5,812 matches
-
dă hasna. Piațeta care la Istanbul putea să aibă fântâni și să fie mărginită de minarete și palate devine în românește maidan. Fraier, care în germană înseamnă cu seriozitate om liber, dar și logodnic, se încarcă la noi de un dispreț atoatecuprinzător. Iar bine cunoscutul șmecher care a făcut o carieră de-a dreptul existențială în limba română provine dintr-un nevinovat schmecken însemnând bun la gust, care a dat, ce-i drept, un derivat care înseamnă a linguși. Pe de
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
măsură dintr-o resemnare, devenită prin prea lunga practică nepăsare, și dând frâu liber spiritului tranzacțional pe care ni-l atribuie toți sociologii și unei capacități de adaptare care pornea de la șiretenie și superficialitate ajungând la lașitate și autodispreț. Pentru că disprețul pentru ceilalți devenise treptat dispreț față de sine însuși și era din ce în ce mai evident că o asemenea îndelungată practică a degradării nu putea să nu lase urme. E adevărat că împotriva răului devenit absurd nu se putea lupta cu armele raționalului, dar
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
prin prea lunga practică nepăsare, și dând frâu liber spiritului tranzacțional pe care ni-l atribuie toți sociologii și unei capacități de adaptare care pornea de la șiretenie și superficialitate ajungând la lașitate și autodispreț. Pentru că disprețul pentru ceilalți devenise treptat dispreț față de sine însuși și era din ce în ce mai evident că o asemenea îndelungată practică a degradării nu putea să nu lase urme. E adevărat că împotriva răului devenit absurd nu se putea lupta cu armele raționalului, dar în același timp acceptarea armelor
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
000 lei proveniți doar de la Fondul Literar, remarcă dl Cassian Maria Spiridon, constituiau, în timpul respectiv, o sumă fabuloasă. Un director de școală nu primea nici 300 de lei pe lună, adică mai puțin de 3600 de lei pe an. Proclamînd disprețul față de "sacul cu bani al bancherilor", se vede că autorul Mărului de lîngă drum și-a însușit ceva din experiența acestora, amplificînd-o. Cu adevărat, comunismul înlocuia arta pentru artă cu arta pentru...bani! La Congresul în discuție se înscriu la
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
Cotroceni. Spiritele belicoase au intrat într-o evidentă defensivă, probabil speriate de ceea ce le arată sondajele de opinie. Repliindu-se pe poziții ceva mai moderate, păpușarii din umbră au lăsat însă, la sacrificiu, câțiva pioni care și-au asigurat deja disprețul durabil al opiniei publice - de genul Dan Voiculescu sau Vadim. În schimb, tunurile au fost puse, cu o energie disproporționată, asupra semnatarilor scrisorii adresate clasei politice. "Mineriada intelectualilor", despre care s-a vorbit pe bună dreptate, beneficiază în clipa de
Stigmatul nefericirii by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9850_a_11175]
-
Or, nimic nu îi este mai străin acestui autor proteic decât operațiuni ale minții precum analiza, sinteza, comparația, abstractizarea, generalizarea, concretizarea. Nicolae Breban este posesorul unui suflu epic de mare forță, romanele sale par scrise după dicteul automat, adesea în disprețul regulilor de punctuație și gramaticale. Cititorul este pus în fața unei revărsări de magmă narativă, în care s-au topit de-a valma întâmplări din cotidian, judecăți filosofice, dezbateri pe teme obsesive, observații asupra comportamentului uman. Totul este descriere mai mult
Dilemele prozatorului în tranziţie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9875_a_11200]
-
pe loc organizatorilor ce eroare de apreciere fac, din lipsă de informații sau dintr-un exces de amabilitate față de el. Într-un interviu publicat în aceeași revistă, Adrian Alui Gheorghe, înscriindu-se pe linia trasată de Florin Iaru, își afirmă disprețul față de critica literară: "iar în ceea ce privește critica...?! Aceasta nu poate să ne spună niciodată nimic ș...ț, critica îngână literatura, e ca un adjuvant, e Ťun digestivť"... Era o vreme când lui Adrian Alui Gheorghe critica i se părea un fel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9898_a_11223]
-
a fi societate de consum. Nu se cultivă, nu se conservă, nu se memorează, se devorează. Dacă la nivel individual tot mai rar există întrebarea "cine sînt?", la nivelul societății ea se dizolvă aproape integral. Des, prea des, aud manifestat disprețul față de istorie, de trecutul imediat. Mi se spune mereu că tinerii nu sînt preocupați de sistemul totalitar, de ceea ce s-a petrecut în timpul comunismului. Mă ambiționez să nu cred. Și dacă este așa, fie și în parte, este vina părinților
Drama oraşelor româneşti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9886_a_11211]
-
