1,307 matches
-
de azi noapte. Rămâneți cu bine...!” „Refuz să cred... nu poți fi un trădător, bunul meu prieten. Peste câteva momente urmează la program solista noastră preferată. Îți amintești? Bruneta cu ochii verzi, care În mod sigur, nici fetei nu-i displaci. Greșesc, cumva...? „Te implorăm, mai rămâi cu noi...” Îl acompaniară pe Doctor gansterii, având o teribilă poftă de băutură. Cum putea refuza? Se așeză din nou pe scaun, rugând ospătarul să mai aducă de băut. Turnă vin În toate paharele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
din oraș. Cei mai buni erau ocupați, iar tribunalele erau intenționat Înecate În procese triviale de către agenții, astfel Încât trebuiau să treacă câțiva ani până să-i ajungă procesul pe rol. Dar câștigase. Sau era cât pe ce să câștige. Îi displăcuse meseria lui - cuțitul, sângele. Fusese conștiincios. Își făcuse datoria. Dar nu-i plăcuse meseria. Era Încă, totuși, manichiurat cu pedanță ca un chirurg În pâine. Aici la spital se trimitea după manichiuristă și În timpul vizitei lui Sammler degetele lui Gruner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
spațiul personal ca dumneata. Sunt dispus să o las moartă. — Ar fi cazul. — O să merg În autobuz cu dumneata. Nu, mulțumesc. — Să fiu sigur că nu te deranjează nimeni. — Ce vrei e să ți-l arăt. Serios, știu cât Îți displace, cât urăști metroul. — Chiar e În regulă. — Normal că mi-ai stârnit curiozitatea, de ce să neg? Știu că până la urmă mi-ai povestit despre el ca să scapi de mine și uite că eu tot te pisez. Spui că poartă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mai izbitor aspect. Nu era obișnuita comuniune cu sine a persoanei vârstnice și ciudate. Era pe cale să spună ce gândea, și viva voce. — Shulei Îi plac conferințele, mie nu, spuse el. Sunt foarte sceptic În privința explicațiilor, a practicilor raționaliste. Îmi displac religia modernă a categoriilor goale, și oamenii care fac doar mișcările cunoașterii. — Priviți-o ca pe un recital, mai degrabă decât ca pe o conferință, spuse Lal. Puneți problema dintr-un punct de vedere muzical. — Un recital. Doctorul Lal ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
exercițiu era condamnat În carte, mai ales lipsa originalității. Scriitorul prefera strictețea intelectuală, ura emoția, cerea imperios doar lacrimi exaltate, lacrimi vărsate În cele din urmă, după multă rezistență, din cele mai Înalte forme mentale de recunoaștere. — Dar dacă Îți displace acest spectacol al sufletului? Și eu găsesc obositor să trebuiască să Îl Întâlnești atât de des și În forme atât de familiare. Am citit atâtea descrieri neplăcute ale sale. L-am văzut descris drept nimic altceva decât un deșeu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ai putea fi? Dov'è sia, după cum se cântă Întrebarea la operă? Asta depinde. Depinde În parte de voința celui ce Întreabă de a vedea meritul. Depinde de talentul său și de cât e de dezinteresat. E bine să ne displacă individualitatea născocită, pastișa proastă, banalitatea și restul. Este respingătoare. Dar individualismul nu prezintă nici un fel de interes dacă nu extinde adevărul. Ca distincție personală, mărire, glorie, este pentru mine lipsit de interes. Îmi pasă de el doar ca instrument de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Au fost cerute, și am vrut să le exprim. Cel mai bine, am descoperit, este să fi dezinteresat. Nu așa cum se disociază mizantropii, judecând, ci nejudecând. Voind așa cum voiește Dumnezeu. În timpul războiului n-am avut credință, și dintotdeauna mi-au displăcut ortodocșii. Am văzut că pe Dumnezeu nu-l impresiona moartea. Iadul era indiferența lui. Dar incapacitatea de-a explica nu e un motiv pentru lipsa de credință. Nu atâta vreme cît persistă sentimentul de Dumnezeu. Aș putea să-mi doresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Avem asigurare. Nu-ți bate capul cu tavanele. — Și totuși... Sammler coborî. Sub chiuveta de la bucătărie și În debara găsi niște căldări galbene de plastic și urcă la loc. Realiză că are anxietățile tipice rudei sărace. În mod clar Îi displăcuse casa asta, Întotdeauna. Găsise că-i e greu, câtă vreme mânca pâinea binefăcătorului, să se poarte firesc aici. În plus, tot acest comfort dens, camerele pline ochi de piese de conversație, puncte de atracție, stăteau pe o fundație de nulitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
