31,078 matches
-
Rodica Draghincescu Din modă erotismului, a vulgarităților de orice natură, a pornografismului, a trivialului și a înjurătorismului de reproducere (model românesc), Gheorghe Izbăsescu nu ia decât viciile bărbatului fatal, înțelegând prea bine că și-ar distruge carieră/manieră/poemului, că și-ar submina retorica de întâlnire cu muză (fie ea și din "tomberon"): Ea văzând că ezit să beau dintr-odată/ ridică praful terorist la cer/ Cu lanțurile zorilor îmi leagă cuvintele, / îmi toarnă vinul pe
Educarea textului by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/17892_a_19217]
-
metaforă!), localnicii nici măcar nu mai observă că minciunile gogonate ale falnicilor lachei ai lui Ceaușescu au darul demonic de a le adormi vigilența. Ele sunt, ca-n basme, interludiile lirice dinaintea sosirii zmeului cel mare, a lighioanei crude care va distruge totul. Teleaștii de ambe sexe, plictisiți de cererile (monotone, e drept!) de a se face dreptate, riscă să devină complicii asasinilor și profitorilor care au transformat România într-un tărâm pustiu. Nu e nevoie de-un Sarajevo sau de-un
Fanții catodici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17190_a_18515]
-
ediții lipsite de stridențe, de gafe, de concesii făcute kitsch-ului, nici nu se putea un Oscar onorific mai potrivit decît cel acordat lui Andrzej Wajda (prin intermediul lui Jane Fonda). După ce a evocat cinematografia poloneză și preocupările ei fundamentale (viețile distruse de nazism și de comunism), Wajda a încheiat, frumos și utopic: "Marea mea speranță e că singurele flăcări pe care le vom mai vedea vor fi cele ale iubirii, recunoștinței și solidarității..." Ediția 2000 va intra în istorie ca ediția
Oscar 2000: Punga de plastic și statueta de aur by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17200_a_18525]
-
Gheorghe Grigurcu, "Miniprozele lui Val Gheorghiu izvorăsc, elocvent, din impactul contrastelor". Contrastul amintit este folosit cu obstinație și chiar cu ostentație de autorul în cauză, însă, prozele rezultate nu datorează nimic acestui procedeu. Val Gheorghiu construiește meticulos, iar apoi își distruge (de multe ori la propriu) opera miniaturală. Să fie vorba de un experiment? Dacă ar fi așa redundanța ar fi insuportabilă. Părerea mea este că avem de-a face cu o interesantă necesitate formală. Fraza de sfîrșit care rupe dizgratios
Proze haiku by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17211_a_18536]
-
ajung la starea de bucurie alunecînd spre delir, dar nu e formă de aversiune căreia să nu-i discern afinitatea cu dorința. Nu fiindcă oroarea se confundă vreodată cu atracția, ci fiindcă, dacă n-o poate inhiba, n-o poate distruge, oroarea întărește atracția. Nu ajungem la extaz decît în perspectiva, oricît de îndepărtată ar fi ea, a morții, a ceea ce ne aneantizează". În chip tradițional, interdictele comune ale societății lovesc atît viața sexuală cît și moartea, conturînd un domeniu "sacru
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
din anii adolescenței, continuîndu-l intermitent la Paris pînă prin 1960 și apoi, după o lungă pauză, reluîndu-l. Dar, recitindu-l, l-a găsit excesiv patetic și liricoid. Slujindu-se de jurnal ca de un calendar (pe care, apoi, l-a distrus), d-na Monica Lovinescu și-a redactat o prea succintă carte de memorialistică (capitole din această evocare am citit în revista Vatra), apărută de curînd la Editura Humanitas. Cartea începe cu un moment tragic, moartea tatălui ei, marele critic literar
Vocea inconfundabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17247_a_18572]
-
țara. N-am făcut decât să recapitulez o măruntă parte din nemulțumirile față de prestația sa. Nu-mi place la acest politician strecurat pe scena politică pe ușa din dos absolut nimic. Am scris de mai multe ori că el a distrus speranța românilor, că ne-a plasat într-un unghi mort din care s-ar putea să nu mai ieșim niciodată. Oricum, nu generația noastră. Cu toate acestea, campania pornită împotriva d-lui Constantinescu de către P.D.S.R., Ion Iliescu și aliații lor
Ordalii asortate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17240_a_18565]
-
unei făpturi pe care toți trei au iubit-o. Identitatea de sine ca poveste a vieții - idee comună în filozofie, nu în sensul de banală, ci des întîlnită. În literatură, aceeași idee stă, parșiv, la temelia unei estetici moderniste, care distruge în plin efort de căutare. Multiplicarea perspectivelor narative nu dezvăluie taina identității unui personaj, ci o complică pînă la o face de nepătruns. Istorisită de mai multe guri, viața individului devine himeră, povestea se topește în acele detalii care nu
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
