17,651 matches
-
-l iert/ După mirul Dumitale/ Au căzut trei carnavale/ După zvonul tău pierit/ Trei fanfare-au amuțit/ Dansatoare negre-n bumbi/ S-au ascuns pe sub porumbi/ Și-n flori albe de cucută/ Ochii duși ți-i mai sărută/ Lăutari cu dinții mari/ Te-au urcat pe armăsari/ Și ți-au pus în palma grea/ Inima de acadea." (închinare) Trebuie spus însă că și în aceste texte livrești răzbate un fior existențial. De fapt, Nora Iuga se joacă de-a jucatul. în timp ce
ÎNTÂMPLĂRI ÎN SUPRAREALITATEA IMEDIATĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16962_a_18287]
-
de grame// așa se spune// aproape cît o ceașcă fierbinte de ceai/ pe marginea ferestrei din bucătărie" (ceașca de ceai). Ori: "atunci cînd pe împăratul Menelik al Etiopiei/ îl durea capul/ mesteca pagini din Biblie/ așa cum unii oameni/ zdrobesc între dinți aspirină" (păgînul). Uneori senzaționalul se interferează cu superstiția: "arunci în sus un pumn de bețe de chibrit/ ca să vezi de unde vine ploaia o noapte/ apoi altă noapte memoria - o gamelă/ plină de găuri// mîine va fi o zi ca oricare
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
și Pivot, cu aerul lui fals inocent de diletant curios, pune întrebarea năucitoare: "Este Jim din carte Philippe Sollers?". Doamna e în dificultate, se uită la Sollers care zîmbește amuzat, dar olimpian. Ei bine, da, spune doamna luîndu-și inima în dinți, el este. Cartea despre care se vorbea era Journal amoureux apărută în martie 2000 la Gallimard. Cînd am avut-o în mîini, am citit-o pe nerăsuflate. Care era secretul dragostei aceleia de lungă durată? Poate " Cifrele nu ne-au
Sollers - erou de roman by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/17009_a_18334]
-
sfârâie/ În apărare./ Aripi fantastice simte pe umere,/ Însă el fuge,/ Pare că-l sfâșie guri însetabile,/ Hainele-i suge;/ Babă pe-o cavală iute că fulgerul/ Trece-nainte,/ Slabă și palida, pletele-i fâlfâie/ Pe osăminte;/ Barbă îi tremura, dinții se cleatină,/ Muge că taur,/ Geme că tunetul, bate cavalele/ Că un balaur./ O, ce de hohote! raseră demonii,/ Iadul tot rase!/ Însă pe creștetul munților, zorile/ Zilei venise." "Poesiile vechi și nouă" ale lui D. Bolintineanu, 1855.
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
și buletele de orez care i se părea că traduc sentimentele unei femei. Fără nici o îndoială, Otoko le făcuse ea însăși pentru cel care, odinioară, îi distrusese tinerețea. Mestecînd mici înghițituri de orez, Oki simțea parcă pe limbă și între dinți savoarea iertării din partea lui Otoko. Nu, nu era iertarea, ci mai degrabă dragostea, o dragoste încă vie în inima ei.[...] Mînca buletele de orez una după alta. Erau numai potrivite din sare ca să nu fie amare și nici să nu
Frumusețe și delectare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17020_a_18345]
-
ucise în lungii ani de robie,/ în lungii ani pierduți, ai războaielor,/ sfintele nopți de veghe/ la căpătâiul răniților, bolnavilor, pruncilor,/ sfintele nopți de sânge și speranță,/ nopțile zăbrelite ale pușcăriilor,/ toate nopțile netrăite, strivite, interzise,/ ale omenirii,/ nopțile cu dinții încleștați,/ frânte pe roată, împușcate.../ Toate ne aparțin, pe bună dreptate -/ să le-adunăm cu grijă, migălos,/ să le topim în furnalele călimărilor/ și să-ngrășăm cu amintirea lor fecundă/ pământul nopților noastre de azi...// Așa trebuie să facem, sporind
Un poet mereu la modă: GEO DUMITRESCU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17035_a_18360]
-
într-un restaurant fără clienți, Nichita se ridicase de la masă cu o carte în mînă îndoită și citi din ea fără să ne spună de cine este, doar agitîndu-și larg brațele teatral și cu dicțiunea lui sîsîită, - îi căzuse un dinte din față: " Pe poarta unui han din orașul N.N.... intra o brișcă pe arcuri, nu prea mare, dar destul de arătoasă, de felul acelora cu care călătoresc de obicei burlacii... În brișcă ședea un domn, nici frumos și nici urît la
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
și nici onoarea de a risca să mergem până-n pânzele albe. în cazul lui Iliescu și Meleșcanu e limpede de ce. La fel de limpede e, din păcate, și în cazul d-lui Constantinescu: el se va abține de la orice măsură fermă, pentru că dinții au început să-i clănțăne de spaima că vor apărea noi și noi puncte în care slăbiciunea sa umană a devenit sursa unei potențiale tragedii politice. Paradoxul trist al acestei țări amărâte este că pentru a se salva pe sine
O răsturnare á la roumaine by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17067_a_18392]
-
