586 matches
-
cinci este o cifră a integralității ritualurilor, a cercurilor complete: "În Islam, unde i se manifestă o adevărata predilecție, cinci este o cifră fastă: pentagrama celor cinci simțuri și a căsătoriei. Cinci este numărul orelor de rugăciune, al bunurilor hărăzite dijmei, al elementelor din hajj (și al zilelor petrecute pe Arafat), al felurilor de post, al motivelor pentru care se face abluțiunea, al dispenselor pentru ziua de vineri. Tot aici întâlnim cea de-a cincea parte din comori sau din pradă
Hamsa () [Corola-website/Science/329026_a_330355]
-
folosință și care, la începuturile statului otoman, nu era transmisibilă decât pe linie masculină. Raiaua (țăranul musulman sau creștin înscris în registrul de recensământ drept cultivator) trebuia să îi plătească timariotului dreptul de intrare în folosință; el dădea și o dijmă din recoltă și plătea o serie de taxe pe oi, porci, pe pescuit, mori, miere și în unele regiuni dunărene, chiar pe găini.Spre deosebire de țăranul occidental, raiaua nu a fost legată de glie și a putut să își părăsească satul
Organizarea statală a Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/329071_a_330400]
-
pe baltă în sus, și despre Râmnic și Buzău să tindea până în apa Buzăului, de stăpânia pământul și satele și pusese subași prin sate și scaune pe baltă de lua vama din toate ceale de esa din bălți și lua dijme dupe moșiile țării...Ci s-a făcuse un lucru foarte rău, carele să începusă din zilele lui Ioan Vodă. Și au nevoit Ioan Vodă ca să isprăvească acest lucru despre împărăție, ca să izgonească subașii si să spargă satele de pe balțile și
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
și județul Săcuieni, aceste patru județe, cu toată hirotonisirea preotească și bisericească”. Peste aproape o jumătate de secol, la 12 iulie 1584 voievodul Petru Cercel (1583-1585) întărește dreptul episcopului de Buzău , păstorea pe atunci vestitul Luca din Cipru, „să ia dijma de la preoții din sat din județul Brăilei pentru brânză și pentru stupi, cum a fost legea veche de mai înainte vreme”. Timp de aproape șaizeci de ani, așadar, după constituirea raialei Brăilei, județul cu același nume continua să existe și
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
ar fi trebuit scutiți de plata impozitului funciar și a capitației. Realitatea a fost alta. Numai puțini convertiți au reușit să obțină dreptul de a plăti în locul haraciului doar a zecea parte din recolta obținută de pe un anumit teren (adică dijma - ‘ușr). Scutirea în totalitate ar fi avut urmări catastrofale pentru califatul arab. Totodată, noii convertiți nu au beneficiat nici de statutul social al cuceritorilor arabi. Totuși, "mawali" nu au fost trecuți de către Umar (al doilea calif arab) pe listele celor
Mawālá () [Corola-website/Science/329407_a_330736]
-
este un muzeu județean din Săcele, amplasat în B-dul Brașovului nr. 153. Clădirea este monument istoric, atestată documentar în anul 1543. Timp de trei secole a servit ca loc de strângere a dijmelor. În timp, clădirea a suferit modificări, aspectul actual datând din anul 1804. Din 1848 Casa Dijmelor își pierde rolul inițial, primind diverse destinații de utilitate publică. În anul 1962 monumentul este preluat de Muzeul Județean Brașov, care organizează în anul
Muzeul Etnografic din Săcele () [Corola-website/Science/331326_a_332655]
-
B-dul Brașovului nr. 153. Clădirea este monument istoric, atestată documentar în anul 1543. Timp de trei secole a servit ca loc de strângere a dijmelor. În timp, clădirea a suferit modificări, aspectul actual datând din anul 1804. Din 1848 Casa Dijmelor își pierde rolul inițial, primind diverse destinații de utilitate publică. În anul 1962 monumentul este preluat de Muzeul Județean Brașov, care organizează în anul 1964 prima expoziție permanentă, cu profil mixt istorico-etnografic. Din anul 1990 devine filială a Muzeului de
Muzeul Etnografic din Săcele () [Corola-website/Science/331326_a_332655]
-
și ceangăiesc, obiecte ce amintesc de cărăușitul mocanilor săceleni, unelte, obiecte de uz casnic, costume, reconstituiri de interioare sătești tradiționale. Clădirea este monument istoric, atestată documentar în anul 1543. Timp de trei secole a servit ca loc de strângere a dijmelor. În timp, clădirea a suferit modificări, aspectul actual datând din anul 1804. Din 1848 „Casa Dijmelor” își pierde rolul inițial
Muzeul Etnografic din Săcele () [Corola-website/Science/331326_a_332655]
-
de interioare sătești tradiționale. Clădirea este monument istoric, atestată documentar în anul 1543. Timp de trei secole a servit ca loc de strângere a dijmelor. În timp, clădirea a suferit modificări, aspectul actual datând din anul 1804. Din 1848 „Casa Dijmelor” își pierde rolul inițial
Muzeul Etnografic din Săcele () [Corola-website/Science/331326_a_332655]
-
banal, cu dimensiuni impresionante, și distrus la sfârșitul secolului al XIX-lea, ocupa o mare parte din acareturi, care se împreunau cu enorma poartă de intrare. Acolo veneau toți podgorenii din sat pentru a-și tescui strugurii, abația percepând o dijmă din vin.. Aceste hambare și remize erau umplute cu putinele, butii, butoaie mari și sticle. Viile de la Juvigny erau de departe cele mai importante din întreaga regiune, iar cele ale abației ocupau cea mai mare parte din coasta abruptă expusă
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
care face referire la o diplomă mai veche a regelui Béla al III-lea. Fizeșu Gherlii făcea parte din comitatul medieval Dăbâca, fiind unul dintre satele familiei nobiliare Wass de Țaga. Prima menționare documentară a parohiei poate fi găsită în dijmele papale: în anul 1332, Toma, preot de "Fises", plătise 32 de denari, o sumă însemnată. Parohia aparținea arhidiaconatului de Dăbâca. În secolul XVI comunitatea din Fizeșu Gherlii s-a convertit la religia calvină. În timpul incursiunilor tătare dintre 1658-1651 și din
Biserica reformată din Fizeșu Gherlii () [Corola-website/Science/332597_a_333926]