1,695 matches
-
apărarea încrâncenată a consecințelor modului de organizare, de tip ierarhic, generat de prima modernitate pentru a nu lăsa spațiul liber pentru manifestarea ordinii globale, ca expresie a celei de-a doua modernități. Ceea ce îndeobște se așteaptă a fi sens al discontinuității dintre conceptele de ordine, delimitarea precisă a timpului și bornei de trecere, ține de o treaptă inadecvată de reprezentare a schimbării, instantanee. Disconcontinuitatea este o zonă de penumbră, cum afirma Georgescu-Roegen în legătură cu conceptele dialectice, în care se trasează prevalențe într-
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
conținut a termenului cel mai lung raportat la istoria hominizării. Marea Trecere de la un set de valori la altul se subsumează unui ethos instrumentat publicitar și simbolic, și de o parte, și de alta a baricadei schimbării. Această perspectivă asupra discontinuității dintre ere este strâns legată de existența conștiinței avantajelor pentru cei care constituie armata ce ocupă structura de putere, funcțiile exercitării controlului. Semnele sunt și din categoria celor tari, și din categoria celor subtile. Cel mai utilizat semn de forță
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
începuturilor; adevărul simulacrelor; invizibilitatea acestora în raport cu viteza lor; corporalitatea sufletului, așadar materialitatea sa; diseminarea particulelor fine ale sufletului în agregatul trupului, asemenea unui suflu; sufletul ca sediu al sensibilității; legătura intimă dintre suflet și trup, de fapt, continuumul material în discontinuitatea structurilor atomice; despărțirea sufletului material de trupul material ca definiție a morții. Un asemenea material de construcție permite o adevărată soteriologie, în special în problema morții. 6 Moartea morții. În opoziție cu fabula din Phaidon al lui Platon care susține
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
vieții filosofice, Jacques Schlanger, Qu’est-ce qu’une vie bonne?, PUF, Paris. A se vedea și Actes du VIIIe congrès de l’Association Guillaume Budé, Paris, 5-10 aprilie 1968, Les Belles Lettres, 1969: despre clinamen, simulacre, fizica zeilor, prietenie, senzație, discontinuitate, cunoaștere, scepticism, dialectică și alte subiecte, dar și despre interpretările făcute de Horațiu, Lucrețiu, Montaigne, umanism, Saint-Evremond, Gassendi, Kant, structuraliști (!). Reprezentativ pentru genul colocviului: și mai rău, și mai bine, multe comentarii, câteva intuiții, o mulțime de compilatori, o mână
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
trebui să se caracterizeze prin următoarele dominante: o atenție sporită a profesorilor chiar față de problemele de adaptare universitară și tratarea cu răbdare și înțelegere a acestora; găsirea unor ocazii și forme de comunicare profesor - studenți care să evite o eventuală discontinuitate între școală și facultate care ar afecta buna integrare a studenților; manifestarea dominantă a disponibilității și buna dispoziție de comunicare cu studenții, pentru că se dovedește că aceștia au încă nevoie de o anumită căldură afectivă din partea corpului profesoral care să
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
-i scapă însă și - ca să revenim la Deleuze -, în comparație cu omul din societățile disciplinare, cu o identitate mai puternic marcată, „omul controlului este mai degrabă ondulatoriu, așezat pe o orbită, pe un fascicul continuu” (p. 244). El nu știe ce e discontinuitatea, fiind supus permanent ubicuității controlului, a cărui expansiune nu mai cunoaște limite: controlul definește condiția vieții moderne. Întreprinderile care-i furnizează material prosperă, serviciile de informații îl practică fără restricții. Ceva neliniștește însă: vidul legislativ. Cine decide și cine permite
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
În conexiune, Însă În așa fel Încît să lase loc inculpabilității Dumnezeului suprem pentru greșelile lumii noastre și, de asemenea, surprinzătorului fapt că Demiurgul nu știe de existența a ceea ce e mai presus de el. Acest lucru presupune o clară discontinuitate (nu Însă o ruptură completă), și anume Între Logos/Sophia și Demiurg. În același timp, Demiurgul trebuie să rămînă produsul Logosului/Sophiei, căci astfel ar fi complet zdruncinate premisele Întregului sistem. Întrucît ideea pe care au Încercat s-o propage
