978 matches
-
eu m-am uitat la tine dar nuștiu dacă erai tu eu oricum am văzut când ai făcut semn cu prosopul iar eu ți-am făcut cu mâna tu să-mi spui dacă mai văzut da mami. Și eu sunt disperată că sunt departe de tine dar ce pot face pentru că aici la pușcărie este foarte greu și eu vreau mami să te aud și să vorbesc cu tine pentru că îmi este dor de tine și vreau să vii cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
simbolică se întoarce adeseori pe fereastră, autorii neputînd sări cu adevărat nici peste propria lor umbră, nici peste propria cultură „clasică”, de care încearcă să se rupă... În unele cazuri, referențialul/realul apare supralicitat în direcție „reportericească” sau pamfletară. Scrisoare disperată de Felix Aderca, de pildă, mixează comic un episod de amor provincial cu fragmente de romanță (parodie a sentimentalismului minor), făcînd considerații exasperate la adresa condiției periferice: „Dulce Românie! Provincie integrală! Patrie în care e sortit să pregătim cu o sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Înțeles că ar avea ceva de-a face cu unele isprăvi de-ale lui, din facultate, În care era implicată și o pipă de fumat marijuana. Tom și Rob erau Însurați cu Lily și respectiv Anna, iar ceilalți aveau nevoie disperată de niște mîncare gătită În casă, așa că Într-o vineri, imediat după ce ne-am mutat Împreună, i-am invitat pe băieți la cină. Curînd, asta s-a transformat Într-un ritual săptămînal. În fiecare săptămînă, găteam friptură În suc propriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
atît de dornic să vorbim Încît Îi atîrnă, practic, limba din gură, pentru că sus-menționata campanie fusese una de un succes imens și orice profesionist (chiar cîțiva dintre cei care nu sînt) o cunosc. Toți cei cu ceva talent creativ sînt disperați să se implice În următoarea. — SÎnt director de marketing, răspund eu și, Înainte ca Andy să apuce să mă mai Întrebe ceva, mă ridic În picioare. Vai, presimt că e vremea să schimb un scutec. Haidem, Tom, să-ți rezolvăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
se uita la mine și aștepta. Era atâta tristețe în cruzimea ei, încît mi s-a făcut milă și am vrut s-o mângâi. Abia atunci și-a deschis aripile și a dispărut. "Biata pasăre, mi-a zis Ana, e disperată că nu-și poate iubi puii. De aceea îi omoară. E nebună..." XXVI ― Și, dacă chiar vrei să ai o imagine exactă a ceea ce colcăie în subconștientul meu, mai pot să-ți povestesc... Poate, te vei convinge că nu mi-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Cu el aveau treabă. De puținele ori când Îi era posibil, o Însoțea pe fetiță, ea Însăși - Îi plăcea să fie văzută la poarta școlii elementare ca o mamă exemplară. Gândul că putea să nu fie o mamă bună o dispera. Se simțea mereu vinovată. Când stătea cu Camilla, simțea că Își neglijează munca. Atuci când muncea simțea că o neglijează pe Camilla. Școala era la zece minute distanță. Mergeau pe străzile liniștite din cartierul Parioli, pustii acum, Înainte de deschiderea magazinelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
singur. Un vânzător ambulant, ce alergă cu sacoșa lui peticită la vederea gardienilor publici, Îl lovi făcându-l să se clatine. De la o fereastră deschisă ajunse până la ei sigla de Început a telejurnalului de la ora 20. Stoluri de rândunele isterice, disperate de iminentul sfârșit al zilei, se Învârteau deasupra acoperișurilor palatelor, printre antene. Țipătul lor dezolat Îi dădu senzația clară a Întunericului care se apropia și a bucuriei sale dispărute. Emma stătea În fața lui, cu abonamentul de metrou În mână, părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Te omor, bag cuțitu-n tine! Nu știu! Scoate-l, fă ce știi, nu veni la mine cu șmecherii, că-ți dau un șut în cur de zboară copilu’ din tine. Pentru Giulia, răspunsul lui Cristi a însemnat sfârșitul lumii. Era disperată și îi era scârbă de ea și de toată povestea ei jalnică de iubire. Ar fi vrut să șteargă totul, să nu-și mai aducă aminte ori să nu se fi întâmplat niciodată. Dar știa că nu poate și, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ca al unei femei, ci ca al unui animal cuprins de flăcări. Inna a început să spună un fragment dintr-o incantație în numele vechii zeițe a vindecării. Gula, grăbește nașterea Gula, te implor, îmi pierd