de-a binelea, în Ea, să vedeți!... Cei 50 de ani de învățământ politic au obișnuit românii cu ideea că cine câștigă mai mult, (chiar pe merit) e un bandit, un hoț, ce trebuie denunțat, pedepsit; iar dacă nu, supus disprețului public. Cei ce trebuie să-și declare azi averile au în sinea lor, o mentalitate de bandiți și de hoți, de infractori neprinși încă. Astfel se explică fuga generală a celor în cauză de adevărul situației lor materiale, financiare. Dacă
Șmecheria cu ghivent by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9967_a_11292]
-
în privința firii complicate, a imaginației care pierde contactul cu realitatea. Dar nici aceste puține asemănări nu garantează existența vreunor legături de sânge. Ea este solidă, de nezdruncinat, cu umerii lați și cu o ținută mândră, femeie-bărbat, cu excepția fragilității din spatele privirii. Disprețul pe care mi-l arăta mă umplea de un asemenea respect încât, în copilărie, nu reușeam s-o privesc din față. Pare să fi avut un caracter opus celui al soțului ei. Cum rațiunile amorului nu țin seamă de legile
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
nelegitim. Dar lucrurile astea n-au durat foarte mult. A existat în mine un tip de egoism funciar, care m-a apărat să mă pierd într-o altă persoană sau într-o aventură sentimentală totală. De-asta și formele de dispreț la adresa mea. Cînd citeam, în literatura romantică, Suferințele tînărului Werther și alte istorii de-astea, absolutiste sentimental, mă disprețuiam, ziceam: uite ce om sînt eu, uite, așa ar trebui să fiu. Sau nuvelele lui Stendhal, astea, romantice. Or, eu mă
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
nici în lume cine-i Rilke, pentru că sau este prost tradus, sau e atît de abstrus, atît de complicat, în Elegiile duineze, încît nu le înțelege absolut nimeni. Lumea are nevoie de poezii simple. Ei, apropo de daltă, apropo de "disprețul" meu față de limbă, după ce-i șocam, le dădeam acest model, spuneam așa: eu sînt un sculptor, ca Michelangelo, care scoate așchii din blocul de marmură ca să descopere acea figură frumoasă, ideală, din marmură. Și bat în dalta mea cu ciocanul
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
le-am visat... Clinchetul copilăriei este deja respins și uitat? Ofer atât cât un miren poate da din suflet, Dar mulți așteaptă o simfonie, nu doar un sunet. Uităm să respectăm ce avem mai de preț: În loc de iubire oferim mizerabilul dispreț! Aplec ochii în pământ, îndur, sper și aștept... Este secetă de armonie de parcă ar fi deșert... Prea mult suferă unii având o viață risipită în chinuri, Pe când alții au multe agoniseli față de cele necesare... Plăceri îndelungate sau lacrimi curgând ca
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
care dau cu copitele în leii răniți". în consens, ni se spune că oamenii vii ai istoriei pe care, desigur, "societățile violentate în tradiții și superstiții îi încurcă și-i bagă în pușcării cu zăbrele sau în pușcăriile albe ale disprețului public" sînt cei ce contează. Găsim la Pandrea un amestec de generozitate și de aristocratism, de deschidere și de elitism, care poate surprinde. Factorul detașării prin noblețe individuală credem că s-ar putea explica prin dorința autorului de-a depăși
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
care amintesc doar câteva titluri ce confirmă cele de mai sus: Le style de Marcel Proust; Proust devant Dieu; Suite ŕ la peinture; Littérature et sang froid; Les intermittences du regard chez l'écrivain. Dar în calitatea sa și cu disprețul pe care-l nutrea față de toate dictaturile - și când spun asta am în vedere și regimul Pétain, al cărui adversar era - Jean Mouton a trebuit să întreprindă uneori și acțiuni ce nu trebuiau cunoscute și care i-ar fi putut
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
Carlo, povestitorul și Anna, regizoarea. Incursiunile în mediile sociale "marginale", interlope, periferice, de preferință Balcanii - inepuizabil "rezervor de povești" și pasiuni - contrastează cu reglementarea aproape mecanică a existenței în occident, inclusiv a simțămintelor și a conștiinței. Dejan îi privește cu dispreț pe teoreticienii seminariilor de etnologie la care Bille îl poartă și unde întrebările ce-i sunt adresate de participanți nu țintesc spre aflarea unui adevăr, ci sînt doar expresia unei amabilități de suprafață. Finalmente Dejan vede în "binefăcătorii" săi doar
Un roman pe o temă fierbinte by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/9016_a_10341]
-
foarte slabă dorință, de ambele părți, de a conviețui. Românii - de frica și enervarea față de furtișaguri, bătăi, stil de viață zgomotos; țiganii - de teama posibilelor represalii din partea unei populații care nu și-a făcut niciodată scrupule din a-și ascunde disprețul (dacă nu ura) față de comunități aparținând unei alte civilizații și, într-un fel, altui timp. Problema, după cum se vede, e încurcată rău. Și se complică zi după zi. Căderea demografică a etnicilor români e însoțită de-o susținută creștere a
