1,706 matches
-
care evidențiază că succesiunea Iluminism neoclasic Iluminism romantic Romantism poate fi identificată astfel, fără rezerve, doar în Anglia sau într-o mult mai mică măsură în Franța și Germania.198 În studiul său, Îmblânzirea romantismului, acesta susține teoria unei anumite disocieri în interiorul curentului ce a dominat începutul secolului al XIX-lea, identificându-se etapa numită High Romanticism romantism "înalt" pentru care autorul folosește prescurtarea HR, caracterizat prin radicalism ideologic, coerență, vizionarism, integrarea contrariilor și romantismul de tip Biedermeier ale cărui coordonate
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
o manifestare aparte. Ilustrativ este, în această ordine de idei, cazul lui I. H. Rădulescu figură dominantă a perioadei care își va schimba radical opiniile dinspre orientarea de tip clasic spre cea de factură romantică spre sfârșitul vieții, deși această disociere se produsese deja între conceptualizările teoretice inițiale filoclasice după cum am mai arătat, și opera propriu-zisă din acei ani, care se subscria prin multiple elemente curentului nou romantic. Eclectismul lui Heliade reflectă, astfel, eclectismul epocii dovadă de nesiguranță poate, până la urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
constituie corpusul ideologic prin raportare polemică directă la clasicism. Făcând o sinteză a variatelor explicații enumerate anterior, putem afirma că fenomenul coexistenței elementelor romantice cu cele clasice este unul de o complexitate sporită, implicând diverse nuanțări. Din acest motiv, o disociere netă între cele două tendințe, o trasare riguroasă a contururilor reprezintă o sarcină destul de dificilă. Cu toate acestea, pentru a avea o imagine mai clară a epocii și a modului de gândire pașoptist, este necesară identificarea neoclasicismului concretizat prin viziuni
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
concepte aduse în prim plan de același Middleton Murry: Autoritate Exterioară și Voce Interioară. Cele două sintagme vizează, de fapt, cele două puncte de reper pentru viziunea clasică, respectiv cea romantică. Importanța acordată acestora de Eliot se justifică prin clarificarea disocierii făcute între cele două tipuri posibile de critică: cea care se constituie ca o concretizare a "vocii interioare", abandonând rigurozitatea unui sistem coerent de principii și cea care, dimpotrivă, presupune subsumarea la o "autoritate exterioară" percepută drept o structură cu
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
începerii romanului n-o are clară în minte. Adevăratul clasic nu se ridică de la particular la universal, făcând sforțări inutile de a da semnificație evenimentului, el exemplifică (subl. aut.) doar universalul, când acesta apare întâmplător, aproape formulat într-un eveniment." Disocierea subtilă pe care o face Călinescu se subsumează aceleiași atitudini admirative față de modelul clasic francez. Aspirația către universalitate este considerată aici, în mod implicit, cea mai importantă trăsătură a unui roman. Raportul dintre particular și general trebuie manipulat în așa
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ideală a ieșirii dintre nisipurile mișcătoare ale începutului de secol și de epocă literară. Cât însă din aspirațiile clasice s-au concretizat pe deplin? A existat până la urmă această renaștere? Răspunsul la aceste întrebări presupune anumite nuanțări, mai ales în ceea ce privește disocierea dintre dimensiunea teoretică și cea practică, a creațiilor literare propriu-zise. La nivelul teoretizărilor, angajamentele sunt destul de clare, după cum s-a observat pe parcursul acestui capitol și, chiar dacă nu s-au constituit într-o mișcare pe deplin coagulată, aceasta nu înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
intelectuali, "nonconformiștii anilor treizeci"7; "acești tineri furioși", cum spunea Denis de Rougemont, criticau valorile dominante, deja zguduite de mutațiile aduse de război, și democrația pervertită de jocurile partidelor. După Etienne Borne, inițiativele care vizau reînnoirea gîndirii politice creștine și "disocierea spiritualului de reacționar" au fost numeroase. În afara grupului de la Meudon din jurul Raisei și al lui Jacques Maritain, și în afara revistei Esprit, este suficient să amintim echipa dominicană de la editura Cerf cu La Vie intellectuelle și Sept, Temps présent, L'Aube
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
limbă sau un grup de limbi, tot atît de adevărat este că, vizînd ceea ce este în mod necesar caracteristic pentru toate limbile, se vizează implicit facultatea limbajului. Într-o perspectivă sintetizatoare și în același timp cu intenția de a realiza disocierile necesare, Eugen C o ș e r i u consideră că ține de limbaj aproape tot ce ține de comunicarea prin limbă, căci, după el, determinarea generală a limbajului ca activitate general umană, exercitată individual prin respectarea unor norme istorice
