1,391 matches
-
de sub autoritatea încorsetantă a puterii unei instituții (cum ar fi cea a școlii, reală și chiar brutală), persoana intră, fără să sesizeze, sub directivitatea unor instanțe mult mai perfide, care, în numele unei deschideri fără margini, pun în operă propria manipulare, disoluția și controlul conștiințelor. Astfel de instanțe nu sunt numaidecât opera unor persoane sau grupări anume constituite, având scopuri „murdare”. Ele derivă oarecum de la sine, fiind o fază - s-o numim naturală - și producând, până la o anumită reglare a lucrurilor, și
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
de experiențele trăite, și nu de imperativul respectării unui set formalizat de norme. e) Critica postmodernă de tip cultural își propune atacarea „discursurilor hegemonice”, demontarea marilor metanarațiuni („narațiunea despre emancipare”, „narațiunea enciclopedistă”); acest fapt ar duce mai întâi la o disoluție a sistemului ierarhic consacrat al cunoașterii și învățării și apoi la reconstrucția analizei în domeniul sociouman din perspectiva discursului critic. Pentru a se realiza acest ciclu, ar fi necesară îndeplinirea câtorva condiții (Calas, 1987, în Boje et al., 1996): - cooptarea
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
de cunoaștere și învățare determină poziția socioeconomică a indivizilor și companiilor (OECD, 1996). B) Geopolitica lumii contemporane ne propune, așa cum spunea M. Malița, zece mii de culturi, dar o singură civilizație. Procesele de frontieră se manifestă aici prin permeabilizarea și chiar disoluția granițelor statului național. Interesele geopolitice au condus la formarea de alianțe și uniuni care au devenit mai semnificative în plan geopolitic și geostrategic decât statele componente. Pierderea puternicei semnificații simbolice a frontierelor naționale prin apariția, de pildă, a Uniunii Europene
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
care au favorizat producerea infracțiunii de umor: - determinismul mesajelor parentale; - nivelul scăzut de instrucție; - dizarmonia personalității; - stimulul, contextul care i-a permis inculpatei să-și actualizeze, manifeste potențialul violent, agresiv. După condamnarea ei, familia băiatului este supusă unui proces de disoluție familială prin divorț: „După intrarea mea în pușcărie a vândut tot din casă... fură... are dosare pe rol cu suspendare... nevasta l-a părăsit, s-a dus la mama ei, după care s-a recăsătorit cu un om de 54
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
viața extrafamilială s-a extins, această formă a instituțiilor medico-sociale tinde să fie principala formă optimă de acordare a îngrijirii unei persoane dependente. Accesul la astfel de servicii poate împiedica apariția unor disfuncționalități în cadrul familiei, cea mai gravă fiind chiar disoluția acesteia, cu efecte dintre cele mai traumatizante asupra tuturor celor implicați. Astăzi, din pricina abordării fragmentare a problemelor de sănătate, există încă tendința ca spitalele să despartă pacienții de familiile lor (prin interzicerea vizitelor, prin ignorarea efectelor pe care spitalizarea le
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
sufletului nostru, de a dezbina acest popor stârnind patimi uneori ridicole, dădea semnalul trecerii în derizoriu a autorității statului, stârnea neîncrederea în cei care voiau să păstreze pentru popor ceea ce construise cu sânge și sudoare în jumătate de secol, anunța disoluția societății noastre până la o atomizare convenabilă pentru a putea fi condusă în direcția dorită, precum o turmă. Și boschetarul Pațurcă, între două reprize de despăduchere, zbiera versurile sale infecte de la tribuna ridicată ad-hoc în piața ceea, pentru cozile acestea de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
care Carnap o extrage dintr-o pagină heideggeriană și o 100 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE citește: „există ceea ce nu există“). Rezultă astfel ceva absurd (widersinnig), opus sensului în genere. În consecință, limbajul filozofic poate merge cel mai departe în disoluția sensului. Poate atinge hăurile întunecate ale vorbirii, ca atunci când spune: „nimicul există“, „neființa are ființă“, „neantul este de față“. Pe de o parte, asemenea „propoziții“ ar cuprinde termeni fără semnificație, pe de altă parte, termenii se neagă reciproc și complet
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
pe care Carnap o extrage dintro pagină heideggeriană și o 100 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE citește: „există ceea ce nu există“). Rezultă astfel ceva absurd (widersinnig), opus sensului în genere. În consecință, limbajul filozofic poate merge cel mai departe în disoluția sensului. Poate atinge hăurile întunecate ale vorbirii, ca atunci când spune: „nimicul există“, „neființa are ființă“, „neantul este de față“. Pe de o parte, asemenea „propoziții“ ar cuprinde termeni fără semnificație, pe de altă parte, termenii se neagă reciproc și complet
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
