4,884 matches
-
și blasfemiator. Isus nu era nimic din toate acestea, nici măcar un conducător revoluționar cu un program politic. Dar a fost condamnat ca revoluționar și demagog de autoritatea romană. Soarta lui este binecunoscută: a murit pe cruce, trădat și renegat de discipolii săi. Luat în derâdere și batjocorit de adversarii săi. Abandonat de Dumnezeu și oameni. Și-a dat sufletul strigând cu glas puternic: "Eloi, eloi lemà sabactàni?", "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?" (Mc., 15, 34). De atunci crucea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
intrarea în viața veșnică dumnezeiască, confirmată de mărturisitorii neînfricați în fața morții, ce depășesc orice imaginație umană. Modelul de viață în carne și oase Astfel, crucifixul devine semn de speranță. Din perspectiva intrării lui Isus în viața veșnică a lui Dumnezeu, discipolii săi încep să vadă și să interpreteze diferit persoana Maestrului din Nazaret. El apare tot mai intens ca întruparea vie a cauzei sale: întruparea unui comportament nou față de viață și un nou stil de viață. O dată cu trezirea la o viață
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
o moarte absolut normală. Trăise, deși nu fără durere și suferință, o viață armonioasă și încununată de succese, în sensul cel mai clar și serios al expresiei, la sfârșit fiind respectat de cei puternici; doctrina lui se răspândise, iar numărul discipolilor săi creștea enorm. Murise la venerata vârstă de optzeci de ani prin otrăvirea mâncării, dar și în acest caz total liniștit, înconjurat de discipolii săi. Până astăzi statuile lui Buda răspândite în lume continuă să dea mărturie despre calmul său
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
serios al expresiei, la sfârșit fiind respectat de cei puternici; doctrina lui se răspândise, iar numărul discipolilor săi creștea enorm. Murise la venerata vârstă de optzeci de ani prin otrăvirea mâncării, dar și în acest caz total liniștit, înconjurat de discipolii săi. Până astăzi statuile lui Buda răspândite în lume continuă să dea mărturie despre calmul său, despre liniștea, pacea interioară, armonia profundă și seninătatea sa. Nu este dificil să înțeleg că pentru mulți asiatici Buda este figura-ghid cea mai apropiată
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Un eșec? Nici urmă de vreun succes al vieții. Din studiile ce ne-au parvenit, acest om murise disprețuit, interzis și blestemat. Un sfârșit în singurătate și în cel mai mare chin: evitat de mamă și de familie, abandonat de discipoli și adepți, în mod vădit uitat de Dumnezeu. Cel din urmă. Auzim strigătul lui de pe cruce. De atunci până acum, inconfundabil, dificil de suportat pentru budiști, dar și pentru creștinii sensibili: imaginea omului suferind prin antonomasie. Unul care suferă cu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
încrezătoare în harul lui Dumnezeu. Este același criteriu determinant al lui Avraam și al patriarhilor: "Avraam a crezut în Dumnezeu și i s-a socotit ca dreptate" (Rom., 4, 3). Același care a fost decisiv și pentru Maria și primii discipoli: Fericită aceea care a crezut" (Lc., 1, 45). Același pe care Petru, cuprins de teamă, dar cu multă simpatie, îl învățase de la Isus: să meargă pe apă încrezător, nepăsător la furtună și valuri, dar cu privirea atentă la el. În
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
este vorba de o calomnie. În orice caz, este legendară relatarea Evangheliei după Ioan a apei transformate în vin la nunta din Cana Galileei (In., 2, 1-2). Totuși, corect ar fi să urmărim sfatul pe care apostolul Pavel îl dă discipolului său Timotei: Nu mai bea doar apă, ci ia și un pic de vin, din cauza stomacului tău și a deselor stări de îmbolnăviri" (1 Tim., 5, 23). Ars vivendi Credincioși sau nu, oamenii de astăzi au ca centru al proiectelor
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Rugăciunea are mai multe trepte, nouă, primele trei „nevăzătoare”, celelalte „văzătoare”, despre care presupun că îți dau posibilitatea să vezi cu ochii sufletului, cu ochiul minții... Așa spune Serafim Alexandru, omul acela cucernic și înțelept, îmi închipui, dar eu, ca discipol al lui Descartes, care am fost învățat să mă încred în realitățile strict logice și materiale, am anumite rezerve... Arm îl privi cu indulgență, ca pe un copil care își ignoră propria ignoranță. Dragul meu Bart, cuviosul Serafim Alexandru a
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Athos încuviințare să o explice credincioșilor și să îi îndrumeze pe această cale, care este calea apropierii de Dumnezeu. Ca orice practică spirituală, și aceasta se face numai cu îndrumător și sub ascultare... Expresia realitate materială este nepotivită pentru un discipol al lui Descartes, deoarece pentru el realitatea obiectiva nu este o caracteristică a lumii materiale, ci o expresie care se referă la aspectele reprezentărilor mentale. Dacă ai folosit cuvântul material pentru a sugera că Descartes era ateu, asta s-ar