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Sprachgebrauch) ce se prezintă într-o formă socializată prin uzul colectiv, dar se manifestă în formă particulară prin uzul individual (acesta reprezentînd vorbirea în sens restrîns). Germenii schimbării se află la nivelul uzu-lui, așa cum specifica și Philippide, dar, pe baza disocierilor lui Hjelmslev, s-ar putea preciza că uzul individual este cel care generează schimbările îndeosebi la nivelul limbii literare, în vreme ce uzul colectiv ar fi generatorul majorității schimbărilor (cu statut de lege lingvistică) de la nivelul limbii populare. Esența limbii Problema esenței
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
la nivel popular, este înfăptuită ca ceva ce ar trebui să dureze, fiindcă este considerată de la început ca altceva decît produsele vor-birii obișnuite. Așadar, produsele artistice au o anumită stabilitate, deoarece ele sînt realizate tocmai pentru a fi artistice. Această disociere sub aspectul perenității este o trăsătură însemnată care diferențiază calitativ creația obișnuită în folosirea limbii și creația artistică ce uzează de limbă. Teoria spiritului limbii Pornind de la ideile lui Wilhelm von Humboldt, întemeietorul lingvisticii generale, dar valorificînd și concepția lui
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
literar doctrina promovată de Eugen Coșeriu. Există, fără îndoială, și elemente care unesc cele două direcții de gîndire sau elemente care le fac aplicabile în explicarea schimbărilor de la ambele niveluri ale limbii, dar, ca ches-tiune de principiu, trebuie pornit prin disocierea aspectelor pe care le vizează. Legea lingvistică Legea este un raport relativ stabil între laturile sau între stadiile unei realități, aflarea legilor, adică a normelor după care se produc fenomenele, fiind obiectivul oricărei științe. Conceptul de "lege" a fost introdus
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
alții, climatul de Încredere mutuală, consensul cognitiv și afectiv al membrilor, succesul În activitatea comună și satisfacțiile generate de viața de grup, prestigiul grupului de apartenență, măsura În care grupul satisface aspirațiile membrilor, cooperarea În cadrul activităților grupului. Opusă coeziunii este disocierea grupului. Educatorul poate contribui la sporirea coeziunii grupului școlar pe mai multe căi²: - să ofere elevilor cât mai multe ocazii de cunoaștere reciprocă; - să adopte un stil de conducere democratic; - să-i stimuleze pe elevi În a-și organiza singuri
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
ajută la determinarea tendinței de evoluție a grupului și facilitează Îmbinarea viziunii sincronice cu cea diacronică despre grup. Principalele avantaje ale tehnicilor sociometrice sunt: - ajustarea / reajustarea poziției fiecărui elev În cadrul grupului; - intervenția promptă a educatorului În cazul unor procese de disociere a grupului (slăbirea coeziunii; - antrenarea elevilor În activități educative care să le modeleze comportamentul psihosocial. Dezavantajul major este acela că tehnicile sociometrice nu au valoare absolută În studiul grupurilor școlare. 3.Metoda chestionarului Considerată o variantă a anchetei sociale sau
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
gimnaziale (35%. 0% 8% 67% 25% 1 2 3 4 0% 29% 21% 50% 1 2 3 4 90 Din răspunsurile dascălilor reiese că, deși mai puține, există și grupuri școlare cu o coeziune slabă, chiar disociate. Situația de fărâmițare/ disociere a claselor de elevi este mai frecventă În ciclul gimnazial (20% și mult diminuată În ciclul primar Considerăm că importantă nu este simpla constatare a unei situații cât mai ales dorința de a-i Înțelege cauzele și a lua măsuri
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
Susținători ai visului nocturn și nu numai, romanticii s-au scufundat cu voluptate în universul oniric; o poveste, credea Novalis, e "ca un vis", o formă de "fantezie muzicală" (Jurnal intim). În practică, visul provoacă o breșă, un fel de disociere în Eul nostru dilematic; din perspectivă suprarealistă experiența onirică înlesnește accesul în abisal, inclusiv inserția întregitoare în zonele criptice ale spiritului. Într-un eseu din 1932, André Breton invoca (pro domo) principiul așa-ziselor Vase comunicante, acestea în stare să
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
programul, să adopte ritmuri diferențiate după situații și momente. Pe de o parte, sentimentul aservirii față de timp se generalizează, iar pe de alta, se dezvoltă timpul liber, timpul pentru sine și al său, individualizarea modurilor de a gestiona timpul personal, disocierea ritmurilor de viață, practicile în care accepți să pierzi timp sau în care îți acorzi răgazul de a te îngriji de tine. Prins în goana accelerată a temporalității, turbo-consumatorul este oare închis doar în timpul imediatului și, prin aceasta, privat de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
substitui religiei. Pentru că, dacă divertismentul poate reafirma coeziunea comunitară, e important să-i subliniem și caracterul labil, efemer, adesea superficial. Pe de o parte, divertismentul poate produce unitate și coeziune socială, dar, pe de altă parte, el generează mai ales disociere, diseminare, eterogenitate socială, gusturile unora nefiind câtuși de puțin împărtășite de ceilalți. Via divertisment se constituie însuși universul relativist și pluralist al principiului „fiecare cu gusturile sale”. Cu câteva excepții, divertismentul reproduce nu atât o supremație a colectivului asupra principiului