spaime pe care alții nu le vor cunoaște și fericiri nepermise la care alții nici nu pot visa. [...] pentru că eu de fapt nu vreau să am deloc ceva, nici să înaintez dacă pornesc, ci doar să aud cum îmi clănțăne dinții și cum îmi zborșește sângele pe nas, cum dârdâi vlăguit și mă ascund. dar asta nu pentru că nu vă seamăn, ci pentru că eu numai așa mă pot ruga." (p.5) Ceea ce are specific Ioan Es. Pop este preocuparea pentru marginal
Pantelimon Ioan Es. Pop by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17089_a_18414]
-
notă ocultă la Miclăușeni. Ești drept, ești bun. Oameni de bine care trăiesc aici, mor aici ca buni creștini, dar fără nici o pretenție, în limitele dogmei și ale bunei cuviințe. De aceea, în ciuda elegantei ospitalități, mă înăbuș și clănțăn din dinți în casa asta frumoasă fără soare, în parcul fără perspectivă, în care nimic nu se schimbă și număr ceasurile care mă mai despart de Tescani. Copiii însă nu par deloc să împărtășească această impresie a mea, dacă judec după strigătele
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
-te prin gândire ca și prin voință, în domeniul Frumuseții pure, sublimând modalitățile de a iubi, de a dori și de a te bucura, renunțând, despărțindu-te de tine, înainte ca împrejurările să o facă și devenind de neatins pentru Dintele implacabil al Timpului. Dar pentru aceasta trebuie să fii în stare să sublimezi... În ciuda acestor sfaturi pe care mi le dau mie însămi, și pe care voi încerca să le pun în practică în timp util, presimt în vârstă o
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
de respectul factice față de forme și formule, le cultivă, provocator, pe cele ce-i convin. Exotismul (formal luat peste picior) o atrage ca o patrie pierdută ori ca una doar virtuală, ceea ce, în cîmpul sensibilității, este echivalent: "Fiorduri zgîrcite cu dinți cenușii/ Dînd nopților oarbe dureri sidefii" (În amintirea căpitanului Roberto). Ca și: " De n-ar fi pustiu în ținutul Puerto/ De n-ar fi băut căpitanul Roberto/ De n-ar fi plesnit inocența-n surdină/ Poseidon de n-ar fi
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
doar sinuciderea/ îl mai poate exprima" (Criza). Înainte de-a recurge la actul final, e un cîntăreț al neputinței, resemnat, un aed al inutilității, întorcîndu-se în barbaria ce urmează conștientizării nonsensului existențial, ca un ultim corolar al acestuia: "Ajutîndu-se cu dinții scoate Orfeu ultimele acorduri din harfă/ Resemnarea sa de pe urmă ascute colții, ghearele fiarelor/ Dînd o mînă de ajutor sălbăticiei./ Presimți deșertul aținîndu-se la pîndă spre a lua în stăpînire verbele tale;/ Cu fiecare respirație își strecoară iscoadele de nisip
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
aflată într-o continuă eroziune chimică. Atmosfera este de un "bacovianism industrial". Regăsim recuzita binecunoscută adaptată doar unui timp evoluat, căci lumea a rămas în esență neschimbată: "Perversitatea plumbului secret/ dorit în fiecare dimineață/ vertebrele pe care le devoră/ incandescența dinților iubirii/ leșinul neuronilor pe stradă/ micronul de otravă palpitând/ în centrul fiecărei inimi" (Plumbul secret) sau "noiembrie peisaj industrial/ culoarea galbenă a feței/ Se scurge murdară în praf/ Sub muzica motoarelor și ploi acide/ picioare și mâini/ membre de scrum
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
însă nu-i mulțumită./ Glodul însă nu-i liniștit."). Expresia eșecului este construită sorescian: "Revoluția n-a existat./ A existat această mulțime cuminte, apatică, dresată la grădiniță/ care într-o zi s-a apucat din senin să spargă paharele cu dinții..." (Artă politică). Secvența care încheie Poemele politice se intitulează sugestiv Recquiem. Meditațiile asupra poeziei din Final provizoriu vin să susțină demersul poetic impregnat de politic: "Un poet trebuie să accepte totul din realitate." Magda Cârneci - Poeme politice, Editura Axxa, Botoșani
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
cărui dispariție PDSR-ul este responsabil moral din pricina panicii pe care a creat-o în rîndul celor din afara cercului clientelar, sau cu Gavrilă Țărmure din Bistrița, cum apologeții Cîntării României și-au mijit privirea și au început să-și ascută dinții pentru că forfota faptelor și pilda efortului le tulburau iremediabil echilibrul vegetării și al prostrației. N-a apucat bine să se instaleze la putere după alegerile locale, că actualul partid de guvernămînt a și declanșat bătălia împotriva lucrărilor de sculptură din
Construcție versus administrație (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16019_a_17344]
-