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
se poate face prin întreruperea schimbului verbal sau prin mărci explicite: lexicale (bine, da, asta e, atât am avut de spus), paralingvistice (intonație descendentă, pauză, râs), nonverbale (mimică, gesturi). Există conectori specifici de continuitate (da, apropo, de, ei) sau de discontinuitate (dar, ba da), de ezitare (ăă, păi). Conversația, discuția. Una sau mai multe tranzacții formează o conversație sau o discuție. Conversația este un dialog cu caracter neinstituționalizat: se desfășoară între membrii unei familii, între prieteni, colegi de serviciu în pauză
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
de echilibru, dismetria, cocontracția (dissinergia musculară), după cum se mai poate întâlni hipotonia membrelor superioare cu spasticitate la nivelul membrelor inferioare. Tratamentul kinetoterapeutic în infirmitate motrică cerebrală este considerat ca fiind de bază, cu condiția să fie aplicat precoce și fără discontinuități. Programul kinetoterapeutic este direcționat în funcție de manifestările clinice pe care le prezintă copilul, acestea constând în: - corectarea posturii vicioase a copilului și formarea deprinderii de a se relaxa în poziții comode; - combaterea hipertoniei sau a spasmelor intermitente, astfel încât mișcarea să fie
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
se rupe în întregime de relația de continuitate dintre identitate și diferență. Astfel, acest tip de alteritate nu urmărește să cauzeze dispariția subiectului, ci doar dispersia, fragmentarea sau multiplicarea sa în rețea: de la pluralitatea de poziții și de locații la discontinuitatea și diseminarea de funcții și acte. Majoritatea teoreticienilor din cadrul cercetării virtuale actuale uită însă, în discursul identității și al alterității, de latura existenței corpului fizic, luând în considerare strict avantajele oferite de medierea computațională pentru „îmbunătățirea” gândirii și a simțurilor
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
biografice care le-au perturbat existența și i-au determinat să-și reorganizeze scenariul de viață: schimbări sociale importante, apariția unor câmpuri profesionale noi, dispariția altora. Cuvintele „ruptură” și „conversiune” caracterizează perfect satisfăcător asemenea decizii. Ei hotărăsc să recunoască o discontinuitate și să-și reconstruiască o viață nouă. Nevoia de recuperare a unei poziții sociale, o decizie de ascensiune socio-profesională pot avea ca efect un demers de resocializare, o reconstrucție biografică, o restructurare a existenței. O categorie tot mai vizibilă: vârsta
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
al culturalizării omului, alături de școală și universitate”, adică un proces de formare ideologică și politică, de extindere a orizontului cultural și profesional, de intensificare a vieții interioare a adultului. Mulți dintre cercetătorii domeniului consideră că pedagogia este chemată să lichideze discontinuitatea - nejustificată nici teoretic, nici practic-aplicativ - dintre educația școlară și cea a adulților. Ne îndreptăm, crede unul dintre exegeți, spre o „societate care învață”, o societate care învestește cu funcții importante instituția educației adulților. În rezumat, acestea sunt: - oferă o a
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
hrănește tocmai din chinuitoarea Ă și alienanta Ă obsesie a ființei și a adevărului. Or, mărturisit direct sau oglindit în tot felul de teme răvășitoare, adevărul său cu privire la propriul sine este un adevăr al clipei. A identifica, dincolo de acest adevăr, discontinuități, contradicții, rupturi și, în aceste discontinuități, contradicții, rupturi, un sine coerent face obiectul unei experiențe căreia i se poate reproșa orice Ă impuritatea, orgoliul sau umilința Ă, nu și onestitatea. Sau, mai exact, nu și o anume demnitate a onestității
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
