1,278 matches
-
descrețite, ci, asemenea unor benzi elastice, reveneau la forma lor inițială, indiferent de forțele de torsiune ce acționau asupra lor. În interiorul ridurilor, dar și În afara lor, se aflau peri neverosimil de groși, care-i Înțepau buricul degetelor. Simțurile Îi erau dilatate. Universul se umflase. Fața i se lățise, crescând ca un aluat. Aluatul Întinzându-se, i se scurgea acum, iată, printre degete, picurând pe podea sub forma unor cocoloașe mici de pastă, care, la rându-le, Începeau să dospească, scoțând tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
marș. Toate aceste resturi erau Învelite cu grijă În mii de fire strălucitoare și atârnate În diferite locuri de tavan. Trăgând Încă o dușcă de coniac din sticlă, medicul devenea tot mai lucid. Porii pielii sale, pe care-i vedea dilatându-se și Îmbrăcând pereții, Începeau să revină la dimensiunea lor obișnuită. Și, pe măsură ce porii năpădiți de sudoare se destindeau, se micșorau și insectele ce mișunau prin casă. Chiar și bărbia și trabucul lui Satanovski, legănându-se În hamacul improvizat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
un vârtej amețitor, iar Noimann, cu capul vâjâind de băutură, se trezea stând singur În mijlocul Încăperii, cu ochii ațintiți În gol... Momentul de luciditate nu dura Însă decât câteva clipe și starea de confuzie se instaura din nou. Secundele se dilatau odată cu porii și calvarul reîncepea, luând o altă turnură. Insectele care pieriseră apăreau din aer, strecurându-se prin porii dilatați pe sub pielea lui Noimann, unde Își depuneau ouăle și se Înmulțeau, Înlocuind Încetul cu Încetul celulele din corp. Curînd, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
gol... Momentul de luciditate nu dura Însă decât câteva clipe și starea de confuzie se instaura din nou. Secundele se dilatau odată cu porii și calvarul reîncepea, luând o altă turnură. Insectele care pieriseră apăreau din aer, strecurându-se prin porii dilatați pe sub pielea lui Noimann, unde Își depuneau ouăle și se Înmulțeau, Înlocuind Încetul cu Încetul celulele din corp. Curînd, tot trupul lui Noimann se transforma Într-un imens incubator, plin de cuiburi de păianjeni, care Îi umblau prin carne și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o clipă Într-o poziție meditativă. Și abia termină de rostit aceste cuvinte, când chipul său palid se Înroși brusc și Oliver simți că se sufocă. „I-o fi rămas carnea pe gât”, Își spuse Bikinski, privindu-l cu ochii dilatați de spaimă, după care, fără să mai stea prea mult pe gânduri, Îl lovi cu palma deshisă peste ceafă. „Vezi, dacă ești lacom”, zise el. Și atunci Oliver, ridicându-se cât era el de lung În picioare și Îndoindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vom percepe mai ușor dilatarea abdomenului și deplasarea palmei. Expirăm gradat aerul din plămâni. Repetați de 5-7 ori. Respirația costală Evacuăm complet aerul din plămâni, după care inspirăm încet și observăm, percepem cum aerul pătrunde în zona inferioară a plămânilor, dilatând simultan și abdomenul inferior, după care pătrunde în zona de mijloc a plămânilor evidențiată prin dilatarea coastelor în urma inspirației. Pentru o execuție corectă, plasăm una dintre palme pe zona ombilicală și cealaltă palmă pe zona inimii. Astfel, în timpul efectuării exercițiului
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
dilatarea toracelui și deplasarea palmei poziționate pe zona inimii. Expirăm gradat aerul din plămâni. Repetați de 5-7 ori. Respirația claviculară Evacuăm complet aerul din plămâni, după care inspirăm încet și observăm, percepem cum aerul pătrunde în zona inferioară a plămânilor, dilatând simultan și abdomenul inferior, apoi aerul pătrunde apoi în zona de mijloc a plămânilor evidențiată prin dilatarea coastelor în urma inspirației și la final în zona superioară a plămânilor, aspect corelat cu ridicarea ușoară a umerilor. Pentru o execuție corectă, plasăm
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
aminte că hangiul se dă în vânt după plăcintă cu bostan. Așa că, fără să-i spună nimic, când omul a terminat de mâncat niște pastramă, i-a pus dinainte plăcinte cu bostan... Cum le-a văzut, ochii hangiului s-au dilatat a mirare: ― Da’ cum de ți-ai adus aminte ce îmi place mie cel mai mult? ― Fiindcă încă n-am îmbătrânit, ca să uit de la mână pân’ la gură. Ia și mănâncă, că îți fac și mâine seară - l-a îndemnat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