socoti cele trei "povești" drept o viață și cartea - un roman. Nu lipsesc totuși "inadvertențele" - intenționate - din biografia personajului, iscînd suspiciuni și nedumeriri cititorului mai puțin dus la școala perversă a literaturii, neconcordanțe ce periclitează unitatea ansamblului, fără a o distruge însă. O primă plăcere stîrnită la lectură este dată de curgerea vioaie a frazelor - firească, ne vom zice, căci, la urma urmei, cea care le notează (bătrînul pretext al jurnalului!) este o sprințară fată, trăindu-și o adolescență tîrzie, dar
Romanul unei fete de tranziție by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/17353_a_18678]
-
de după măreața explodare a "mămăligii", viermuiala în penibila uitare de sine a "românității" (care există, dacă nu facem tot posibilul să nu fie aneantizată definitiv și dacă nu suflăm, unii, din când în când, cenușa de pe jar). Coloana infinită" se distruge, în fond, într-o magazie, Enescu este o bună afacere din timp în timp, dar zace în luxosul muzeu în aer liber, cimitirul "Père-Lachaise" din Paris, sub recea marmură albă, pe care străjuie imortelă o roză de porțelan (așa am
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
tinere pentru a distila esențele unui parfum desăvîrșit, Pascal Bruckner scrie o carte despre Hoții de frumusețe, cu importanță deosebire că personajele lui, de altminteri femeie și bărbat, nu "fură" pentru a crea ulterior, ci pur și simplu pentru a distruge, pentru a stîrpi frumusețea, acel ceva inefabil dar distinct, în virtutea căruia odată apărut în fața noastră un chip străin ne atrage imediat atenția, șomează privirea să îl contemple, să îl admire, si constrînge memoria să îl rețină. Hoții de frumusețe mi
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
a fi încheiat și tradus aflaseră despre acesta și alții. Cu memoriul isprăvit, au fost sfătuiți să nu-l expedieze pentru că ar dăuna strădaniilor episcopilor greco-catolici care năzuiau să obțină, din partea autorităților, anumite drepturi pentru biserică lor. În consecință, au distrus memoriul. Prea tîrziu. Securitatea aflase de el, arestîndu-i pe cei trei redactori.Gestul poate părea de o sublima zădărnicie. Nu era. Pentru că exprimă irepresibila nevoie de a comunica Occidentului destinul tragic al României în general și al Bisericii greco-catolice în
Un jurnal tulburător by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17934_a_19259]
-
este incontestabil un învingător. La cei nouăzeci de ani pe care tocmai i-a împlinit, el a înfrînt precaritățile biologice, a înfrînt adversitățile istoriei, a înfrînt ipocriziile și deriziunile clipei. Este însă un învingător care afirma și nu unul care distruge. Prin victoria să a biruit vitalitatea speciei, a biruit cultură, au biruit profesionalismul și moralitatea.
Un adolescent: Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17972_a_19297]
-
cont propriu fiind taxata de nebună și arestată. Delicte comit și femeile. Irena Pavlásková este necruțătoare cînd relatează despre Vremea servitoarelor, mai exact a parvenitismului nu doar material, ci și moral, teritoriu pe care lipsa de scrupule avansează cu nerușinare, distrugînd totul în cale. Despre spiritul distructiv la sexul slab a fost vorba și În cercul dragostei al Herminei Huntgeburth unde, în arsenic și dantelă... nemțeasca, triumviratul mamă-fiică-bunică activează imbatabil împotriva sexului opus, redus la o simplă sursă de venit. Un
Femei despre femei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17990_a_19315]
-
nimicire a realului, putîndu-si regăsi principiul într-o propoziție a autorului corabiei bețe: "Un suflu deschide breșe în pereți, împrăștie limitele caminelor". Evident, se află la mijloc o vitalitate ieșită din comun a spiritului, o bucurie de-a există, care distruge lumea reală, pentru a o compensa printr-una fantasta, cu o jenă personală. E ca si cum un leu ar devora puii din specia să, care nu-i aparțin, spre a procrea alții (Ortega y Gasset: "sufletul liric atacă lucrurile naturale, le
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
trăit. Distincția dintre monument și monument istoric e interesantă din cîteva puncte de vedere, firește în primul rînd pentru că fiecare presupune un tip aparte de conservare. Monumentele, de pildă, sînt inevitabil victimele timpului real, trăit, în sensul că pot fi distruse de intemperii, prin decizie politică, abandonate, uitate. Monumentul istoric încearcă, într-un fel, tocmai să contrapotenteze această inevitabilă precaritate a monumentului, deși nu o poate face cu adevarat, pentru că ar anula implicit o distincție insurmontabila. Însă un alt motiv pentru
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
