde și în Die Zeit pe data de 1 februarie 2001, Vaclav Havel reamintea intelectualilor responsabiltatea pe care aceștia trebuiau să și-o asume: Ar trebui ca politologii să inventeze o categorie nouă" în afara dihotomiei clasice, pentru definirea unei construcții precum cea comunitară. În plus, alte forme de integrare regională se dezvoltă în întreaga lume (NAFTA, ASEAN, Mercosur...), care, fără să fi atins gradul de integrare al Uniunii, nu pot fi definite prin prisma modelelor
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
când acel ceva este pe cale să ți se întâmple ție" (Sullivan, 1986: 339). O simplă modificare de perspectivă, operată instantaneu și la adăpostul intruziunilor raționale, este, uneori, suficientă pentru a ne determina să sesizăm diferența specifică dintre cele două stări. Dihotomia pare să se mențină și în cazul cinematografului, Jonathan Penner și Steven Jay Schneider diferențiind între teroare, care, "ascunsă îndărătul ușii, promite suferința", și groază, care este "realizarea fricii, executarea promisiunii" (2008: 9). Ajung, în acest punct, la propriile mele
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
a-și scutura impresia de inactualitate. Phyllis A. Roth consideră că "Dracula are succes deoarece realizează un echilibru perfect între fanteziile terifiante, însă căutate și mecanismele de apărare corespunzătoare, care erau, cu siguranță, operante în Anglia victoriană, prin celebrele sale dihotomii dintre Occidentul rațional și Orientul misterios, mamă și târfă, bine și rău, și prin reprimarea sexualității, mecanisme care nu și-au pierdut relevanța nici astăzi" (1982: 185). Precum credea, la un moment dat, un om de știință celebru, contraria sunt
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]