se învîrte fără oprire în jurul propriului centru, repetîndu-se la nesfârșit. Este ceea ce s-a petrecut în India, unde a luat naștere complexa doctrină a ciclurilor cosmice (yuga). Un ciclu complet, numit mahayuga, durează 12 000 de ani, sfîrșindu-se cu o "disoluție" - pralaya -, care se repetă în chip mai radical la capătul fiecărei mii de cicluri, devenind mahapralaya, adică "Marea Disoluție". Schema exemplară "creație-distrugere-creație" se repetă la nesfârșit. Cei 12 000 de ani care alcătuiesc un mahayuga sânt socotiți "ani divini", fiecare
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
luat naștere complexa doctrină a ciclurilor cosmice (yuga). Un ciclu complet, numit mahayuga, durează 12 000 de ani, sfîrșindu-se cu o "disoluție" - pralaya -, care se repetă în chip mai radical la capătul fiecărei mii de cicluri, devenind mahapralaya, adică "Marea Disoluție". Schema exemplară "creație-distrugere-creație" se repetă la nesfârșit. Cei 12 000 de ani care alcătuiesc un mahayuga sânt socotiți "ani divini", fiecare dintre ei durând 360 de ani, ceea ce înseamnă în total 4 320 000 ani într-un singur ciclu cosmic
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
întoarcerea în preformal, revenirea la modul nediferențiat al preexistenței. Emersiunea repetă gestul cosmogonic al manifestării formale, iar imersiunea echivalează cu o dizolvare a formelor. Simbolismul Apelor implică așadar atât moartea, cât și renașterea. Contactul cu apa înseamnă întotdeauna o regenerare: disoluția este urmată de "o nouă naștere", iar imersiunea fertilizează și sporește potențialul de viață. Cosmogoniei acvatice îi corespund, la nivel antropologic, hilogeniile, credințele după care genul uman s-a născut din Ape. Potopului sau imersiunii periodice a continentelor (miturile de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să facă într-adevăr o revoluție, și ca atare trebuia să ia lucrurile de la început. Aderenți ai vechiului regim sau adversari ai lui - erau, cu toții oameni vechi. Luaseră o atitudine față de o stare de lucruri care se afla acum în disoluție. Pro sau contra - erau totuși legați între ei, prin pasiuni, printr-o conformație mentală similară, printr-un trecut comun. Oamenii aceștia trăiseră; revoluționar sau contrarevoluționar, dar trăiseră, se cristalizaseră într-o anumită structură, purtau în sufletul lor, în atitudinea lor
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
avut clar sentimentul progresului material. Am trecut de la o cameră cu baie comună la un apartament cu două și apoi cu trei camere. Mâncam bine, ne îmbrăcam la mâna întâi (adică nu cu haine transformate). Părinții mei progresau profesional. Sentimentul disoluției, al regresului, îl aveam doar la întoarcerea în satul bunicilor. Am prins o perioadă de școală pe care aș numi-o de grație. Proletcultismul ieșea pe ușa din dos. Marii clasici ai literaturii române se întorceau în manuale. Se publicau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
sau uzanțelor, nu de “înaltul Decret Regal” prin care fusesem numit, ci prin depunerea jurământului. La data aceea exista așa zisul „corp” al magistraților, pe care viitoarea Putere îl va denumi „castă”, crezând a-și legitima atacul împotriva acesteia, pentru disoluția substanței - adică a purității - pe care în bună parte aveau s-o reușească. Neprevăzând cele ce peste mulți ani aveau să urmeze, președintele își rostea sfaturile care ar fi speriat pe oricine, dar eu le ascultam ca de la mare distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu va trebui mult... După aceea nu se mai poate prevedea nimic, pentru că o dictatură în ascensiune nu se știe niciodată unde ajunge, uneori nici ea însăși nu știe. Așa a fost și cu Hitler... - Da! vine un timp al disoluției pentru orișice, spusei. - Și până atunci? - Până atunci trebuie să supraviețuiești, - și e foarte greu să supraviețuiești... Și când vă gândiți... după atâția ani de război... ceea ce credeam că nu e posibil, o aberație... și totuși - Adevărat. Numai că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fie, un fel de autosugestii disperate, se subțiau tot mai mult. Mi-a fost dat, ne-a fost dat, îmi spuneam, să traversăm cea mai cenușie vreme a istoriei, nimeni nu mai avea încredere în nimeni, un lent proces de disoluție, totul părea să fi fost în urmă cu o mie de ani, parcă se scria, se rescria, cu alt alfabet, istoria Evului Mediu, cu care eram acum contemporani. În una din acele după-amiezi, la o oră sau două după ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ei vertebrală, păstrată doar de judecători între ei, forma subconștientă de probitate, ultim zid de apărare, lecție nerostită, bună doar pentru liniștea lor înșelătoare, împotriva puterii care-și începuse încă de mult opera de erodare cu o perfidă știință a disoluției.) - Și totuși, domnule judecător... Mă interesai direct, și bineînțeles între patru ochi, la procurorul șef al județului; era vorba de o „cercetare” și doream să aflu - cu explicarea vagă a unor circumstanțe personale - stadiul procedural în care se afla, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu erau pe măsura ideii, fiind prea înaltă, dovedindu-se în practică a nu fi, ca sistem social, decât expresia unei aberații pe care n-o poate susține decât silnicia unei dictaturi, atât cât poate rezista. O imensă mașinărie a disoluției. Asta e, domnule învățător. Dar noi cei mulți, cei adevărați vreau să spun, nu vom muri toți, unii din noi tot vom mai trăi la ceasul învierii care vrând-nevrând va veni. Amândoi însă, și dumneata și eu, avem până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a efectuat vizite și în Cehoslovacia, Polonia, Ungaria, Bulgaria și România, în timp ce oficialitățile din țările est și central-europene erau prezente la Bruxelles, la sediul N.A.T.O. "A fost creat Consiliul de Cooperare Nord-Atlantică (COCONA), la 20 decembrie 1991, în condițiile disoluției U.R.S.S., la care participau statele membre ale N.A.T.O., statele est și central-europene și Finlanda, ultima în calitate de observator; la Consiliu au aderat statele C.S.I., iar apoi Georgia și Albania; Consiliul se întâlnea ca for consultativ, la nivelul miniștrilor de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
grație unor aprofundate analize ale unor teoreticieni ca Hans Belting și Arthur Danto, eminenți cunoscatori ai fenomenului artistic contemporan. Simplificând lucrurile, putem spune astăzi că moartea artei nu a fost o spaimă lipsită de motivație, dar că ea vizează doar disoluția paradigmei pe care s-a fundamentat arta din Renaștere pâna în secolul al XIX-lea. Într adevăr, în acest răstimp Arta s-a divizat tot mai net în arte, fiecare artist limitându-și investigațiile la un singur domeniu și încercând
Sincretismul – paradigma artelor contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by D. N. Zaharia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_941]
-
negație a formei frumoase a unui fenomen printr-o diformitate izvorâtă dintr-o descompunere fizică sau morală”, scârbosul se situează pe câteva trepte mai jos decât dezgustătorul și grosolanul. De regulă, provoacă scârbă tot ceea ce lezează simțul estetic printr-o disoluție a formei, prin descompunere și mai ales prin putrefacție Am arătat până acum că macabrul își reliefează cu predilecție natura mortificantă, fantomatică, dezgustătoare, care nu exclude uneori elementul comic. De altfel, în utilizarea relativ recentă s-a dezvoltat conotația oribil
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Honore Daumier „Gargantua” Katharsisul comic este mijlocit, pe de o parte, de o imaginație creatoare de distanță, iar pe de altă parte, printr-un context ce anulează distanța. Satisfacția produsă de eroul comic presupune condiția invulnerabilității spectatorului și a sesizării “disoluției oricăror predispoziții eroice”. Acesta este râsul detașării, râsul de ... (“comique significatif” după Baudelaire), în contrast cu râsul grotesc, participativ, care se manifestă ca râs alături de personaj (“comique absolu”), anulând opoziția și distanța dintre spectator și erou. Kayser vorbește despre un contrast comic
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
idealuri. Păcat însă, că numai maghiarii au învățat cum se cuvine această lecție, și o aplică întocmai și cu cea mai mare perseverență. Iar acțiunea lor le reușește, din an în an tot mai mult, fiind în strânsă corelație cu disoluția accentuată a statului național român, un stat aflat la cheremul lăcomiei unei haite nesătule de urmași ai fanarioților. Oare alde Băsescu & Comp, aud zăngănitul armelor unităților paramilitare maghiare din Harghita și Covasna? N am să pot uita în vecii vecilor
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ierți? Cine s-ar încumeta, oare, ca să mărturisească asta? Frecții! reflectează Fratele, acoperindu-și cu palma, ochii obosiți. Fiindcă, din punctul nostru de vedere, omenesc, nu anduranța, nu durata, nu viața excesiv de lungă, pot să conteze. Contează chiar extincția, contează disoluția, exitus-ul, gongul recviemului de la final, contează ortu' popii! Pentru noi, abonații perpetui la Ea, conceptul Morții este infinit mai interesant, decât Moartea însăși. Nu lamentația, nu fuga și nici evitarea sfârșitului, ci tocmai acceptarea și înțelegerea lui, ne fac
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
transcendența se relevă ca demiurgie activă. Cuprins Sacrificiul sinelui în ascensiunea mistică / 11 Demonizarea eului și introspecția eșuată / 41 Asumarea transcendenței în metamorfozele suferinței / 61 Ipostaza ontică a reculegerii în templu / 113 Fluxul mundaneității inserate temporalului ce mistuie întru apăsarea disoluțiilor ontice se poate dovedi incapabil de a controla și asimila anumite experiențe intensificate până la sublim ale spiritului uman? Străfulgerarea inspirației și truda demiurgică ce definesc creația artistică generează o breșă metafizică în continuumul banalității cotidiene? Se deschide această breșă înalt-perturbatoare
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]