idee despre spălatul pe jos. Nici nu cred că am ținut vreodată În mână o cârpă. Dar aș putea să pun ziare pe jos. Reviste Time vechi din pivniță. Însă mai voiam un lucru, unchiule. Ce lucru? — Să nu mă displaci pentru asta. Nu te displac. — Ei, nu mă privi Într-o lumină proastă - nu mă disprețui. — Păi, Wallace... — Știu că așa trebuie să fie. Ei bine, asta e un fel de apel la adresa dumitale. Aș vrea să ai o părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Nici nu cred că am ținut vreodată În mână o cârpă. Dar aș putea să pun ziare pe jos. Reviste Time vechi din pivniță. Însă mai voiam un lucru, unchiule. Ce lucru? — Să nu mă displaci pentru asta. Nu te displac. — Ei, nu mă privi Într-o lumină proastă - nu mă disprețui. — Păi, Wallace... — Știu că așa trebuie să fie. Ei bine, asta e un fel de apel la adresa dumitale. Aș vrea să ai o părere bună. — Te deprimi, Wallace, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ceea ce localnici numeau Orașul Copacilor. Acesta într-adevăr ieșea în evidență. Când au aterizat, pista a sfârâit; avionul a rulat până la poartă ca printr-un miraj sclipitor. Toate chipurile lipite de ferestrele terminalului erau albe. Lui Irene locul i-a displăcut instantaneu. Și-a luat singură poșeta și geanta de mână. Naji n-a ajutat-o deloc. De altfel, refuzase să stea lângă ea, chiar dacă biletul indica respectiva ordine. L-a rugat pe un tânăr care mergea pentru un interviu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
iau totul deci viitor nu va fi nopți foarte lungi ne țin astre de șase ascendentul meu cu sânge impulsiv dualist privirea lor îmi vine mănușă înțeleg foarte bine ce simt și mai ales când îți spun că nu le displace evident le-ai surprins și tare ar vrea să fie convinse azi am vânat o sirenă somnambulă ca mine i-am simțit mirosul plăcut o mângâiere de aburm-a purtat prin fața ei știe cine-i stăpânsă fiu sincer îi arăt partea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
care voiam eu să le aud... Oare de ce n-a lăsat Dumnezeu pe pământ oameni egali?... Și dacă am fi fost cu toții la fel, ce ne-ar mai fi plăcut la cel de alături și ce ne-ar mai fi displăcut? Era greu să ai șaisprezece ani departe de casă. Luminile cantinei se stinseră una câte una și parcul se lăsă cuprins brusc de beznă. Doar la poartă mai pâlpâia un bec, luminând gălbui o cărare până la mine. M-am oprit
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
nu pe coșurile de gunoi, ci pe dușumeaua spațioasă care imita pardoseala din gresie. Aș fi avut chef să vorbesc cu cineva despre farfurii zburătoare, dar detașarea de restul lumii constituia caracteristica principala a acestui local. Și cum nu-mi displăcea nici mie această regulă, m-am resemnat și am introdus o monedă de zece yeni În automatul cu oracole. Norocos. Semne ale unor nori de bun augur dinspre sud. Calul dumneavoastră este cam mototol, dar sînt speranțe de poartă deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să stau aici să trag o țigară. Mă mai gândesc la unele și la altele. Nicula Ursake era mâhnit în ființa lui cea mai dinlăuntru că cele iubite de el altădată acuma îl împresoară tot mai de departe. Și îi displăceau întrucâtva unele vorbe ale bătrânei despre satul de devale care se chiamă Laz. Bezarbarză se întoarse: —Bade Culi, am așezat carnea. —Bine, Onule. Acuma ne întoarcem, ca să nu ne aștepte mult nana Floarea cu prânzul. Să-mi spui, Onule, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am întrebat pentru ce poliția din Fès, atât de promptă în a sancționa lăcomia unui comerciant și foamea unui șterpelitor de pâine, nu intervenea niciodată în acele locuri pentru a-i înșfăca pe pungași, punând astfel capăt unor fapte care displac și lui Dumnezeu și oamenilor. N-am avut nevoie de prea mulți ani pentru a afla răspunsul: de fiecare dată când armata sultanului pleca la luptă, hanurile astea erau obligate să-i furnizeze gratis tot personalul trebuincios bucătăriei soldaților. În schimbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