mințile, sunt vrednică de plâns, Disperată de durere, sunt sclava ta Fii bună și ascultă-mi ruga. În câteva clipe, Zilpa era deja așezată pe cărămizi, cu Lea în spatele ei, susținând-o, ajutând la nașterea copilului făcut în numele ei. Zilpa deja nu mai avea lacrimi când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o s-o scot eu cumva la capăt. O să reușesc eu cumva să... O, Doamne, sosul dă pe dinafară. Împing mai bine ușa de la cuptor, înșfac o lingură și încep să amestec. Arată ca o apă maronie dezgustătoare. Încep să caut disperată prin bufet după ceva să arunc în ea. Făină. Mălai. Ceva de genul ăsta. Chestia asta e la fix. Apuc un borcănel și torn cu nădejde din praful alb, după care îmi șterg sudoarea de pe frunte. OK. Și acum ? Deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să te întreb, continuă Trish, dacă vei servi vreun fel de șerbet între felurile de mâncare ? Mă uit la Nathaniel. Umerii i se zguduie de râs, în tăcere. Fără voia mea, îmi scapă și mie un hohot. Îmi duc mâna disperată la gură, încercând să mă controlez. — Samantha ? — Ăă... nu, reușesc să îngaim într-un final. Nu voi servi șerbet. Nathaniel tocmai a ridicat una dintre tigăile mele cu ceapă arsă. Se face că ia o lingură și o înghite. Delicios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ud de cașmir. Când l-am pus înăuntru, era bej. Iar acum are o culoare grețoasă de vată de zahăr. Știam eu că programul K3 nu sună bine deloc. Știam eu... Calmează-te. Trebuie să existe o soluție, trebuie. Caut disperată cu privirea prin șirurile de produse îngrămădite pe rafturi. Stain Away... Vanish. Trebuie să existe un remediu.. Trebuie doar să mă gândesc... 10.42 OK, am răspunsul. S-ar putea ca rezultatul să nu fie impecabil, dar altă soluție n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
așteaptă ca Trish și Eddie să fie mișcați de cuvintele mele. Însă ei mă privesc total confuzi, după care se uită unul la celălalt. — Cred că ar trebui să iei în seamă oferta, spune Eddie. Scrie în ziar că sunt disperați să te aducă înapoi. — Să știi că nu vom fi absolut deloc jigniți dacă pleci, adaugă Trish, încuviințând emfatic din cap. Vom înțelege perfect. Asta-i tot ce sunt în stare să spună ? Nu sunt bucuroși că vreau să rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
întâmple nimic din toate astea, spun, defensiv. N-am cerut eu presei să apară la mine la ușă... — Știu. Dar a apărut. Și reputația firmei Carter Spink a fost terfelită în ultimul hal. Cei de la Departamentul de resurse umane sunt disperați. După toate programele lor axate pe socializare și bunăstare generală, după toate workshopurile de recrutare de absolvenți străluciți, tu spui lumii că preferi să speli wc-urile. Pufnește brusc în râs. Dacă nici ăsta nu-i PR negativ... Păi, chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
persoane ? Mă simt atît de proastă. Incredibil de proastă. Evident că nu eram suflete pereche. Evident că nu era sincer interesat de persoana mea. Evident că nu m-a iubit niciodată. Mă săgetează un fior cumplit de durere și scotocesc disperată după un șervețel. — Nu-ți fă griji, draga mea ! spune o tanti corpolentă din stînga mea, Îmbrăcată Într-o rochie uriașă imprimată, cu model cu ananas. Nu te merită ! Du-te acasă, spală-te pe față, bea o ceașcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
parte. Abia în ’81 îi spusese maestrul Cifilică de la Fondul Plastic să le mai lucreze puțin, să bage niște morți, mitraliere, tancuri, grenade, groază și teroare, cu mama care plânge pe mormântul proaspăt și copilul deshidratat care îi face semne disperate de sub ciuperca atomică , și să le ordoneze în ciclul „Coșmar nuclear.“ A luat premiul trei la Expoziția care se organizase atunci cu chestia aia cu pacea, o campanie groazavă. Se zvonea că Ceaușescu vroia să ia Nobelul pentru pace. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ca din pușcă, eliberându-se din strânsoare. Acul nu era de găsit. Violet se smiorcăia ca o banshee 1. Doi polițiști se năpustiră pe ușă, oprindu-se paralizați în fața acestui haos. — Faceți ceva! țipa Violet la ei, arătând cu gesturi disperate către Hugo, întins pe podea. Moare! Moare! Probabil că Hugo se lovise la cap când se răsturnase; gemea, dar era conștient. Totuși, nici unul dintre noi nu știa dacă Ben îl injectase a doua oară, iar eu nu-mi dădeam seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