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
lor, acestea trebuie să se bazeze pe învățăturile științei. Politica trebuie să devină o "știință pozitivă", o știință a producției. Miza este aceea de a administra oamenii mai bine decît administrăm lucrurile. Critici ai proprietății private, deci și ai moștenirii, discipolii săi vor preconiza crearea unui fond de producție alimentat din bogățiile acumulate și girat de Stat. b) O altă teorie organică a Statului va fi lansată de Școala germană. Potrivit tezei lui F. Hegel, esența Statului este aceea de a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
verde etrusc sau de un verde smaragd; ori un galben de Parma de un galben imperial. Și nici albastrul tuareg nu este prea lesne de distins de un albastru mandarin sau de un albastru cascadă. Va trebui să-mi aflu discipoli. Doi, trei, măcar. Inițierea se va întinde, mai mult ca sigur, de-a lungul multor ani. În fond e vorba de o artă. Geometrie, culoare, sonorități apropiate de domeniul muzicii. În ultima vreme, copiez pentru cavaleri o carte despre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
fi caractere ale dramaturgilor literaturii române: Ion Luca Caragiale, Camil Petrescu, Tudor Mușatescu, Mihail Sebastian și universale: William Shakespeare, Carlo Goldoni, Nicolai Vasilievici Gogol, Anton Cehov, Maxim Gorki, Albert Camus, Eugen Ionescu, Peter Shaffer, Umberto Eco. A fost unul dintre discipolii actriței Lucia Sturdza Bulandra și al scriitorului Eugen Ionescu. Beligan este privit în general ca unul dintre numele majore ale teatrului românesc, cu un repertoriu complex, clasic și modern. A jucat alături de actori importanți, cu reprezentații atât în țară cât
Personalitatea zilei: Radu Beligan by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/80536_a_81861]
-
să cânte în concerte alături de ei. Solistul trupei „Holograf” a făcut referire la faptul că Loredana și Horia Brenciu, antrenori la emisiunea rivală de talente, le oferă premii de consolare concurenților eliminați din competiție. „Spre deosebire de alți mentori, care își iau discipolii pe la concerte, eu aștept să vin la un concert de-al tău”, i-a spus Dan Bittman lui Tudor, un concurent eliminat din concursul „X Factor”.
Dan Bittman ironizează juriul de la „Vocea României” by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/80629_a_81954]
-
el n nelipsitul alai ce-L nsoțea pe Mântuitor n "Fuga n Egipt". Se zice că el ar fi văzut ngerul pe care Balaam nu l-a zărit. Asinul, ne spune Cornelius Agripa, rudă de spirit cu abatele Tritemius, "este discipolul adevărului, emblema forței și curajului". Însemnul speciei, "asinitas" l-a transferat apostolilor, ca un elogiu. Din păcate, ndrăznețul filozof a stârnit mânia clerului, atotputernic n epocă. Măgarul i-a purtat n spate pe nalții prelați, n obositoare călătorii spre obscure
Un român scrie în Canada by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7017_a_8342]
-
un exemplu de echilibru tonal, spațiu care respiră, seninătate și armonie, cu atenția privitorului concentrată asupra unei fețe de masă de un alb angelic... Influențat de Michelangelo, Tintoretto pictează același subiect într-o manieră aproape opusă. Compoziția are numeroase diagonale, discipolii schițează gesturi violente, pensula "lovește" pânza cu forță... O a treia lucrare cu același titlu, ieșită din atelierul lui Veronese, are prea multe personaje grupate în centrul tabloului. Artistul confundă portretul de grup cu pictura religioasă. Accentuând decorativul, amănuntele, Veronese
Începuturile picturii în ulei. Personalități și influențe by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6849_a_8174]
-
să mai înțeleagă cititorul din toate astea? Grotescul situației culminează cu informația de pe coperta interioară: volumul la care ne-am referit a fost finanțat de matematicianul Corneliu Constantinescu, profesor la o mare universitate din Elveția, unul dintre cei mai importanți discipoli ai lui Stoilow, care se recunoaște în această ipostază și poartă Maestrului său recunoștință și afecțiune. Stoilow l-a scos pe viitorul său discipol din închisoarea politică în care se afla și devenise un model pentru acesta din urmă. Dar
Cruzimea istoriei by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/6880_a_8205]
-
de matematicianul Corneliu Constantinescu, profesor la o mare universitate din Elveția, unul dintre cei mai importanți discipoli ai lui Stoilow, care se recunoaște în această ipostază și poartă Maestrului său recunoștință și afecțiune. Stoilow l-a scos pe viitorul său discipol din închisoarea politică în care se afla și devenise un model pentru acesta din urmă. Dar l-a putut scoate din închisoare tocmai pentru că acceptase dialogul cu puterea. Când l-am întrebat pe profesorul din Elveția dacă a citit cartea