că electricitatea se scumpește lunar și nu zilnic, cum ar fi cazul, ca să ne înfățișăm cu fruntea sus în fața Europei, că la venitul mediu de o sută de dolari la treizeci de zile calendaristice, autoritatea nu-și ia inima în dinți ca să recupereze, pe căi de care absolut dispune, de trei ori pe atât. Doar avem în acest sector o tradiție fermă, suta de ani de tranziție a fanarioților: luau ei de câte trei ori pe an birul anului, dar ne
Ger sclipitor - sărbători îmbelșugate! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15638_a_16963]
-
personală. Cred că aceasta ar fi, de fapt, întrebarea. Cred că a fi sau a nu fi înseamnă (și) a putea - sau nu - să-ți regizezi, fie și parțial, propria viață. Sau măcar să ți se permită să-ți alegi cîteva dinte rolurile pe care le joci. Și să ți se potrivească și s-o știi. Cele șapte roluri pe care, conform lui Shakespeare, le jucăm pe scena vieții, nu țin doar de vîrsta biologică. Ci de faptul că mulți dintre noi
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
economice sau militare propriu-zise. Din prostie sau din frustrare, ne-am obișnuit să credem că cineva ne datorează ceva. Nu ne datorează nimeni absolut nimic. Tot ce vom primi, vom primi doar dacă reușim să smulgem cu ghearele și cu dinții. Evident, acele anexe ale corpului uman trebuie folosite la muncă, și nu împotriva dușmanilor imaginari ai țărișoarei! Vom primi dacă vom merita să primim. Din nefericire, ne-am cantonat în poziția de eterni milogi ai planetei, de speculanți ai diverselor
Europa are urechile înfundate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15688_a_17013]
-
amintește de Adela lui Ibrăileanu: "Se uitară spre Ancuța. începuse să coboare în fund, cu picioarele înainte, ținîndu-se cu mîinile de brusturi. Cordeluța îi căzuse pe gît și i se vedeau deasupra șosetelor trei sferturi genunchii goi. Feri scuipă printre dinți într-o parte." Marea întîlnire cu moartea e pregătită de un incident căruia copiii par să nu-i dea importanță. încercînd să prindă un pește cu mîinile, după metoda țiganului, Claudiu se așază cu tălpile pe el și-i rupe
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
de reducții și supralicitări, ca și reparațiile sînt, pînă la urmă, inevitabile, cu atît mai mult cu cît ele se așează pe o felie istorică. Nu ne miră, așadar, opoziția tenace, de natură conservatoare (reacționară), a celor ce țin cu dinții de pozițiile și privilegiile dobîndite într-o vreme a anomaliei, ci afectarea lor lovinesciană, ipocrizia lor de inși cu două fețe. Căci acest lucru ne stupefiază mai ales: recunoașterea doar de fațadă a trebuinței revizuirilor în raport cu blocarea lor de facto
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
jos în sus, la maică-sa, își ridică apoi capul și mătură, cu niște priviri aproape incandescente, întregul vagon după care, din senin, începe să urle. Să plîngă enorm, convulsiv, animalic. Stai dracu, bre și suge, îi șuieră țiganca, printre dinți, și îl smucește spre pieptul ei. Stai liniștit, că acuși ajungem acasă. Urletul se întețește, însă. Are în el ceva disperat și sfîșietor. De fiară înjunghiată sau rătăcită. Lacrimile și balele i se scurg și se amestecă pe bărbie, bate
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15769_a_17094]
-
Tudora Șandru-Mehedinți După-amiaza, întorcându-ne acasă, am dat peste un țipar de mare, exemplar uriaș, țintuit de gât pe pragul de sus al porții; era negru și fosforescent și părea vrăjitoria unui țigan, cu ochii încă vii și dinții ca fierăstrăul în fălcile larg căscate. Aveam pe atunci nouă ani, și am simțit o spaimă atât de cumplită în fața acelei apariții de coșmar, că mi-a pierit graiul. Iar fratele meu, care era cu doi ani mai mic, aruncă
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
cărui sinucidere e acuzat și dat afară din magistratură); cu muncitori la normă într-o fabrică de nasturi și cu pușcăriași inculpați pentru delict de opinie. Pe de altă parte parabola, ceea ce vrea să ne spună acest naturalism scuipat printre dinți în vremuri de teroare politică, după care a urmat exilul. Mesajul, didactica, subversivitatea atît de aplaudată. Curajul romanului politic (aproape!) total. Și nu unul, ci zeci de romane de acest tip, pentru a căror dreaptă recitire va trebui probabil inventată
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
scapă ici colo de sub control? Ați scris vreodată poezie? Romane ca Out of the Shelter, Nice Work, Paradise News, sunt pumnul de fier al ironiei în mănușa de catifea a lirismului. Ironia dvs. nu e rece, ci tandră. Mușcați cu dinți de pâslă. Sunteți un romancier comic afectuos, dacă acceptați caracterizarea. Cât din lirismul dvs. a trecut în alt fel de literatură decât romanul? David Lodge: Întrebările sunt atât de strâns întrepătrunse că am să le răspund în bloc. Într-adevăr
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]