10,409 matches
-
și că, de fapt, dacă se vor mai înmuia puțin, n-o vor face decît spre binele lor. Apă de ploaie. În schimb, toarnă-le pe gît băutură pînă n-o mai pot duce, fă-le rost de niște fuste dispuse să i reguleze de-a moaca, fii dispus la un mic compromis de cîteva săptămîni, transformă cenaclul într-un mic salon de plăceri din astea și vezi ce-o să iasă. Îți garantez eu că merită sacrificiul. Cine spunea că nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Copiii și cei foarte tineri sunt mai puțin rezistenți. Păcatele lor minore Îi fac mai fragili, zgomotele vieții Îi Înfricoșează. Dispar mai des, dar sunt plânși rareori pentru că alții se pregătesc să se nască și să năvălească În lumea asta, dispuși să Îndure foamea și să-și construiască dintr-un viitor fără speranță, un prezent fără speranță. Tot ce ar trebui să fie al lor aparține altora. Până și trăitul vieții e al altora. Cei vârstnici, mai ales femeile, rezistă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o folosească. Nimeni nu știe exact câte suflete Își duc traiul aici, de azi pe mâine, măcinate de sărăcia lucie și de boli și nici ce mai așteaptă ele de la viață. Acum patru ani, au venit două cupluri de americani dispuși să Înfieze copii. O asistentă socială planturoasă le-a explicat zâmbind Într-o engleză corectă, că statul face efort să integreze acești oameni În societate, dar ei fug de civilizație, le place mocirla. De aceea e foarte bine ca străinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
au mai adăugat niște ani peste anii trăiți Înainte de-a te Întâlni. Până și numele pe care mi l-ai dat a căpătat un rost... Ben cântă la muzicuță, un fragment dintr-o operetă celebră. Semn că e bine dispus. De când nu mai e singur, nici cârjele nu i se mai par atât de grele. Vine foarte rar În coșmelia lor, pentru că e fericit cu femeia asta tăcută și iubitoare. Până și câinele nu mai vine așa de des. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a șoptit un ,,Tatăl Nostru,, , ca și când i-ar fi fost teamă că-l va trezi. A murit Kawabata, vagabondul bărbos, cu ochi de asiatic, cerșetorul umil, păcătosul senin. Găsește Într-un târziu, În ghetoul amorțit de somn, un țigan tânăr dispus să anunțe prin telefonul mobil policlinica cea mai apropiată. I se cer date, adresă, nume, vărstă, sex, pe care Antoniu le dictează macanic. După o lungă așteptare, dintr-un fel de ambulanță, coboară În fața magherniței, un medic legist Îmbrăcat Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe care nu le mai văzusem la altcineva. Într-una din zile m-a chemat să-mi arate doi saltimbanci, pictați Într-un roșu sidefat și o gamă de tonuri verzi, ce păreau că vor coborî de pe pânză În mijlocul camerei, dispuși să ne amuze. Pictura lui Îmi dădea o anume stare emoțională. Nu mai contau artiștii pe care-i cunoscusem până atunci. Eram vrăjită și absorbită de personajele lui...de peisajele lui... -Nu te-am plictisit? Vrei să-ți Închei visul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și trebuie studiate cu grijă? S-ar putea ca Într-o zi, de foame, un șobolan să ronțăie caietele În care scrii.. Te-ai gândit la toate astea? Împrietenește-te din nou, nu sta singur, poate mai găsești pe cineva dispus să-ți asculte poveștile!,, Răspuns ,,Ușor de spus. Kawabata era unic. Era dăruit de Dumnezeu. Știa să primească, mai ales cuvintele, cu o extraordinară voluptate, era fascinat de ele, le absorbea, și avea o sfințenie a ascultatului pe care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
asemenea convingeri este de natură să stârnească în jurul ei un val de forțe emoționale centripete care oferă astfel o verificare imediată și pragmatică a teoriei înseși; și, mai ales în primele zile, oamenii se îndrăgosteau de Antonia și erau veșnic dispuși să-și mărturisească necazurile în fața ei. Nu aveam nimic împotriva acestui lucru întrucât îmi mai liniștea îngrijorările legate de starea ei de spirit, ea fiind astfel mult mai fericită decât dacă nu ar fi intrat în comuniune cu nici un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cât de puțin o cunoșteam cu adevărat. Nu mă gândeam că ea ar putea să mă preseze în chip brutal să mă însor cu ea. Problema care se punea era, de fapt, în ce măsură și în ce mod era și ea dispusă să-mi redea libertatea; și se mai punea problema dacă eu doream cu adevărat să mi se redea această libertate. O nouă sursă de suferință pentru mine, ba chiar de adâncă suferință - mi-am dat eu seama când i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
