43,048 matches
-
înclinația spre comic și chiar spre grotesc. În Amintiri, povestitorul alcătuiește o pereche clasică împreună cu tovarășul său de drum, un Sancho Panza care se molipsește, ca și modelul lui, de limbajul înflorat al lui Quijote și-i servește vreo două discursuri parodice pe măsură. În celălalt volum, călătorul are drept tovarăș pe Pisicuța, o iapă la fel de costelivă ca și Rosinanta. Drumeții merg pe la hanuri și stîne în care descoperim ușor cîte o notă din Caragiale (cu hangițele lui malefice) ori din
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]
-
cu Axa, iar ambasadorul Morand are grijă să apese asupra acestei motivări). În ce privește situația de pe frontul de răsărit, reflecția diplomatului merge de la autoiluzionare la constatarea inevitabilă a înaintării rusești și a amenințărilor secvente acesteia pentru români. El notează chiar în discursul mareșalului Antonescu o îndulcire a tonului față de ruși și încercări de conciliere cu opoziția, ca un fel de pregătire pentru perspectiva înfrângerii. Semnificativă e și noua atitudine față de evrei, refuzul regimului român de a colabora cu Germania și Ungaria la
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
Filmul Fragmentelor despre cuvinte panoramează o multitudine de aspecte estetic-metafizice legate de limbaj, vorbire și cuvinte. «Limba, vorbirea, e invenția diavolului» ni se spune într-un loc (p. 16); «mărul - un simbol al dezlegării limbii. Căderea în păcat = intrarea în discurs». Poate că tocmai de aceea, "teama de vorbire este teama de eternitate" (p. 24). Autorul se referă la «funcția creatoare de lume a limbajului» (p. 20), glosează, în mai multe rînduri, cu privire la rostul cuvintelor în iubire, arată cum vorbirea dezvăluie
Cuvinte despre cuvinte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13894_a_15219]
-
Juan e legat, în opinia eseistului, de vraja pe care o exercită propriile-i cuvinte. Care întîi pun stăpînire pe subiectul enunțiator și de abia ulterior pe un mirat ascultător, pe o semilucidă ascultătoare. Seducătorul este primul sedus de propriul discurs. Așa încît, de la un punct încolo, putem presupune că e sincer (chiar dacă, în eseul în discuție, Toma Pavel nu duce prea departe raționamentul de mai sus). Mizantropul este, dimpotrivă, o comedie a vorbirii și a minciunii. O comedie abisală, aș
Cuvinte despre cuvinte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13894_a_15219]
-
început, doar din vorbe, declarații, minciuni, perifraze, mărturisiri» (p. 31). Fedra este considerată o tragedie a vorbirii, în care regina e, oximoronic, "prea înghețată în dogoare" (p. 78), iar Hipolit, acuzat pe nedrept, refuză să se apere: "simțind că izvoarele discursului au fost contaminate, șelț preferă să tacă" (p. 21). Desigur, afirmațiile lui Toma Pavel sînt perfect valabile. Pentru textele amintite, dar și pentru literatură în general. «Literatura - spune autorul - este și o sumă de mituri ale limbajului» (p. 136). O
Cuvinte despre cuvinte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13894_a_15219]
-
sînt perfect valabile. Pentru textele amintite, dar și pentru literatură în general. «Literatura - spune autorul - este și o sumă de mituri ale limbajului» (p. 136). O știe orice om de litere. Care, lucid, ficționalizează prin fiecare dintre actele sale de discurs. Ca și în cazul creației literare, vorbirea unui om de carte nu poate fi decît minciună (adică, trebuie repetat, divertisment pascalian). Cuvintele sînt totdeauna autonome în raport cu Enunțiatorul. E riscul, asumat, al vorbitorului, al scriitorului: «Mint, poate, pentru că sînt tocmai eu
Cuvinte despre cuvinte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13894_a_15219]
-
unor stări de nesiguranță de sine, de acută nevoie de comunicare, mărturisită direct, cu un fel de patos reprimat, cu un soi de jenă și de teamă de a nu părea emfatic, fiindcă nici evenimentele biografice pe care se construiește discursul poetic nu permit, marginale și banale cum sunt, niște "fleacuri familiare" o asemenea ținută retorică. Dacă suntem, totuși, mai atenți la liniile ce conturează vagul "autoportret" al subiectului liric dar aici această sintagmă pare ea însăși cam pretențioasă vom observa
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
traversat perioada comunistă? - În perioada comunistă Grigri nu era bine văzut de Ceaușescu; nu era un om simpatizat pentru că spunea adevărul în față și, mai în glumă, mai în serios, lucrul acesta se știa. Să vă dau un exemplu de "discurs" cu ocazia zilei de naștere a lui Ceaușescu: "Pentru aniversarea sa îi urez tov. Ceaușescu ca, cu sprijinul său, științele matematice să progreseze în R.S.R., pentru ca numele poporului nostru să strălucească și ca științele tehnice și economice să învețe să
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
