990 matches
-
domeniul disreglării emoționale, care în FFM e indicat prin termenul nevroticism. Aceste patru domenii se regăsesc în FFM, care mai cuprinde încă unul: pe cel al deschiderii spre experiență. Dar acesta din urmă, care nu e bine reprezentat printre sistemele dimensionale ce abordează tulburările de personalitate, e cel mai puțin consistent domeniu și în FFM. Se ajunge, în final, la concluzia că, indiferent de teoria și instrumentul care abordează personalitățile normale sau patologice, există o structură subiacentă care e evidențiabilă și
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
dimensiuni sau domenii ale personalității. Această convergență ce rezultă din diversele doctrine și cercetări empirice este de alt tip decât categoriile prototipice ale sistemelor de diagnostic actuale, care au ca singur suport corelațiile lor tradiționale cu psihiatria clinică. Utilitatea abordării dimensionale rezultă mai ales din varietatea trăsăturilor de nivel bazal, care sunt puse în joc de diverse sisteme. Acestea oferă o descriere multifațetată și complexă a persoanei în cauză, scoțând-o de sub o simplă etichetă caracterizantă. Din acest punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
varietatea trăsăturilor de nivel bazal, care sunt puse în joc de diverse sisteme. Acestea oferă o descriere multifațetată și complexă a persoanei în cauză, scoțând-o de sub o simplă etichetă caracterizantă. Din acest punct de vedere, diverse sisteme de evaluare dimensională au, de obicei, un limbaj diferit. Modelele dimensionale au avantajul de a prezenta, la fiecare persoană în parte și trăsăturile adaptative, și cele dezadaptative. Faptul are importanță pentru proiectarea tratamentului și o mai adecvată înțelegere a prognosticului. De asemenea, se
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
în joc de diverse sisteme. Acestea oferă o descriere multifațetată și complexă a persoanei în cauză, scoțând-o de sub o simplă etichetă caracterizantă. Din acest punct de vedere, diverse sisteme de evaluare dimensională au, de obicei, un limbaj diferit. Modelele dimensionale au avantajul de a prezenta, la fiecare persoană în parte și trăsăturile adaptative, și cele dezadaptative. Faptul are importanță pentru proiectarea tratamentului și o mai adecvată înțelegere a prognosticului. De asemenea, se depășește dilema ce apare în cazul prezenței la
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și anormalitate. De-a lungul timpului, dinamica particularităților persoanei poate fi și ea mai bine înțeleasă. De asemenea, e ușurată colaborarea cu psihologii, psihoterapeuții și ansamblul persoanelor angajate în proiecte de sănătate mintală. Evaluările experților indică faptul că un diagnostic dimensional al personalității nu consumă mai mult timp decât unul categorial. Dificultatea constă în faptul că clinicienii sunt obișnuiți cu limbajul psihiatric și că există o importantă rezistență în adaptarea la un nou limbaj și la o nouă concepție. Problema abordării
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
al personalității nu consumă mai mult timp decât unul categorial. Dificultatea constă în faptul că clinicienii sunt obișnuiți cu limbajul psihiatric și că există o importantă rezistență în adaptarea la un nou limbaj și la o nouă concepție. Problema abordării dimensionale a tulburărilor de personalitate nu se pune în prezent în termeni disjuncți față de cea categorială. O combinare a acestor perspective a fost mereu propusă (Gunderson, 1991Ă. Tradiția îndelungată a viziunii categoriale, ușurința pentru comunicare și cercetare vor menține probabil prezentă
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
combinare a acestor perspective a fost mereu propusă (Gunderson, 1991Ă. Tradiția îndelungată a viziunii categoriale, ușurința pentru comunicare și cercetare vor menține probabil prezentă un timp apreciabil abordarea categorială. Tendința actuală este însă ca aceasta să fie dublată de una dimensională, atât în practica diagnosticului și a terapiei, cât și în cea de cercetare. În plus, abordarea dimensională este elastică, deschisă spre nou și inovație și asigură un plus de respect pentru persoana abordată de către serviciile de sănătate mintală, îndepărtând pericolul
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
comunicare și cercetare vor menține probabil prezentă un timp apreciabil abordarea categorială. Tendința actuală este însă ca aceasta să fie dublată de una dimensională, atât în practica diagnosticului și a terapiei, cât și în cea de cercetare. În plus, abordarea dimensională este elastică, deschisă spre nou și inovație și asigură un plus de respect pentru persoana abordată de către serviciile de sănătate mintală, îndepărtând pericolul stigmatizării. În continuare vor fi prezentate câteva sisteme și câțiva autori care au pus accentul pe abordarea
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
este elastică, deschisă spre nou și inovație și asigură un plus de respect pentru persoana abordată de către serviciile de sănătate mintală, îndepărtând pericolul stigmatizării. În continuare vor fi prezentate câteva sisteme și câțiva autori care au pus accentul pe abordarea dimensională a tulburărilor de personalitate. Modelul celor cinci mari factori În abordarea tulburărilor de personalitate, în ultimele două decenii a câștigat mult teren teoria celor cinci mari factori (Five Factors Theory - FFT, sau Five Factors Model - FFMĂ. Aceasta deoarece: - e o