căpitan. Căpitanul a scos radiograma din porthartă și a recitit-o de mai multe ori. ― În ordin ni se indică exact drumul pe care l-am parcurs de pe pozițiile noastre până aici. Cei din jur priveau la căpitan cu ochii dilatați a așteptare... Ședeau ciucure în jurul lui, ca puii în jurul cloștii, când în înalturi se rotește uliul... În cele din urmă, căpitanul a scos harta operativă și, la lumina lanternei, a început s-o cerceteze, desenând cu arătătorul câteva drumuri, apoi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
liniștit, prostule mic. Pran începe să suspecteze că cerșetorul a mai făcut încă o glumă cu el. Curând, îi dau drumul, doar pentru un moment, ca să se uite perplex în oglindă. Cu hainele străvezii și ochii săi mari, cu pupilele dilatate de picăturile de beladonă, nu mai seamănă deloc cu băiatul murdar, care a apărut la poarta dinspre alee. Un alt pocal de lassi special îi este pus sub nas. Scutură din cap refuzându-l, dar Balraj îi deschide gura cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
urmează-mă și vei vedea figura noului tău stăpân. Pagină separată Pran îl urmează pe Khwaja-sara printr-un nou labirint de coridoare, într-o sală mare. Nu e una din acele săli de bal care îți dau senzația că se dilată și pulsează în adâncul palatului ca bășicile de aer într-o budincă de căpșuni, ci o sală atât de comună și de liniștită, de parcă ar face parte dintr-o altă clădire. Această sală „de sfat“ este construită în stil tradițional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cerul, acoperiș peste nori din care vin ploile. Miereaiubind salcâmul înflorit ori firul netopit al vieții... îți aud mersul ușor și ochii tot mai lichizi neprevestind ființarea... Mărinimoase, dincolo de zei, Tu și lumina pe cer! închidere în sine Zilele se dilată, smoală pe șosele sub greutatea soarelui arzând. Ți s-a împuținat vederea, trupul, și gândurile de dragoste pe care le alungi mai tot timpul de acasă. Stare normală Printre picături, timpul fuge fără să se ude. Pe drumul dintre anotimpuri
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Ca într-un vis, el îmi rostește liniștitor la ureche versuri dintr-un cântec: El a venit prin pădurea luxuriantă. Crânguri de bambus apun printre dealuri Un templu pe jumătate ascuns Intrarea sa - o ruină. Golul din mintea mea se dilată, și flori de prun dansează în aer ca niște pene albe. An-te-hai devine mai viguros în clipa în care îmi descoperă excitarea. Respiră adânc, de parcă ar mirosi parfumul meu. — Vă iubesc atât de mult, doamnă, șoptește eunucul iar și iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
incandescent. ― Și nu ți-a luat casa foc? zic eu. ― Nu! ― Și nici tu n-ai pățit nimic? A clătinat din cap și a negat mut și parcă autofas-cinat de viziunea care parcă îi trăia încă înaintea ochi-lor și îi dilata nu numai pupilele, ci și sufletul său turburat de această predispoziție care nu-l părăsise cu trecerea anilor: pornirea irezistibilă și inconștientă de a ieși din real și de a intra în lumea închipuirii în care însă începi să crezi
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
s-au relatat despre ele și continuă să i se relateze cu lux de amănunte, în reviste cu fotografii de o frumusețe și o claritate coloristică buimăcitoare, sau în filme în care bubuitul tunului se aude aievea și explozia bombei dilată privirea aproape ca în fața faptului trăit, încît ce mai poate face un roman, oricât de ingenios construit, în fața acestei curiozități avide prompt satisfăcute? Ce mai poate spune literatura? Și anume romanul? În fața acestei realități ce reacții sânt posibile? Prima care
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
a pornit atacul! Nici nu-și mai dădeau seama dacă atingeau sau nu pământul cu picioarele. Alergând înainte, încă nu puteau distinge ale cui glasuri le auzeau, deși nu întâmpinau nici o rezistență din față. Totuși, porii începură să li se dilate pe tot trupul și nici măcar nu simțeau ceața rece care le mângâia fețele și mâinile cu pielea făcută ca de găină. Trepidau atât de tare de emoție, încât nu mai puteau decât să urle. Și astfel, scoaseră strigătul de luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