constatarea care devine către finalul cărții subiect de analiză nu e cea care furnizează și scuza cea mai potrivită pentru a justifica o posibilă îndepărtare a cititorului de o atare temă canibalul e astăzi un personaj absent, dispărut complet din discursul filosofic. Autorul și-a asumat riscul unui astfel de subiect ce poate părea prea puțin plăcut, dar a jucat pînă la capăt și a jucat bine. Cartea sa e o demonstrație de performanță intelectuală. Despre canibal, antropologia și toate disciplinele
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
Brazilia. Poate și alte cîteva au mîncat carne de om, dar numele acestora nu apar menționate ca atare în cartea lui Cătălin Avramescu, din simplul motiv că subiectul ei nu e canibalul lumii reale, existent probabil cîndva, ci canibalul din discursul filosofic european despre antropofagie. Filozoful crud nu e o carte de analiză antropologică, deși destule dintre instrumentele pe care le folosește autorul țin de antropologia culturală. "Canibalul meu spune Cătălin Avramescu este o creatură livrescă, în primul rînd, un personaj
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
model real și ca o deghizare a propriei identități, imaginea antropofagului: Înainte de orice precizează autorul în această carte este vorba despre noi și despre lumea noastră." E vecin apoi cu studiile de istorie a mentalităților în măsura în care constatarea dispariției canibalului din discursul european despre natura umană implică configurarea unei noi paradigme mentale: Ceea ce am încercat să lămuresc nu este atît felul în care antropofagia a fost tratată de științele dreptului natural, cît mai ales misterul general al dispariției acestei teorii. Această dispariție
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
dispariției acestei teorii. Această dispariție este semnificativă în ordine filosofică, deoarece în spațiul ei gîndim noi astăzi binele și răul." Va descoperi cititorul cărții lui Cătălin Avramescu că antropofagul este departe de a fi un simplu figurant al gîndirii și discursului filosofic european despre om. Din contră, convinge afirmația că acesta este "un mare personaj uitat al filosofiei". În ce fel, mai exact? Teza centrală a cărții e mai mult decît surprinzătoare. Trei sînt, potrivit studiului, stadiile istorice traversate de conceptul
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
situație similară, inculpații fuseseră achitați sub pretextul că fapta lor fusese inevitabilă în condiții de naufragiu și foamete. Distanța dintre cele două verdicte măsoară modificările apărute în disputa dintre dreptul natural și cel politic, dispută ce se regăsește, simetric, în discursul teoretic. Pătrunsă aici, șalupa ce-i transformă pe naufragiați în antropofagi este laboratorul mental în care sînt testate efectele schimbării acestei distanțe. Dilemele identității e un capitol ce privește cu ochi atent textele ce-și pun problema identității dintre antropofag
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
XVIII-lea ar fi identificat imediat o societate de canibali. "Cum se face că un set de caracteristici specifice triburilor de antropofagi au fost transferate unui ideal politic?". E o întrebare ce descoperă în cîteva lucrări ( una dintre ele este Discursul despre originea inegalității al lui Rousseau) veriga lipsă dintre primele scrieri ce pledează în favoarea comunismului și discursul despre canibalii primitivi. Ultimul capitol al cărții e cel care duce demonstrația pînă la ultimele ei concluzii, surprinzătoare, deși logica argumentării dezvoltată în
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
caracteristici specifice triburilor de antropofagi au fost transferate unui ideal politic?". E o întrebare ce descoperă în cîteva lucrări ( una dintre ele este Discursul despre originea inegalității al lui Rousseau) veriga lipsă dintre primele scrieri ce pledează în favoarea comunismului și discursul despre canibalii primitivi. Ultimul capitol al cărții e cel care duce demonstrația pînă la ultimele ei concluzii, surprinzătoare, deși logica argumentării dezvoltată în întreg studiul le imprimă un aer cît se poate de firesc. Dispariția canibalului, alungarea lui din starea
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
din răsputeri, să scape. Cu grație și inocență. Cine urmează? Poate Erna cea care își mănîncă de sub unghii și face economii aberante? Erna care transformă ziarele ca și viața ei în hîrtie igienică așa este la curent chiar și cu discursurile președintelui și care îl iubește pe măcelarul Wotila, cel care a văzut-o în carne și oase pe Fecioara Maria înaltă de trei metri și jumătate șoptindu-i să se lase de fumat și de băut- Erna care abia își
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
