906 matches
-
New York, 1983, pp. 250-253. 74 R.A. King, A History of the Romanian Communist Party, Hoover Institution Press, Standford, 1980, p. 140. 75 Se va găsi o prezentare strict evenimențială a "opoziției creștine" la D. Deletant, Ceaușescu și Securitatea. Constrângere și disidența în România anilor 1965-1989, trad. G. Ciocâltea, Humanitas, București, 1998, pp. 215-221. 76 după exemplul tentativei, motivată printr-o experiență strict biografică, întreprinse de Vladimir Tismăneanu, Reinventing Politics. Eastern Europe from Stalin to Havel, Free Press, New York. 77 G. Hermet
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
iunie 1997). 119 Coaliția Partidului Național Liberal Câmpeanu, a Uniunii Liberale Brătianu și a Partidului Ecologiștii. 120 Întemeiată în 31 iulie 1992, Alianța cuprindea partidul Democrat Progresist, Partidul Național Progresist și Partidul Revoluției Române. 121 Creată la 4 septembrie 1997 (disidență a Partidului Democrației Sociale din România), Alianța pentru România a fuzionat cu Partidul Național Liberal în 17 ianuarie 2002. 122 Coaliția Partidului Unității Naționale a Românilor și a Partidului Republican. 123 În 1996: Uniunea Elenă din România Cominitatea Elenă din
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
Unitatea Românilor și în 2000, al Partidului Alianța Națională (după fuziunea în septembrie 2000 cu Partidul Național Român). După ce a părăsit Partidul Alianței Naționale (iunie 2001) partidul se reînscrie sub numele de Partidul Unității Națiunii Române (11-12 mai 2002). 201 Disidență a Frontului Salvării Naționale înscris în 30 aprilie 1991, sub numele de Frontul Salvării Naționale social Democrat, care își schimbă numele în 27 mai 1992 (Partidul Unității Social-Democrate) și care în final, după fuziunea cu o altă dizidență a Frontului
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
1 (0%) (100%) 11 (3%) (100%) 396 (100%) (100%) * 6 declarații a prizonierilor politici ** 2 declarații: un prizonier politic și un exil *** 1 declarație a unui prizonier politic Tabelul 1 Apartenența declarată la PCR a guvernelor post-decembriste 1989, apartenența la disidență și apartenența la nomenclatură 45 Apartenența la PCR (%) Disidența (%) Nomenclatura (%) Guvernul Da Nu Nespecificat Guvernul Da Nu Nespecificat Guvernul Da Nu Nespecificat Guvernul provizoriu Guvernul Roman Guvernul Stolojan Guvernul Văcăroiu Guvernul Ciorbea Guvernul Vasile Guvernul Isărescu Guvernul Năstase 76,48
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
6 declarații a prizonierilor politici ** 2 declarații: un prizonier politic și un exil *** 1 declarație a unui prizonier politic Tabelul 1 Apartenența declarată la PCR a guvernelor post-decembriste 1989, apartenența la disidență și apartenența la nomenclatură 45 Apartenența la PCR (%) Disidența (%) Nomenclatura (%) Guvernul Da Nu Nespecificat Guvernul Da Nu Nespecificat Guvernul Da Nu Nespecificat Guvernul provizoriu Guvernul Roman Guvernul Stolojan Guvernul Văcăroiu Guvernul Ciorbea Guvernul Vasile Guvernul Isărescu Guvernul Năstase 76,48 93,74 80,95 95,65 73,17 81
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
rezolvarea este o chestiune de timp. 39 Termen împrumutat de la Daniel Barbu, Republica..., op. cit., p. 17. Utilizăm termenul de postdizidență, căci în ciuda identificării formelor de protest difuzate sub regimul Ceaușescu de către Denis Deletant (Dennis Deletant, Ceaușescu și Securitatea. Constrângere și disidența în românia anilor 1965-1989, Humanitas, București, 1998), credem că public impactul lor rămâne foarte limitat. Din acest punct de vedere, această disidență anticomunistă este mai mult inventată decât continuată după 1989, ceea ce explică în mod indirect dificultatea unei recunoștințe rapide
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
identificării formelor de protest difuzate sub regimul Ceaușescu de către Denis Deletant (Dennis Deletant, Ceaușescu și Securitatea. Constrângere și disidența în românia anilor 1965-1989, Humanitas, București, 1998), credem că public impactul lor rămâne foarte limitat. Din acest punct de vedere, această disidență anticomunistă este mai mult inventată decât continuată după 1989, ceea ce explică în mod indirect dificultatea unei recunoștințe rapide în calitate de actor legitim de după 1989. Facilitatea cu care FSN s-a impus este o consecință a faptului amintit. 40 Utilizăm această denumire
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
deja diferențele ținând de acest discurs, dar ni se pare totuși important să plasăm această distincție a originilor ca subalimentarea substitutului de clivaj. Distincția pe care am elaborat-o între partidele istorice, partidele provenite din structurile disidente precomuniste sau partidele disidenței, partidele paginii albe, partidele provenite direct sau indirect din structurile comuniste și partidele reconvertite permite în aceeași măsură identificarea modelelor preferențiale ale originii genetice după versant. Partidele istorice și ale paginii albe sunt mai curând identificate de partea partidelor "postdisidenței