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
intelectuale a paradigmei dionisiace, la loc de frunte figurează și „revoluția sexuală” din anii 1960-1990. Încă de pe atunci, diverși observatori au evidențiat „jungla sexuală” în care s-au afundat societățile democratice dedate cultului plăcerilor carnale și al libertății în amor. Disocierea sexualității de morală, „anarhia regulilor morale”, dispariția tabuurilor, creșterea numărului partenerilor, diversificarea practicilor carnale: liberalismul sexual care însoțește progresul societății de consum de masă a dat naștere și „sexului sălbatic”24. Frenezia lui Erostc "Frenezia lui Eros" Tot acolo am
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
terapeuticăă Intervenția 21. Viața unui râu Intervenția 22. Încurajarea catharsisului Intervenția 23. Imagerie ghidată pentru catharsis Intervenția 24. Gestionarea catharsisului Intervenția 25. Stabilirea semnalului pentru degetul „da” Intervenția 26. Stabilirea semnalului pentru degetul „da” cu întărirea eului Intrevenția 27. Gestionarea disocierii Intervenția 28. Pacing viitor Intervenția 29. Ratificarea (1Ă Intervenția 30. Ratificarea (2Ă Intervenția 31. Regresia de vârstă Intervenția 32. Jocul de puzzle Intervenția 33. Găsirea resurselor interioare Intervenția 34. Găsirea resurselor interioare: însămânțarea Intervenția 35. Intervenție hipnotică generală pentru probleme
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
destul de scăzut, va adopta un program terapeutic individualizat. De exemplu Spiegel și Spiegel (2004Ă susțin folosirea unor tehnici diferite de control a durerii pentru nivele diferite de hipnotizabilitate. Pacienții înalt hipnotizabili sunt învățați auto-hipnoza pentru sugerarea directă a amorțelii sau disocierii corporale; pacienții cu hipnotizabilitate medie sunt învățați modificarea senzorială și tehnicile de fantezie; iar cei cu hipnotizabilitate scăzută sunt încurajați să folosească tehnici de distragere. Există de asemenea unele dovezi care corelează abilitatea hipnotică cu unele tulburări psihologice, cum sunt
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
și Spiegel, 1978; Spiegel, Greenleaf și Spiegel, 2000Ă și Scala de Imaginație Creativă (Barber și Wilson, 1978Ă. HIP include instrucțiuni care produc senzația de ușurime a brațului și mânii, cu teste de răspuns la această instrucțiune. Răspunsul este caracterizat de disociere, levitația mânii după ce este coborâtă, involuntaritate, răspunsul la semnalul întrerupt și modificarea senzației. Spiegel și Spiegel (2004Ă concluzionează că transformarea inducției hipnotice în test al capacității hipnotice transformă întâlnirea inițială prin: îndepărtarea presiunii de hipnotizare cu succes a oricărui subiect
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
și ca o consecință să depotențeze seturile conștiente de fiecare zi ale persoanei. Pacienții sunt tot mai mult absorbiți de acest proces pe măsură ce devin fascinați de povești, imagini, paradoxuri și experiențe. Ca rezultat apar cu frecvență crescută fenomene hipnotice spontane (disocierea, regresia de vârstă, catalepsia, amnezia, etcă (Erickson și Rossi, 1976aă. Abordările pe care le-a folosit Erickson pentru a depotența conștientul sunt intercalate cu procesele de inducție și sugestie și sunt dificil de atins. Este important de recunoscut faptul că
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
1980; Strupp și Binder, 1984; Budman și Gurman, 1988Ă. Acest tip de terapie este desemnată să descopere și să arunce lumină asupra originilor simptomatologiei, legând prezentul de trecut și comportamentul de motivație. Psihopatologia este înțeleasă ca produs al reprimării și disocierii iar terapia are sarcina de a descoperi dinamica reprimată și de a permite pacientului să dobândească insight-ul asupra evenimentelor formatoare (cauzaleă așa cum au fost ele trăite la nivel psihologic, afectiv și cognitiv. Vezi Holmes și colab. (2005Ă, disponibil online pe
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
a permite pacientului să dobândească insight-ul asupra evenimentelor formatoare (cauzaleă așa cum au fost ele trăite la nivel psihologic, afectiv și cognitiv. Vezi Holmes și colab. (2005Ă, disponibil online pe www.sciencedirect.com pentru o discuție cuprinzătoare de dată recentă asupra disocierii și implicațiilor sale în practica clinică. Perspectivele psihoanalitice se referă mai ales la principiile tehnicilor Freudiene și terapia este în general de lungă durată. Trebuie notat aici că dovada prezentată de Freud pentru teoriile sale era mai degrabă slab bazată
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
de veghe (Phillips și Fredercik, 1995Ă. Este important să ne asigurăm că pacientul poate gestiona amintirile recuperate și să acordăm atenție altor aspecte în afara acestor experiențe puternice și adesea dureroase. Pentru a ajuta pacientul în menținerea unui grad adecvat de disociere clinicianul poate da următoarele sugestii: Oriunde te afli acum și orice trăiești este important să știi că există o parte adultă din tine care poate auzi vocea mea și poate răspunde la ceea ce spun. Rog acea parte din tine să
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]