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
tulburărilor de personalitate. Modelul celor cinci mari factori În abordarea tulburărilor de personalitate, în ultimele două decenii a câștigat mult teren teoria celor cinci mari factori (Five Factors Theory - FFT, sau Five Factors Model - FFMĂ. Aceasta deoarece: - e o abordare dimensională ce susține continuumul cu normalitatea. Pentru normalitate este cea mai răspândită, acceptată și testată doctrină caracteriologică a trăsăturilor de personalitate în lumea anglo-saxonă, dar și cu validări în alte arii lingvistice (John, 1999Ă; - permite evidențierea concomitentă a trăsăturilor anormale, deviante
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
psihopatie - fiecare dintre cei 20 de itemi ai listei de identificare a acesteia prin instrumentul PCL-R a lui Hare, poate fi analizat în termenii FFM. De altfel, FFM, evidențiat prin NEO-P-R, s-a dovedit a fi congruent cu toate sistemele dimensionale de evaluare a tulburărilor de personalitate (Widiger, 2000Ă. Itemii din California Q-Set pot fi ușor înțeleși în perspectiva modelului celor cinci factori (McCrae, Costa și Black, 1986Ă. S-a dovedit o substanțială convergență între FFM și MMPI-2 Personality Psychopathology Five
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
corespondență între FFM și circumplexul interpersonal evaluat prin Inventory of Interpersonal Problems (IIPĂ. Multe studii arată o semnificativă congruență între FFM evaluat prin NEO-PI și datele obținute prin chestionarul lui Livesley - DAPP-BQ. Ball et al. (1997Ă compară FFM cu modelul dimensional al lui Cloninger și Svrakic evaluat prin TCI, găsind o corespondență semnificativă. Cu toate că există o bună corespondență între FFM evaluat cu NEO-P-R și alte sisteme ce folosesc alte instrumente, în prezent se practică și studii care utilizează la aceeași cazuistică
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
perspectiva FFM privitoare la tulburările de personalitate s-au ridicat câteva probleme. În perspectivă metodologică, evaluarea personalității după FFM se face cu NEO-PI-R, care e un chestionar de autoevaluare. O mare parte dintre evaluările tulburărilor de personalitate, categoriale, dar și dimensionale, se face prin interviuri semistructurate. Când tulburarea de personalitate este evaluată de clinician, acesta se bazează pe observația directă din timpul interviului, din perioada șederii în clinică, pe informațiile de la aparținători, pe dosarul cazului clinic psihiatric, iar, uneori, social-juridic. Prin
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Figura 6.1. Caracterizarea tipurilor „categorii de” ale tulburărilor de personalitate Sistemul lui Cloninger et al., evidențiabil prin TCI, este destul de mult utilizat în prezent în studiul tulburărilor de personalitate, din mai multe motive. În primul rând, e un sistem dimensional care permite o flexibilă articulare cu personalitatea normală. Spre deosebire de alte sisteme dimensionale, cum ar fi FFM sau circumplexul interpersonal, el oferă și o caracterizare generală a tulburărilor de personalitate distinctă, până la un punct, de cea tipologică. Referirea la temperament ca
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
lui Cloninger et al., evidențiabil prin TCI, este destul de mult utilizat în prezent în studiul tulburărilor de personalitate, din mai multe motive. În primul rând, e un sistem dimensional care permite o flexibilă articulare cu personalitatea normală. Spre deosebire de alte sisteme dimensionale, cum ar fi FFM sau circumplexul interpersonal, el oferă și o caracterizare generală a tulburărilor de personalitate distinctă, până la un punct, de cea tipologică. Referirea la temperament ca și componentă biologică a personalității permite și dezvoltarea de studii genetice, fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
derulării vieții de zi cu zi. Încălcarea normelor sociale, problemele de statut și rol social și deficiențele etice sunt și ele stări articulate cu distorsiunea relațiilor interpersonale. În această direcție s-a dezvoltat ideea circumplexului interpersonal, care este o interpretare dimensională a modalităților de manifestare a persoanei în relațiile sale cu alții. Această interpretare are ca bază și psihologia gestaltistă a lui Levin care sugera ideea de „câmp psihologic” (Wiggins, 1999Ă. Sullivan a introdus noțiunea de interpersonalism, susținând că esențialul vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
FFM se consideră că doar doi sunt bine reprezentați de CIP: extroversia și agreabilitatea. Totuși, multe tipuri de tulburări de personalitate au putut și pot fi bine descrise prin CIP (SIM, 1990Ă. Avantajul este că se poate evidenția un profil dimensional, în ceea ce privește atât intensitatea, cât și trăsăturile, depășindu-se astfel inconvenientele modalității categoriale. Sunt bine caracterizați dependentul, pasiv-agresivul, chiar paranoidul. De asemenea există o coerentă caracterizare a „psihopatiei” (Blackburn, 1998Ă. Prin circumplexul interpersonal se pot caracteriza nu doar atitudinile interpersonale, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