tot timpul Îngrijită. Noi, băieții obișnuiam să ne dăm coate și să urmărim din cap ritmul În care sărea coarda, cu un aer suprem ca și când ar fi fost singură În lume. Numai dinții nu Îi erau frumoși. Mici, galbeni și dispuși parcă la nimereală, cu gingii atât de coborâte de parcă dinții Gretei s-ar fi oprit brusc din creștere. Ca urmare, fata cea mică a lui Harassowitz Își ținea gura Închisă și visa să se facă star de cinema. Pentru că atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că mi-aș fi dat seama dacă ceva nu era În regulă. Iritat, am ridicat privirea și am observat că Röser discuta cu vizitatorul care răsfoia documentele. Deși vorbeau Încet, nu era greu să ghicești că erau ceva mai bine dispuși decât mine. Rostind un cuvânt care semăna cu „elevație“, dar care, având În vedere circumstanțele, trebuie să fi fost mai degrabă „exaltare“, bibliotecarul anunță vizitatorul că „Mătușa Martina nu se Întoarce până când...“ — Foarte bine, Îl Întrerupse vizitatorul. Dacă ar Înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mai moale. Acum situația necesita o abordare mai discretă, mai rafinată. Pentru prima oară În viață, eram pe cale de a mă aventura afară singur. Când am vizitat pentru prima oară Fundația cu Dora, Karpse Întreba când ar fi fost cineva dispus să pășească pe urmele celuilalt sex. Ei bine, eu tocmai asta făceam; acest domn tocmai asta făcea. Dacă doream să trec neobservat, trebuia să mă machiez cu un fler matur, normal pentru o femeie la locul ei. Și cum Dora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un negru. Ia-ncearcă să te pui cu ei, zicea unchiul Hymie... Așa că, după ce a cântărit situația, tata a făcut o cerere de transfer, prin care să revină pe meleagurile natale și, deși șeful lui direct nu se arăta deloc dispus să piardă un tip atât de muncitor (și, firește, a clasat cererea), maică-mea a dat, în cele din urmă, pe cheltuiala ei, un telefon la Sediul Central din Boston și, după o tevatură de care nici nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Weequahic a călcat odată în șanțul cu dezinfectant dintre vestiar și piscină și c-a ieșit din el fără unghiile de la picioare. Și totuși, ăsta-i locul unde poți pescui pipițe futăcioase. Nu știai? Ăsta-i locul unde colcăie șiksele Dispuse Să Facă Orice! Dacă ai chef să riști o poliomielită luată din bazin, o gangrenă din șanțul cu dezinfectant, o ptomaină din hot dogs sau o elefantiază din săpun și prosoape, ai toate șansele să i-o pui unei puicuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mi-a zis ea fără pic de compasiune în glas. Păi, de pildă, îmi sângerează limba...! — Ești cel mai nefericit om pe care l-am cunoscut vreodată. Ești ca un bebeluș. Nu! Nici chiar așa! Însă ea nu se arătă dispusă să asculte nici o explicație și se apucă să-mi predice pe tema cusururilor pe care mi le observase în ziua aceea. — Ce nemulțumit ești de viața ta! Cum e cu putință? Omului nu-i e de nici un folos să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sub bărbie și-i spuse că avea ochi frumoși. — Dezbracă-te, spuse el, și suie-te-n pat. Mă-ntorc la tine Într-o clipă. Înainte ca ea să se poată Împotrivi sau să-i ceară explicații, el țopăi bine dispus pe vârful picioarelor, ieși pe ușă și-o Închise În urma lui. Imediat se uită În jur după un scaun și-l propti sub clanță, așa Încât ușa să nu poată fi deschisă dinăuntru. Se familiarizase dintr-o vizită anterioară cu Încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sentimentul siguranței nici unei iertări, dacă exista vreo putere care să ierte. Conductorul veni și Îi examină biletul. — Ninge iar, spuse el. E și mai rău În față. O să fim norocoși dacă reușim să trecem fără să avem Întârziere. Conductorul părea dispus să stea și să povestească. Cu trei ierni În urmă, Îi zise el, avuseseră parte de o vreme foarte grea. Au rămas Înzăpeziți timp de patruzeci și opt de ore În unul din cele mai rele sectoare ale liniei, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