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
prin natura lor, sînt comunicaționale"44. Creatura îl interesează pe Bateson, căci Creatura este comunicațională. Creatura nu se naște din nimic, ex nihilo. Referentul său? Nu mai este Descartes și mașina reprezentativă, ci un tînăr lup neliniștit, un disident: Spinoza. Disidența Spinoza. Aici, reprezentarea eșuează în sarcina sa de a transmite mișcarea de la cauze la efecte. Pentru Spinoza, cauzele și efectele nu sînt îndepărtate printr-o cascadă de delegații, căci "efectele" necesității existenței lui Dumnezeu nu sînt inferioare în manifestările lor
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
scară națională. Astfel, candidaturile locale, independente de marile partide naționale, aveau șanse în aceste județe. Candidaturile și presa locală bogată favorizau la maximum jurnaliștii. Referitor la "aripile" detașate de marile partide, originea socială a parlamentarilor acestora era destul de omogenă. Aceste disidențe nu se datorau unei opoziții de ordin social, ci pur și simplu unor rivalități personale. Anumiți lideri nu suportau dominația altor lideri. Nu era loc în sânul aceluiași partid pentru doi șefi. Atunci unul dintre ei părăsea partidul, formând un
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
privilegiat. Descoperirea celor două forme de narcisism (primar și secundar) de către psihanaliști ne este de mare ajutor în sondarea profunzimilor ființei. Dar și aici Freud și discipolii săi, reducând totul la libido, și-au barat calea către înțelegerea ființei totale. Disidența lui Jung era inevitabilă". Nici că se putea o mai potrivită definire a criticii pe care o asumă Theodor Codreanu decât aceea formulată de autorul însuși, care, pe traseul câtorva sute de pagini, citește scriitorii români din perspectiva mitului lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o postmodernitate malignă și retrogradă. Prin intermediul optzeciștilor, postmodernismul românesc ia forma refluxului unei societăți în criză. Nu e de mirare că, un Goma, conștientizând pericolul importului de forme americane, a realizat că textualiștii au înlocuit protocronismul naționaliștilor cu autocronismul unei disidențe. Dar falsa aparență nu-i poate îndepărta de adevărata lor imagine, a unui "soi de sămănatorism urban, chiar de cartier, reprezentat foarte bine de industria textilă" (p. 121). De aceea, Goma îi și numește textiliști. În cultura română, depășirea încremenirii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
obstinență, dar cu totală ineficiență după 1989. În locul unei democrații reale, a unei căi proprii, s-a continuat cu vechea noastră "democrație de basculă", între Moscova și Occident. În capitolul IX, Theodor Codreanu explică diferența semantică între "disident" și "rezistent", disidența neînsemnând o ruptură de dogmă, ci doar reformarea sistemului. Marii "disidenți"/reformiști internaționali fiind Soros, Mitterand și Gorbaciov, la care se adaugă marea cohortă a celor naționali, care s-au gândit la Europa "ca la o societate deschisă, în care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a dreptul patologică, un aspect de "caz" clinic. Nu e o întâmplare, cel mai mare articol polemic al cărții este "Cazul Patapievici". Nici o exagerare! Cazul este anatomizat cu scrupulozitate, pornind cu vrăjeala unui tată făcând închisoare politică și a unei disidențe autocrone, continuând cu o carte penibilă în care își varsă, visceral, "rușinea de a fi român" și terminând cu "avatarul" de la urmă (nu și ultimul, probabil), cel din 2008-2009, de "patriot", "naționalist" și "vrednic pașoptist". Partea cea mai extinsă din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de "dezgheț" și... "coexistență pașnică"; era vorba de Uniunea Sovietică. Ca urmare, zona balcanică, sub influența sovietică, devine brusc mai interesantă și în perspectiva smulgerii vreunei "piese" din blocul sovietic. Că lucrurile stau așa există mărturii multiple ale încurajării oricărei disidențe, a oricărei "fisuri în monolit", după expresia inspirată a unui cercetător american al fenomenului totalitar 22. Comportamentul administrațiilor americane are ceva înrudit cu esența reproșului adresat englezilor de Giuseppe Mazzini, pe la 1855, că nu ajută Balcania, popoarele balcanice, pe balcanici
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
nu a produs și o replică pe măsură pe planul istoriografiei. Deși au fost "fellow travelers", nici A.D. Xenopol și nici G. Panu nu și-au asumat până la capăt spiritul critic promovat de junimism. Al. Zub (2000) vede chiar în disidența celor doi eșecul Junimii în încercarea de a imprima o direcție contrară romantismului în istoriografia națională. Societatea literară va reuși să impună o direcție critică abia într-o generație secundară, avându-i ca protagoniști intelectuali pe I. Bogdan și D.