-ul original și a adăugat un set de întrebări pentru fiecare categorie a ICD-10. Concepția despre tulburările de personalitate a lui Tyrer se distinge prin flexibilitate. Tulburările de personalitate sunt caracterizate atât prin trăsături, cât și prin categorii. Sistemul său dimensional are în vedere doar trăsături exagerate, disfuncționale de personalitate, și nu trăsături și fațete ale persoanei normale, ca în cazul teoriei celor cinci mari factori. Deschiderea spre înțelegerea dimensională a tulburărilor de personalitate se extinde și în perspectiva continuumului cu
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
sunt caracterizate atât prin trăsături, cât și prin categorii. Sistemul său dimensional are în vedere doar trăsături exagerate, disfuncționale de personalitate, și nu trăsături și fațete ale persoanei normale, ca în cazul teoriei celor cinci mari factori. Deschiderea spre înțelegerea dimensională a tulburărilor de personalitate se extinde și în perspectiva continuumului cu stările psihopatologice de pe Axa I. Tyrer pledează pentru menținerea conceptului de nevroză, cu referire la tulburările anxios-depresive ce apar la persoane din clusterul C al DSM-IV. Acest grup mare
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
stările psihopatologice de pe Axa I. Tyrer pledează pentru menținerea conceptului de nevroză, cu referire la tulburările anxios-depresive ce apar la persoane din clusterul C al DSM-IV. Acest grup mare de patologie ce se poate manifesta în variate combinații („în sens dimensional”Ă este numit de autor cotymie. Importante sunt și studiile epidemiologice ale echipei lui Tyrer, precum și cele longitudinale, privitoare la tulburările de personalitate. Până în prezent, această echipă a dovedit cea mai amplă urmărire longitudinală prospectivă a unor cazuri de tulburări
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
având o caracteristică generică ce o diferențiază de alte tulburări psihice, dar care se cere diagnosticată la fel ca acestea (plasându-se astfel pe Axa I a DSM-III și DSM IVĂ. Diferențierea între diverse tulburări de personalitate este concepută însă dimensional, și nu categorial, prin combinarea unor trăsături psihopatologice. Pe baza studierii literaturii clasice și contemporane, a propriei experiențe și a unor studii țintite, Livesley a ajuns la 18 dimensiuni, trăsături sau factori bazali. Programul a fost inițiat în 1986, într-
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
pure și orientative. Căci, susține el, oricum aceste tipuri sau prototipuri trebuiesc completate cu subtipuri care sunt sugerate de practică și care ar rezolva, cel puțin parțial, problema diversității cazurilor ce pot beneficia de același diagnostic. Neoptând pentru un sistem dimensional și menținând tulburările de personalitate într-un continuum cu restul patologiei psihiatrice, Millon găsește o cale pentru a se apropia de realitatea faptică a cazuisticii, invitând la descrieri de cazuri pregnante. Este reactivată astfel, într-o formă modernă, problema ce
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
normalitatea. Un merit al lui Millon este că atrage atenția asupra varietății cazuistice, a subtipurilor, a studiilor de caz pentru a nu ne lăsa copleșiți de criteriologia nomotetică a categoriilor și pentru a depăși simpla combinatorică a trăsăturilor. Diversele sisteme dimensionale propun un comentariu analitic al structurii caracteriale a tulburărilor de personalitate mult mai detaliat decât sistemele categoriale prototipice. Totuși, este în continuare loc pentru perspective analitice mai nuanțate care să îndepărteze ambiguitatea, aspectul vag și neprecis al multor evaluări. Vom
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
cu afectivitatea și/sau impulsivitatea. Etichetarea unei persoane ca prezentând o tulburare de personalitate și plasarea ei într-o categorie prototipică este un demers exterior ce se plasează la nivelul impersonal al statisticii. Evaluarea ei mai detaliată, prin diverse sisteme dimensionale, poate da un plus de acuratețe categorizării inițiale. De asemenea, cazuistica, în perspectiva subtipurilor și apoi a biografiei se apropie mai mult de „realitate”. Niciodată însă realitatea efectivă a unei persoane umane date nu poate fi transpusă integral în logosul
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
ce intreprinde demersul. Capitolul 8 DIAGNOSTICUL ȘI EVALUAREA TULBURĂRILOR DE PERSONALITATE Diagnosticul tulburării de personalitate este problematic și dificil. El este în mare măsură dependent de criteriile acceptate pentru caracterizarea generală a tulburărilor de personalitate și de viziunea categorială sau dimensională privitoare la varietatea de manifestare a acestora. Acest diagnostic necesită mult timp, pentru că se cere analizată întreaga biografie a persoanei din multe puncte de vedere și din diverse surse. Noțiunea de diagnostic se aplică la acest nivel într-un sens
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]