Cruzimea istoriei by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/6880_a_8205]
-
închei acesta parte a serialului într-o manieră mai neobișnuită și mai optimistă: voi vorbi despre zâmbetul enigmatic al lui Buddha, sau despre regasirea bucuriei de a trăi. Se spune ca, fiind foarte bătrân, Buddha își adună într-o zi discipolii într-o poiana așa cum făceau de obicei. Preaînțeleptul culesese o floare de lotus dintr-o mlaștină, a cărui rădăcina era plină de noroi, în timp de petalele aveau, ca de obicei, un alb cald, curat, strălucitor. Discipolii săi stăteau într-
Emoţii care ne pot vindeca. Zâmbetul lui Buddha () [Corola-journal/Journalistic/68926_a_70251]
-
într-o zi discipolii într-o poiana așa cum făceau de obicei. Preaînțeleptul culesese o floare de lotus dintr-o mlaștină, a cărui rădăcina era plină de noroi, în timp de petalele aveau, ca de obicei, un alb cald, curat, strălucitor. Discipolii săi stăteau într-un cerc în jurul său privind floarea de lotus, în timp ce Buddha zâmbea liniștit și enigmatic, fără să scoată un sunet. Era una dintre multele lecții tăcute pe care le dădea discipolilor săi. Mintea lor caută fervent: oare ce
Emoţii care ne pot vindeca. Zâmbetul lui Buddha () [Corola-journal/Journalistic/68926_a_70251]
-
de obicei, un alb cald, curat, strălucitor. Discipolii săi stăteau într-un cerc în jurul său privind floarea de lotus, în timp ce Buddha zâmbea liniștit și enigmatic, fără să scoată un sunet. Era una dintre multele lecții tăcute pe care le dădea discipolilor săi. Mintea lor caută fervent: oare ce ar trebui să-i spună Maestrului? Ce simboliză oare floarea? Cum se integra imaginea florii în contextul învățăturilor sale? Noroiul și apa care curgeau din radcina de lotus simbolizau oare mizeria inevitabilă a
Emoţii care ne pot vindeca. Zâmbetul lui Buddha () [Corola-journal/Journalistic/68926_a_70251]
-
Adevărului? Încetarea ciclului vieților și al rensterilor? În mlaștină de unde culesese lotusul coexistau mizeria și puritatea? Oare ce vroia să spună Siddharta aducând floarea în mijlocul lor? Care dintre ei va înțelege primul înțelesul învățăturilor? Dar al imaginii florii? Unul dintre discipoli, privind floarea, a intrat în extaz...și după câteva clipe a început să zâmbească... Buddha i-a dat lui floarea de lotus... Lecția s-a încheiat...soarele a apus în acea zi...lăsând pe planetă Pământ încă o persoană iluminata
Emoţii care ne pot vindeca. Zâmbetul lui Buddha () [Corola-journal/Journalistic/68926_a_70251]
-
pe Iisus în carne și oase, dar a fost inspirată și a scos aparatul foto pentru a imortaliza momentul. Când a ajuns acasă a developat filmul și a constat că avea mai multe poze cu Iisus, care era însoțit de discipolii săi. Toată povestea s-a terminat când extratereștri umanoizi au dispărut pur și simplu.
Iisus a fost fotografiat? Întâmplare desprinsă din filmele SF by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/79282_a_80607]
-
lux social. Inamic de o viață al lui Heliade Rădulescu (acesta i-a închinat decenii la rînd pamflete vitriolante, iar victima i-a răspuns cu aceeași monedă, dar într-un stil mult mai urban), Alexandrescu a rămas totuși un involuntar discipol al inamicului său jurat, profitînd din plin de lecția heliadescă, în ceea ce privește înnoirea versului românesc. Poetul apare ca om al secolului al XVIII-lea nu doar prin cultură, prin modelele pe care le-a adoptat (de la Florian la Rousseau și Voltaire
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
îndelungată, marcată de tipărirea monografiilor Folclorul obiceiurilor familiale din Moldova (Marea trecere)(1986), Valea Șomuzului Mare (1991) și Catolicii din Moldova. Universul culturii populare (I-III, 1998-2005), cunoașterea nemijlocită a terenului etnografic, relațiile îndelungate cu P. Caraman, de la magistru la discipol, accesul în exclusivitate la manuscrisele savantului, care i le-a lăsat prin testament pentru a le valorifica, edițiile îngrijite din opera acestuia: Literatura populară (1982), Descolindatul în orientul și sud-estul Europei. Studiu de folclor comparat (19997), Kochanowski-Dosoftei. Psaltirea în versuri
Destinul unui cărturar by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/7954_a_9279]
-
pe care, după ce și-au risipit prietenia în zări pe care se lasă ceața, găsesc puterea unei amintiri de la vreunii cu care s-au intersectat întîmplător. Axinte Frunză, un profesor de latină absorbit de lumea pe care o propovăduia unor discipoli mult prea puțin solemni, are parte de un asemenea epilog, care e, din nou, și al vremii noastre: "Astăzi, când stihiile vestesc nebunie și când mai nu e muritor să nu adoarmă cu rândul la o nenorocire, pentru a se
Deconturi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7964_a_9289]