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
față de Moscova a constat în recunoașterea Republicii Federale Germania (R.F.G.) (Constantiniu, 2011, p. 495). Pe aceeași linie s-a înscris și aproprierea de SUA, al cărui președinte Richard Nixon a fost primit cu onoruri deosebite la București. Momentul de maximă disidență față de Moscova a fost condamnarea invaziei Cehoslovaciei de către forțele Pactului de la Varșovia pentru a pune capăt "primăverii de la Praga". Denunțarea invaziei armate i-a adus lui Ceaușescu atât un solid capital politic național, cât și o foarte pozitivă reputație internațională
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
basculat și panteonul său proletar-partinic. Gradual, pe măsură ce manualele au început să abordeze subiectul regimului comunist (prima generația de manuale stopau narațiunea istoriei românilor odată cu sfârșirea celui de-al Doilea Război Mondial), a început să prindă contur atât o martirologie a disidenței anti- comuniste, cât și, corelativ, un panteon anticomunist în care au fost incluse figuri aparținând disidenței anti-regim: Paul Goma (Vulpe et al., 1999, p. 135; Mitu et al., 1999, p. 115), Elisabeta Rizea din Nucșoara (Dumitrescu et al., 1999, p.
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
generația de manuale stopau narațiunea istoriei românilor odată cu sfârșirea celui de-al Doilea Război Mondial), a început să prindă contur atât o martirologie a disidenței anti- comuniste, cât și, corelativ, un panteon anticomunist în care au fost incluse figuri aparținând disidenței anti-regim: Paul Goma (Vulpe et al., 1999, p. 135; Mitu et al., 1999, p. 115), Elisabeta Rizea din Nucșoara (Dumitrescu et al., 1999, p. 188), Mircea Dinescu (Dumitrescu et al., 1999, p. 197), Corneliu Coposu (Mitu et al., 1999, p.
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în conștiința publică paradigma anticomunistă a memoriei recente românești. Această dogmatizare interpretativă este relevată cu atât mai clar de propunerea Raportului de "a se interzice drept forme de negaționism, pedepsibile prin lege, tentativele deapologie a regimului comunist" (p. 642). Orice disidență hermeneutică - exprimată prin devierea de la linia interpretativă a Raportului care condamnă nu doar crimele, ci întregul regim comunist ca "ilegitim și criminal" - devine astfel posibil de incriminat ca act apologetic și negaționist ce reclamă cu imperiozitate morală condamnarea sa juridică
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de doctrină a "suveranității limitate". S.B.: Deci, el a plecat cu misiunea fermă să combată doctrina Sonnenfeldt. Era o miză pentru România și, culmea, americanii au dat înapoi. Sonnenfeldt avea dreptate, dar până la un punct, pentru că totuși România a făcut disidență și în Tratatul de la Varșovia. D.T.: Aici e alt capitol, altă chestiune. Kissinger scrie bine despre Ceaușescu, are pasaje foarte bune în Memoriile sale. A fost mediatorul deschiderii negocierilor între USA, URSS și China. Acesta e adevărul istoric. S.B.: Bine
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
pe dumneavoastră ca să-i puteți convinge și pe alții. D. T.: A fost o perioadă, în 1983-1984, când trebuia să ne manifestăm la plenară, în conferințe, adeziunea la concepția științifică a tovarășului. Oricum nu comentam între noi în registru de disidență. Încercam să găsim temeiuri. S. B.: În octombrie 1984, un grup de complotiști a vrut să-l răstoarne pe Ceaușescu, dar fără succes. Întrucât în 1982 Ceaușescu decisese reducerea cheltuielilor cu armata și l-a eliminat pe Ion Ioniță de la
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
șeful UTC din Gdańsk, de la șantierele navale, ne-a prezentat situația politică, cererile sindicale, faptul că se negociază. S. B.: Ca pe o probă de normalitate. Ei erau învățați cu un soi de pluralism deja. Adică sindicatul a însemnat o disidență. A început dialogul între părți. D. T.: Era și rolul foarte important, să nu uităm, al Bisericii Catolice. Să nu uităm, polonezii au dat un papă. S. B.: Au dat un papă și Biserica nu a bătut palma cu puterea
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
și despre muncitorii ridicați pe garduri. D. T.: Întrebare corectă. Nicu l-a informat tatălui său după ce discutase cu Mohora. I-a spus că dacă nu intervin cu ceva în societate o vom păți precum polonezii, se va crea o disidență incomodă și i-a cerut să lase frâul mai liber măcar în zona tinerilor acolo unde era el șef. S. B.: Asta presupuneți dumneavoastră. D. T.: Nu, mi-au spus băieții la Moscova. S. B.: Și care a fost reacția
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
rând, un dezacord politic, ideologic, moral. De fapt, în joc e stricta nevoie de a reveni la autenticitate, nevoia de a recupera omul întreg, după ce, ani de-a rândul, el a fost sacrificat prin teroare, căzut „sub vremi“, dislocat, uitat. Disidența este însă o soluție individuală. Nu „se ia“, nu se predică și nu justifică judecarea celorlalți. A te „face“ disident, în urma unei deliberări abile, interesate și vanitoase (sunt cazuri...), e a recădea în inautenticitate. La fel, a face din disidența
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]