bun - Îmi va da banii Înapoi. Se opri și-i zâmbi lui Lukici, parcă vrând să spună: Nu te teme, nu sunt supărat pe tine. — Nebunule, am crezut că n-o să mă auzi niciodată! spuse funcționarul mărunțel, Încruntat și prost dispus, gâfâind lângă el. Du-te imediat la maiorul Petkovici. E chemat la telefon. Cei de la postul de gardă nu răspund. — Telefonul s-a defectat noaptea trecută, explică Ninici, când a nins așa de mult. — Incompetență, pufni funcționarul. — Vine astăzi cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
străfulgerarea unui luciu de apă Între edificii Înalte și cenușii, lumini arzând În Încăperile de la etaj, tăiate brusc de bolta gării, iar apoi trenul alunecă și se opri În holul mare, plin de ecouri. Domnul Opie coborî imediat, ager, bine dispus și Împovărat, descărcând pe peron două valize, apoi un sac de golf și o rachetă de tenis În husa ei. Josef rânji și Își goli pieptul: vederea domnului Opie Îi aminti de crima sa. Un om În uniforma agenției Cook
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Încercat să schimb lucrurile. Îi explică, cu aerul că nu-i plac etichetele: — Sunt un comunist. Brusc, ea exclamă: — Cum? Cum? Îl privi plină de teamă, incapabilă să ascundă faptul că i se zdruncinase Încrederea În singurul bărbat capabil și dispus s-o ajute, În afară de Myatt. Chiar și bunătatea de care dăduse dovadă față de ea În tren i se păru acum suspectă. Se duse la bancă și se așeză cât de departe putu de german. — Mi-ar lua prea mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
adevărat chef În clipa aia de o vorbăraie de complezență cu o femeie ca ea. Poate că reușeam să mă rup acolo nițel de nebunia din magazin, mă gândeam. Baia era ocupată, așa că m-am prăbușit pe un fotoliu, prost dispusă. „Ce urma să fac oare?“ mă tot Întrebam În sinea mea. „Dacă aș fi avut o discuție deschisă cu Hunter, aceasta ar fi avut un singur rezultat“, chibzuiam eu, cuprinsă de spaimă. „Dar nu puteam să nu am o discuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
am Înfășurat În grabă În haina de blană. Era urât afară. Dacă aveam noroc, puteam să scap fără să mă observe careva. —Sylvie? Tu ești sau Yeti? Era Marci. M-am schimbat la față. — Da, eu sunt, am bombănit prost dispusă, trecând pe lângă ea către lifturi. Trebuie să plec, sunt pe fugă. Stai puțin, zise ea, și apoi m-a privit cu o expresie de tristețe pe chip. Era ciudat. —Trebuie să-ți spun ceva neapărat. —Ce? am Întrebat-o eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
tot, amețit de parfumul ciudat al femeii, obsedat de gîndul că, ajungîndu-i ginere, n-o să reziste totuși intenției lui și va căuta un prilej... "Doamne, sînt bolnav!" se înfioră, tremurînd scurt, ca de friguri. Ce-i, Mihăiță? întreabă Săteanu bine dispus. Iertați-mă! se scuză Mihai timid. Cred că după atîta năut băut în ultima vreme, de cînd cu lipsa asta... aceasta de cafea, aburii unei cafele pure... se intimidează el, amintindu-și brusc vorbele severe ale femeii de la mansardă: "în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dacă ai acasă doar vin de surcele, ambalat ca pentru expoziție... Auzi, să faci cum ți-am zis: aduci părinții să doarmă la mine; o să-mi facă plăcere să-i revăd. Cu tat-tu am eu o răfuială rîde bine dispus. Am păscut caii într-o noapte în lucerna lui și m-a spus tatii. Mi-a dat tata, de față cu băieții, în drum, cîteva cu iușca pe spate, că mi-a crăpat pielea; toată vara au rîs băieții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Ce zici de băieți? vine lîngă el studenta, luîndu-l cu brațul pe după umeri, fericită că-l vede cu privirea mereu spre copii. Nu-i așa că-s superbi? A?! tresare Lazăr. Te pomenești că te-a prins frica! rîde fata, bine dispusă, așezîndu-se dincolo de masă, cu obrazul între palme. Gata cu întîrziatul la o bere, că n-are cine legăna, cît face soția mîncare; dimineața, gata cu lenevitul, că se termină laptele la alimentara; fuga după morcov în piață..., scutece, landou... "Igiena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]