alienanta Ă obsesie a ființei și a adevărului. Or, mărturisit direct sau oglindit în tot felul de teme răvășitoare, adevărul său cu privire la propriul sine este un adevăr al clipei. A identifica, dincolo de acest adevăr, discontinuități, contradicții, rupturi și, în aceste discontinuități, contradicții, rupturi, un sine coerent face obiectul unei experiențe căreia i se poate reproșa orice Ă impuritatea, orgoliul sau umilința Ă, nu și onestitatea. Sau, mai exact, nu și o anume demnitate a onestității. Abia așa plonjarea în risc ar
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
instanțele discursive fiind realizate de text, muzică și dans. Liantul structural dintre cele trei instanțe semantice este construit pe baza a trei elemente: repetiție, ritmicitate, dialectică (coincidentia oppositorum). Supus prezentificării continue, mitul re-semantizează constant înțelesurile primare, pe baza binarității continuitate / discontinuitate. Muzica, " acea meta-erotică a cărei funcție este de a împăca, întotdeauna, contrariile" 106 creează, împreună cu dansul, un alt ritm cosmic, generând pulsația lăuntrică a formelor arhetipale care se lasă în voia sorților unui prezent etern, dominat de năzuința uniunii cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
poetic deslușește codul poetic din dublă perspectivă, ca instanță discursivă, dar și ca entitate a existențialului semantic referențial. a. Starea existențială originară, a imaginilor, este recuperată, la nivelul textului, ca nucleu constant antinomic, ca un continuum spațial, dar și ca discontinuitate temporală: b. Metafora subordonează unui cod semantic semnificațiile originare și circumstanțele textuale, făcând posibilă, în același timp, inter-relaționarea dintre imaginea constantă și dinamica imaginilor. c. Codul gnoseologic prezintă drumul imaginii de la gestualitatea originară la cuvântul primenit semantic. Predicația discursivă vizează
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
măsurătoarea (...), temporalitatea înseamnă măsură interioară."23 Plecând de la dihotomia timp pozitiv / timp negativ, "temporalitatea" a fost considerată "discontinuă" deoarece "timpul negativ, timp al negațiilor și rupturilor, al implicațiilor negative sau excluderilor, se succede alternativ cu timpul pozitiv, instalând propria sa discontinuitate, iar, fiecare timp este urmat de un timp invers".24 Universul temporal discontinuu, fragmentat, a fost numit "prototemporalitate", ca timp primordial, iar "cotemporalitatea", ca modalitate de abolire a rupturii temporale, a realizat "categoria de timp fără prezent (...), fără trecut și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
matricea semantică procesuală, prin rit, ritual și ceremonial. Structuri gnoseologice ale discursului mitic, spațiul, timpul, spațialitatea și temporalitatea, au rolul unui "predicat universal"26 care resemantizează legăturile arhetipale. III.1.2. NUCLEUL SEMANTIC: PREDICAȚIA Dublu structurat, pe baza dihotomiei continuitate / discontinuitate, realizată de categoriile spațio-temporale, discursul mitic recuperează "cosmicul" ca fenomen continuu 27, devenind autonom.28 Discursul mitic, specific creației populare, se prezintă ca o structură procesuală, care însumează manifestările spațio-temporale ale universaliilor ontologice. Ca punere în act a virtualitățiilor arhetipale
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o imagine de tip fractal care făurește universul creației: III.2. CATEGORII CRONOMORFE III.2.1. DIHOTOMII OPERAȚIONALE CALENDARUL Veșnica primenire a spațiului și a timpului, prin coparticiparea la acel praesentum continuum arhetipal, se poate realiza prin alternanțele operaționale continuitate / discontinuitate, naștere / moarte / renaștere care devin complementare în cadrul discursului mitic. Ruptura ritualică, având rolul unei frângeri ontologice a ordinii cosmice, presupune, de fapt, abolirea timpului și a spațiului prin conștientizarea "temporalității" și a "spațialității", ca forme de recuperare a primordialului: "spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