bine în genunchi și, aplecându-și trupul cu mare grijă ca să evite răsturnarea ambarcațiunii, aruncă arma cu toate puterile. Caiacul se clătină și a trebuit să se prindă de margini ca să nu se prăbușească într-o apă agitată de loviturile disperate de coadă ale caimanului, care făcuse o săritură de peste un metru, ca să dispară în adânc. Harponul se duse după el și, în urmă, funia lungă care se desfășura la provă cu o asemenea repeziciune încât devenea cu neputință să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dorit copii. Întotdeauna. — Și-atunci ce mai aștepți? Vocea lui devenise blândă. Alice și-a privit mâinile. —Of, Doamne! Nu știu. Nimic în mod special. Sau multe. Cum ar fi bărbatul potrivit. Nu e simplu, a încheiat ea uitându-se disperată în spate, către focul de tabără. Unii dintre invitații mai dezinhibați dansau acum goi în jurul lui. Nu mai trebuia spus că printre dansatorii respectivi nu se aflau și părinții lui Alice, care se întorseseră de mult la hotel, și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pumn de nailon reflectorizant care probabil costa mai puțin de cinci lire. Barajul se apropia. Hugo, care intrase de-acum în panică, a simțit sub picioare o forță colosală care-l împingea înainte. Era o forță pe care loviturile lui disperate din picioare nu o impresionau deloc. Ramurile căzute în râu treceau pe lângă el într-un ritm amețitor. Ursulețul dispăruse, iar acum, că apa îi luase una dintre lentilele de contact, Hugo nu mai vedea nimic altceva decât spumă și apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Of, ce gest othelian din partea ei! Ce prostie nenorocită din partea ei! Alice și-a strâns pumnii. Ar fi trebuit să ascundă batista imediat. Dar, pe de altă parte, la vremea respectivă n-avusese nici un motiv. Era departe de a fi disperată, ca acum, să-l revadă pe Hugo. Din contră! Nu știa cum să scape mai repede de el. — Nu reușeam să pricep cine e H D E F, a tunat Jake, ai cărui ochi alungiți sclipeau în lumina filtrată prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
descoperit asupra faptului. Nu, a răspuns Rottweilerul. Nu e vorba de scutece. Ci de faptul că Theo a început să muște, domnule Fine. —Să muște? — Domnule Fine, fiul dumneavoastră a mușcat alți copii. —Vai, nu! Hugo se holba cu ochi disperați la suprafața biroului. Un val de rușine l-a cotropit. Își amintea cât de furios și de indignat fusese în rarele ocazii când Theo fusese cel mușcat de alți copii. Fără îndoială că, acum, alte mame și alți tați i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
noaptea aceea, înspre Sf. Ștefan, potopit de gânduri, avu un cumplit coșmar... Se făcea că, dintr-o ceață groasă... un tren negru și lung, lung fără capăt, cu șirul fără număr de vagoane, de la fiecare fereastră Vasilica îi făcea semne disperate cu mâna, strigând: ”Go-guu... Go-guu... ”. Prin dreptul acelor, roțile vagoanelor ticăiau ascuțit... ”Go-gu... Go-gu... ”, locomotiva alerga năpraznic pufăind apocaliptic... ”Go-gu... Go- gu...”. Tot din jurul lui se învârtea, ca la ”zidul morții”, capul îi huruia... ”Go-gu... Go-gu... ”, Vasilica îi făcea semne
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
În anii ce au urmat, însă, poziția granzilor a devenit tot mai slabă în Florența din cauza relațiilor nesigure cu Franța și a eșecurilor din războiul pentru recucerirea Pisei. În iarna și primăvară lui 1501 granzii par să fi devenit foarte disperați în dorința de a reforma constituția populară, având ca nucleu Marele Consiliu, pe care ei doreau să-l abolească. În mai 1501, cănd Cesare Borgia a apărut cu o armată pe teritoriul florentin și și-a așezat tabăra chiar la
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
nici măcar să clipesc și Încetasem să mai respir și chiar să exist. Cumpărasem un bilet. E foarte simplu : cumperi bilet, te urci În tren și dispari. Devii altcineva. În tren e un miros urât, rău-prevestitor, de banchetă murdară, de speranță disperată În existența vreunui sens, În altă parte, nu aici, desigur, poate acolo, departe, unde te va duce trenul. mirosul acela grețos mi se Însinuase, În ultimele trei luni, În haine, În păr și printre dinți. Nu aveam nici cea mai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]