Vandalii din Balcani by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9044_a_10369]
-
lor de panică" pe seama consumului de stupefiante. Că "România seacă". Ori, dimpotrivă, că sunt Ploi însemnate. (Fără a ni se preciza, totuși, și de către cine). Despre Românii de Madrid, ori despre un nou brand, în afară de ceasuri, al }ării cantoanelor, anume: "Dispreț elvețian". Ca să nu mai spun "că este foarte curios cum este posibil" că la noi "conviețuiesc" într-o manieră credințeleť. Dar nu despre căutările și achizițiile mele vreau să vorbesc, nu asupra lor doresc să insist, ci - folosindu-mă de
Topîrceanu - pescuitor de perle by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9300_a_10625]
-
psihologia de om retras în el însuși așteptînd momentul scadenței e adînc înrădăcinată în el. Drama e că nici dacă procedezi invers, cruțîndu-i sensibilitățile și menajîn--du-i suspiciunile, nu vei obține ceva mai bun: fanaticul musulman te va privi cu un dispreț și mai mare, în virtutea aceleiași psihologii de om retras în sine însuși. Despre această psihologie este vorba în cartea lui Hans Magnus Enzensberger, Cei care aduc groaza. Eseu despre perdantul radical. În linii mari, eseistul neamț ne spune două lucruri
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
lui Eugen Negrici e aceeași cu a lui Octavian Paler: Eugen Barbu e un mare scriitor în pofida biografiei sale detestabile. Iată formularea criticului: "Eugen Barbu a intrat în conștiința cititorului român și a rămas acolo, în pofida faptelor sale demne de dispreț (de după 1971, în special), grație publicării, în vremuri încă dificile pentru literatură (în 1957, la doi ani după Moromeții), a unui roman (Groapa) îmbibat de poezia unui univers în degradare și care părea să continue fără complexe linia Arghezi-Mateiu Caragiale
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
-o. Am înțeles că moartea este indiferentă, că i se ia totul în momentul în care i se dă să ridice o viață. * Dacă ai fi cu adevărat lucid, ai rosti exact cuvintele prin care gândul ar înfrânge moartea. * Inimaginabilul dispreț al celui care, distrugând lumea, s-ar proclama pe sine unic suveran - sau durerea acordată cu arta nebunului, disponibilitatea irațională pentru oricând o mie de alte lumi perfectibile, însă niciodată dragos tea pentru o ființă față de care existența ar echivala
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
la universalitate. E drept că la o universalitate în minia tură. Cât să mai fie până când vom ajunge să auzim strigându-ni-se de la tribună: „contrariul cetățeanului este omul“? * Proștii au dobândit conștiința unei superiorități inextri cabile - aroganța, rânjetul și disprețul poartă în spate întâietăți cu mult mai palpabile și carnale, nonșalanțe de un infantilism atroce, injurios, tribal: sunt din ce în ce mai mulți, mai solidari, o pepinieră gigantică de miraculoase instincte și complexe, inedite, sofisticate, operă a unei strategii subconștiente cu infinite nuanțe
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
decât inocența de a spune „sunt liber să aud plânsul fantasmei mele“ - plânsul pesimistului din neant, cel care nu permite uitarea, străinul de Tot, o intuiție a nimănui, pe care o trăim ca pe finețea grimasei, ca pe însăși eleganța disprețului, dar asta numai pentru a-i sugera fidelitatea noastră fundamentală. Dacă scopul tău în viață este să nu te înșeli asupra lucrurilor, atunci ai trecut degeaba pe pământ. Mai important este să nu faci decât asta, pentru ca, într-un final
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
de a mai zâmbi gratuit în fața unui adolescent. * De la un capăt la altul al vieților noastre, suntem manipulați de un Spirit care ne dă, cu porția, câte o linguriță de limpezime, atent clipă de clipă să nu se deconspire, cu disprețul atoateștiutorului. Am ajuns să ne învinovățim de lucruri care nu ne stau în putere, am ajuns să ne con damnăm pe noi înșine pentru minciuna în care ni se spune că suntem ținuți în viață prin grija pe care ne-
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
am ști cum ne răspunde Dumnezeu la rugăciuni, l-am renega de-a dreptul. * Adevărul ar fi ceea ce transformă durerea în bucurie, singurătatea în întâlnire, minciuna în mărturisire, spaima în temeritate, îndoiala în credință, boala în eliberare, imprecația în rugăciune, disprețul în iubire - și nu comportă definiție. Ar fi trecerea unei realități în opusul stării prin care nu se percepe ca realitate. Și totuși, vom spune: venim dintr-o lume în care adevărul este ceea ce transformă bucuria în durere, întâlnirea în
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]