seama că semiotica devine o formă de ‘imperialism local’, de jargon universitar, cu o circulație într-o mică parohie, a fost creatorul semioticii, Roland Barthes. De la Plăcerea textului, el și-a modificat unghiul de percepție și limbajul. Fragmente dintr-un discurs amoros este o carte splendidă, cu o lizibilitate maximă, un scenariu epic (un scenariu al ideilor, bineînțeles). Aș putea zice chiar: un roman sentimental despre modelele (fantasmele) discursului romanesc sentimental... Cine mai citește, azi, pe Jean Ricardou, cel care teroriza
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
el și-a modificat unghiul de percepție și limbajul. Fragmente dintr-un discurs amoros este o carte splendidă, cu o lizibilitate maximă, un scenariu epic (un scenariu al ideilor, bineînțeles). Aș putea zice chiar: un roman sentimental despre modelele (fantasmele) discursului romanesc sentimental... Cine mai citește, azi, pe Jean Ricardou, cel care teroriza în anii ’70 congresele, colocviile universitare?.. Un alt mare critic, după Roland Barthes, care și-a dat seama că nu putem transforma critica într-un cod care să
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
scris pe la începutul anilor ’70 o carte admirabilă (Relația critică) unde propune o nouă sinteză critică prin asimilarea noilor metode de analiză și recuperarea dimensiunii creatoare. A avut dreptate. În această direcție a mers critica literară. A fost readus în discursul critic și autorul trimis în exil. ‘Întoarcerea autorului’, fenomen pe care l-am prevăzut într-o carte din 1980, este, azi, un fenomen aproape unanim acceptat. Dovadă, între altele, interesul pentru genurile biograficului (jurnal intim, eseul biografic, memorialistica, biografia ca
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
literară care a trecut prin spațiul noilor metode și și-a regăsit autoritatea și lărgimea de spirit. Prin ‘lărgime’ înțeleg capacitatea criticii de a cuprinde toate palierele operei. Nu cred, apoi, că un critic literar trebuie să se elimine din discursul critic. De altminteri, nici nu poate... L.V. Încercând să propun studenților critica tematică drept o abordare generoasă pentru ucenici în ale scrisului și interpretării, am fost acuzată de neprofesionalism. Cum reacționați când vă confruntați cu intransigența celor care vor să
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
complexă și performantă tematismului. El și-a numit metoda: pluritematism. În același sens au mers Jean Rousset și, într-o oarecare măsură, Jean Starobinsky. Acesta are și o pregătire de stilistician. Îmi amintesc de un studiu al lui Richard despre discursul gurmand sau discursul trifologic la prozatorii din secolul al XIX-lea. Splendid. I-am preluat sugestia și am scris ceva despre discursul gurmand în opera lui I. L. Caragiale. Am descoperit lucruri pe care nu le bănuiam. Mâncărica și berica (două
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
tematismului. El și-a numit metoda: pluritematism. În același sens au mers Jean Rousset și, într-o oarecare măsură, Jean Starobinsky. Acesta are și o pregătire de stilistician. Îmi amintesc de un studiu al lui Richard despre discursul gurmand sau discursul trifologic la prozatorii din secolul al XIX-lea. Splendid. I-am preluat sugestia și am scris ceva despre discursul gurmand în opera lui I. L. Caragiale. Am descoperit lucruri pe care nu le bănuiam. Mâncărica și berica (două atribute de bază
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
Jean Starobinsky. Acesta are și o pregătire de stilistician. Îmi amintesc de un studiu al lui Richard despre discursul gurmand sau discursul trifologic la prozatorii din secolul al XIX-lea. Splendid. I-am preluat sugestia și am scris ceva despre discursul gurmand în opera lui I. L. Caragiale. Am descoperit lucruri pe care nu le bănuiam. Mâncărica și berica (două atribute de bază ale omului caragialian) merg împreună cu politica. Cu alte vorbe, se mănâncă mult, se bea mult și se face politică
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
descoperit lucruri pe care nu le bănuiam. Mâncărica și berica (două atribute de bază ale omului caragialian) merg împreună cu politica. Cu alte vorbe, se mănâncă mult, se bea mult și se face politică multă în țara imaginară a lui Mitică. Discursul politic nu iese bine dacă nu este bine nutrit cu aperitive și bine udat (discursul gurmand) cu bere (o băutură stimulantă). Cei care neagă asemenea descinderi în subsolurile textului au căzut, ca să rămânem în lumea lui Caragiale, la fandacsiile Conului
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
omului caragialian) merg împreună cu politica. Cu alte vorbe, se mănâncă mult, se bea mult și se face politică multă în țara imaginară a lui Mitică. Discursul politic nu iese bine dacă nu este bine nutrit cu aperitive și bine udat (discursul gurmand) cu bere (o băutură stimulantă). Cei care neagă asemenea descinderi în subsolurile textului au căzut, ca să rămânem în lumea lui Caragiale, la fandacsiile Conului Leonida. Se tem de reacțiune și vor două rânduri de pensii... (citește: burse), și vor
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]