el, adică chiar în medersa, unde fuseseră amenajate camere pentru învățăceii a căror familie nu locuia la Fès; ai lui locuiau la marginea regatului Marrakech. Trebuie să recunosc, chiar și atunci când eram doar noi doi, unele dintre atitudinile lui îmi displăceau, mă nelinișteau, uneori mă și înspăimântau. Numai că i se întâmpla de asemenea să se arate mărinimos și devotat. Oricum, mie așa îmi apăruse în anul acela: atent la cele mai mărunte clipe ale mele de descurajare, găsind uneori tonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de care aveam să fiu lipsit încă o săptămână. Când am ieșit, Fatima a venit după mine în cameră, desigur împinsă de la spate de maică-mea. Mi-a luat mâna și a început s-o sărute în neștire. — Ți-am displăcut noaptea trecută. Fără să răspund, m-am întins pe partea stângă și am închis ochii. S-a aplecat peste mine și a îngăimat cu voce bâiguită, șovăielnică, abia auzită: — Nu vrei s-o vizitezi pe surioara mea? Am tresărit, crezând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sfârșitul anului, Fatima era însărcinată, iar eu am simțit pe dată nevoia să găsesc o muncă mai bine plătită decât aceea de la maristan. Ca fiică a unui librar, mama m-a îndemnat să mă lansez în comerț, ceea ce nu-mi displăcea deloc, dat fiind gustul meu pentru călătorii. Și-a însoțit sfatul cu o prezicere care, pe moment, m-a făcut să zâmbesc: — Mulți oameni descoperă lumea largă încercând doar să adune avere. Cât despre tine, fiule, tu vei da peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fusese la început mai puțin tăioasă. Deși am fost mereu fidel binefăcătorului meu, unele aspecte ale vieții romane îmi contrariau totuși credința intimă. Faptul că un papă afirma, așa cum o făcea Adrian: „Îmi place sărăcia!“ n-avea cum să-mi displacă, iar întâmplarea de care făceau mare haz curtenii încă din prima săptămână a domniei lui, pe mine, unul, nu mă făcuse să râd în hohote. Când intrase în Capela Sixtină, se pare că noul pontif strigase la spectacolul oferit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe tricliniu. — Poftim? — Te-am întrebat dacă știi să joci zaruri. Băiatul scotoci în haină. Întinse pumnul strâns spre Vitellius și, deschizându-l, îi arătă trei zaruri grosolane făcute din os de oaie. — Le am pe astea. — N-o să-ți displacă, desigur, că ale mele sunt de fildeș. Râzând, Vitellius puse zarurile sale pe măsuța joasă pe care sclavul se grăbea să o împingă spre el. — Pe astea mi le-a dăruit chiar Nero. Era deja împărat, dar încă de mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
motiv obscur (și cred că până la urmă e ceva legat de numele lui, care seamănă așa de mult cu cel al palidei mele protectoare) am o grijă de-a dreptul stranie față de micul Martin și, într-un fel, mi-ar displăcea teribil să-l fac să sufere sau să-l văd că a pățit ceva. Dar la un alt nivel, în noaptea subconștientului, mă aud - mă simt - cum îi trag lui Martin ciomăgeala vieții lui, una cu adevărat strașnică, cu toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
frică de frică, și dintr-o dată vrei să pui capăt la tot . În sinuciderea dusă până la capăt, rușinea învinge, dar n-ai crea să fie cineva care s-o vadă învingând. Sinuciderea nu e atât de rușinoasă. Mi-ar fi displăcut profund să fi fost cineva care să mă vadă în acele clipe. Nu, n-aș fi vrut să fiu găsit mort în dormitor, sinucigându-mă în felul ăsta. Slavă Domnului, am o prietenă nouă. O cheamă Georgina. Lucrează ca secretară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
demonstrațiile ocazionale de talent vrăjitoresc ale lui Deggle. Individul stătea în picioare, cu nasul lui coroiat, întunecat la chip și învelit într-o mantie neagră, și făcea vrăji din nimic. Până și Vultur-în-Zbor era impresionat de demonstrațiile lui și-l displăcea și mai tare pe Deggle pentru că reușea să-l impresioneze. Magicianul nu-și dezvăluia niciodată secretele, dar o făcea pe Livia să-l îndrăgească. Odată, după o astfel de demonstrație, Livia s-a arătat dornică să se laude cu propriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Ea n-ar fi vrut să-l împartă pe Grimus cu nimeni. Grimus, la rândul lui, o trată pe toată durata cinei ca pe o creatură subumană, o ființă demnă de dispreț, iar Vultur-în-Zbor se trezi că începe să-l displacă pe ciudatul și misteriosul bărbat. Acesta îi spuse Mediei: — Trebuie să te felicit pentru tăria ta. Dar mă tem pentru tine. Vultur-în-Zbor, tu nu te temi pentru ea? Aici nu-i un loc întru totul sigur. Mă refer la efectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]