e înăuntru./ însuși cosmosul nu există decât/ înlăuntrul său." Și pentru că Aleph la puterea Aleph este o abstracțiune, ea nu poate fi reprezentată, deci ea " Nu este cu putință". În "Poemul al VI-lea", încearcă poetizarea puterii continuului sau a discontinuității materiei: "Numerele sunt numele punctelor./ Ele sunt numele celor mai mici existențe./ punctele./ De aceea/ ele pot fi numele tuturor lucrurilor,/ căci toate lucrurile sunt făcute din puncte.". Poemul face analogii relativiste ca: variația masei cu viteza "Un număr în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de "niveluri de organizare", de "bucle retroactive", spre exemplu) și cea a refuzului împărțirii în fenomene biologice și fenomene sociologice (nu pentru a ceda vechilor tentații reducționiste, ci pentru a introduce continuitatea într-un loc unde a existat prea multă discontinuitate...)". Jack Baillet prezenta după aceea proiectul Grupului celor Zece de a lega știința și politica, introducînd metoda experimentală, dar și exercițiul bănuielii și "conștientizarea multiplelor determinisme ce îl guvernează pe om la triplul nivel al speciei, societății și individului", obiectivul
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
afirmație contrară unei opinii general acceptate). Corectitudinea constă în respectarea normelor limbii literare actuale, la toate nivelurile: ortoepic, ortografic și de punctuație, morfosintactic, lexicalsemantic și stilistic textual. Abateri frecvente: hipercorectitudinea (modificări fonetice, grafice sau flexionare determinate de false analogii), anacolutul (discontinuitate sintactică), dezacordul. Proprietatea are în vedere realizarea concordanței dintre conținut și expresie, dintre scopul comunicării și intențiile emițătorului, prin selectarea celor mai potrivite mijloace lingvistice (cuvinte, sensuri, forme, structuri). Precizia vizează coeziunea textului, realizată prin selectarea mijloacelor lingvistice adecvate pentru
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
proza tradițională - organizare cronologică, respectând prin cipiile cla sice ale compoziției (echilibru, armonie, simetrie, circularitate); înlănțuirea episoadelor narative, inserția episoadelor retrospective, a pauzelor descriptive, tehnica paralelismului epic; proza modernă - dezorganizare/de construire a tiparelor: principiul compozițional al memoriei involuntare/afective, discontinuitate narativă, ritmul epic lent, pauze descriptive/metadiscursive ample, tehnica decupajului, a colajului, a contrapunctului, a playbackului etc. - tehnici în opera dramatică: teatrul clasic - progresia acțiunii prin înlănțuirea evenimentelor, procedeul acumulării exponențiale a evenimentelor (tehnica „bulgărelui de zăpadă“), construcția piramidală a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
construcția „logică“ a subiectului etc.); proza modernă cultivă introspecția și retrospecția, analiza conștientului și a zonelor abisale ale ființei (subconștientul, inconștientul) - canonul modernității: o literatură a autenticității care adoptă frecvent persoana I narativă, principiul memoriei involuntare, pluriperspectivismul, construcția narativă multinivel, discontinuitatea narativă/fragmentarismul, inserțiile eseistice, structurile deschise etc. - personajele prozei secolului XX: nu mai reprezintă tipologii sau „caractere“ de tip balzacian, ci ipostaze existențiale ale omului modern: fragilitatea ființei umane în fața nean tului, angoasa existențială, solitudinea, alienarea, spaima de moarte, sentimen
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
treptat, incomplet, din perspectiva subiectivă, internă, a unui personajnarator (caracterizat prin luciditate, prin profunzimea necruțătoare a introspecției) sau din perspectivele divergente ale unor personaje focalizator (descen trarea viziunii/perspectivă „pulverizată“, multiplă). Rezultanta este o construcție imprevizibilă, aparent dezechilibrată, cu inserții, discontinuități, paralelisme, suprapu neri; discursul, frecvent anticalofil, este, de cele mai multe ori, homodiegetic (literatura autenticității, romanul experienței), dar scriitorii optează și pentru persoana a IIIa narativă (situație în care naratorul anonim se estompează, lăsând în primplan perso najefocalizator, ca în Pădurea spânzuraților
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]