hârtie și umeri pe care să plâng, dar eu aproape că nici nu-mi dădeam seama de prezența lor. Mă aflam într-o altă lume, una în care toată amărăciunea din univers era deversată peste mine. Am încercat să mă dilat, ca s-o pot primi, dar, cu cât amărăciunea era mai mare, cu atât mai pregnant o simțeam. — Ce s-a întâmplat? s-a auzit o voce îngrijorată. Se putea să fie Mike. Ba chiar Chris. Nu știu, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pasaje obscure. Reluau, atunci, împreună, indicațiile de regie. Nu observau că, în jur, urechea colectivului se mărise, încercând să capteze codul acestei bizare intimități, sprâncenele Tirbușon se ridicau și se coborau, agitate, privirea holbată a lui nea Gică se tot dilata, de parcă ar fi văzut fantome. „Memorie tactilă. Satisfacerea halucinatorie a unei necesități, prin vis. Visul, calea spre inconștient și expresia inconștientului, poate fi utilizat ca o forță de inducție. Pentru consolidarea și dirijarea grupării. Adică, respectarea secretului, încrederea în țel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Se aprinde filamentul, se vede scara spre stradă. Pipăie prudent, coboară. Strada, magazinul SCAMPOLO, stație de autobuze, autobuzul, stația de tramvai, tramvaiul, iarăși strada, iarăși stația, iarăși tramvaiul. Aventuri, expedițiile cotidianului. Destul să atingi muchiile concretului ca totul să se dilate, să lunece, să se destrame, un gol măreț, cenușiu, mlăștinos, cu gingiile enorme, purulente. Vinerea ratată, rămânea miercurea următoare. Ooră lângă telefon, timpul reglementar al pariului. Rotea fără convingere, o dată, de zece ori, de optzeci de ori, discul. Chiar dacă Supremul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
spune? S-a ascuns între ei sau chiar le-a acceptat codul? O ascunzătoare bună, nu-i așa? Suspiciunea și delațiunea, hrana noastră zilnică își află coduri inedite în acest mediu, nu-i așa? Subterana maladivă, infirmă, care se tot dilată și nu-și găsește o ieșire, o ventilare. Dospește, dospește, ies doar rareori bâlbâieli chinuite. Un model extrem. O limită a ceea ce am devenit, de fapt, cu toții? Nimic din ce e real nu e absolut, totul e plin de găuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
antropomorfă, încifrată, încârligată, inaccesibilă. Supraomul, îți amintești? Omul nou al vremurilor noi, cântecele, modelul, Asociația-model, uniformele, urletele, promisiunile. Cadența, cadența, herr Doktor. Bestia bicefală tricefală, tovarășe, pam pam, cu fală, triumfală, ce scofală, tra la la... Șoferul holbase ochii și dilatase urechile. Nu știi niciodată pe cine ai în taxi, în ziua de azi, trebuie să fii atent, atent, numai ochi și urechi. Taxiul frânase lent, elegant în fața vilei. La așa discurs, Mitică arată și el domnilor ce vasăzică arta șoferilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în pat pe burtă pân’ la butonul veilleusei, s-a împachetat pe urmă în plapuma la care trebuia să recurgă încă din octombrie și, cu tot cu pachetul, a început să salte pe un ax vertical - nu mai mult de un minut, dilatat ca în O mie și una de nopți, până la eliberarea tensiunii). Mă surprind dimineața la opt în traficul nostru jugulat, derulând tot filmul despre satul românesc pe parcursul unei stații lungi de autobuz populat de semiorășeni cu greierii-n călcâie. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mai devreme. Sunt Înglobați amândoi În delirul cuviincios al sălii- oameni de o bună condiție, mulți vârstnici. Nici un bravo, nici un bis, nici un zgomot de dezordine omenească - bătăi din picioare, strigăte, scaune Împinse. Doar vibrația recunoscătoare de simpatie pe care o dilată ritmul surdinizat al bătăilor de palme, exhibiția unui evanescent sentiment de solidaritate sub lumini, sub arabescurile aurii ale tavanului. —...Mă gândesc la drumul care ne așteaptă, stăruie Traian. Un singur zgomot de scaun lovit: al lui. A Încercat să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
decât pentru Velicu, cât au stat, aproape o oră, cu halbe de bere la Gambrinus și plimbându-se prin Cișmigiu. Bău, cot la cot cu ei, patru halbe, sporovăind de una, de alta, dar ea mai mult tăcând, cu ochii dilatați de așteptare, până ce Velicu îi ceru telefonul, ca o invitație, în sfârșit, atâta că n-avea telefon. Îi dădu adresa și-i spuse că e de găsit mereu acasă după șase seara, când iese de la cantină, și că-l așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
sute de dolari, ceea ce nu-i chiar de colea, păi, câte locuri, în lumea asta unde ți-ai putea încropi un rost cu banii ăștia... Femeile alea grăbite, curioase totodată, Geta lălăind c-or fi cozi mari, dragă? și privirea dilatându-se, dragă, uite câtă lume pe stradă, mai ceva ca la Revoluție, la care Roșioara scandalizată, atinsă parcă unde-i place cel mai tare, chicotește și chiuie că ne-a mâncat capu’ Revoluția asta și nu se mai liniștește dracului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]