cum să-i spun? - corporală. Se pare ca Eminescu a aflat - viitorul dramaturg nu făcea secrete din cuceririle sale - și relațiile epistolare parcurg o perioadă glaciala, ea amenintîndu-l pe Eminescu, la 27 iunie 1880, ca într-o lună îi va distruge scrisorile. Apoi, în mai 1881, o scrisoare îndurerata că l-a pierdut făcea aluzie la Mite Kremnitz. Pentru că în august 1881 să i se confieze că îl iubește fără nici o perspectivă iar, în aceeași lună, o altă scrisoare, cu apelativul
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
tata tău cum e? S-a purtat elegant. A admis că e năsos și are ciorapii cîrpiți. Și am convenit și eu ca e bun, pentru că ne dădea halva. - Dar Măricica? Am facut-o praf amîndoi. Toanta, șleampăta, clăpăuga, am distrus-o. Ne-am distrat ceva... Fredi rîdea că la teatrul cu șfori, parcă dăduse strechea în el, se agață de crengile părului și-și dădea drumul. După care, se caută la coiut. - La mine nu se umflă. Și o lua
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
prin ea, orașul își dezvăluie și fațetă să întunecată, crudă. Moraes se teme de însingurarea amândurora, de diferențele și stranietatea cultivate până la auto-anulare. Atunci când la un moment dat orașul explodează, toate lucrurile importante din Bombay, inclusiv picturile Aurorei Zogoiby, sunt distruse într-un proces al morții triumfătoare. De fapt, creșterea necontrolată a orașului, care se extinde mult prea rapid pentru a rămâne benign, devine sinonima cu involuția metropolei înspre necropola. Decăderea, poluarea, sărăcia par inevitabile în acest oraș al mulțimilor îngrămădite
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
Leipzig, averea moștenita (de care s-a îngrijit socrul său, Gherea), studiile strălucite și debutul eclatant, cu studii despre scriitori francezi, într-o bună revista germană. Dl Alexandru Săndulescu are dreptate. De nu ar fi venit războiul, care i-a distrus întreaga avere, rămînînd, deodată, om sărac nu s-ar fi apucat de publicistica. Sărăcia sau nevoia coșniței au născut pe unul dintre cei mai importanți eseiști români, cu opțiuni clare pentru occidentalism, ridicîndu-se, deschis, împotriva autohtonismului păgubitor. Mai sînt, vezi
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
să vină întunericul cu pielea jupuita/ era timpul să vină noaptea plină de plăci de fier înroșit/ pe mîini ca niște șolzi/ era timpul să vină câinii și pisicile,/ arzând de vii printre alte animale./ eu eram călugărita care își distruge sexul./ au venit să mă chinuiască străinii slăbiți și rudele de sânge./ un vârtej de aer îmi lua capul și-l ducea într-un loc/ fără nici o șansă; câțiva diavoli înalți, cu nasul prea mare,/ rupeau nepăsători din pielea capului
Poezia dată la maximum by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18098_a_19423]
-
de poet: Lucrul cel mai neînsemnat al vieții mele, si anume scrisul, a devenit atât de însemnat, încât va trebui ori să-l convertesc în ceva care să fie compatibil cu viața, ori să renunț la el. Altfel, ne vom distruge reciproc că doi fanatici ireductibili, ineficienți și palizi." (Texte risipite, din Satul prin care mă plimbam rasă în cap) Versuri sibiline POEMELE care datează de acum treizeci de ani au o anumita geometrie. Cele mai recente sunt sumbre și învolburate
Poezia dată la maximum by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18098_a_19423]
-
O inițiativă de publicare nu e bazată pe decizii competente, pentru care cunoașterea identității autorului e indispensabilă? Cu mulți ani în urmă am citit un roman găsit din întîmplare în podul casei bunicilor mei, laolaltă cu alte cărți care fuseseră distruse în timpul refugiului din al doilea război mondial. M-a fascinat enorm acel roman, poate în bună măsură datorită provenienței sale, ori pentru că nu avea nici început și nici sfîrșit, sau fiindcă nu-i cunoșteam autorul. Mai tîrziu am descoperit că
Arta neprofesionalismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17399_a_18724]
-
Iar eu mă uit peste Prut... Dar ce fel de ajutor / Când mai sunt măturător / Al străzii pe care stai / Plină zilnic de-ntâi Mai... / și ce fel de falnic timp / Când muncesc ca robu-n câmp, / Când ficatul mi-i distrus / De otrăvuri ce-ai adus; / Când ne mor copiii-n leagăn, / Iar tu cânți pe sub mesteacăn / și te bați cu pumnu-n piept / C-ai luptat și ai un drept... / Nu zic nu ai ars în foc, / Dar eu ce jucam
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
ănsemna câtuși de puțin a-i elimina pe alții, socotiți uzurpatori. Dar ceea ce nu se făcuse, ori se făcuse doar sporadic și exclusiv an afară României, era descrierea liberă a modului an care, la sfârșitul anilor '40, literatura română fusese distrusă cvasi-integral. Aspectul general al literaturii române din primul deceniu de după instalarea regimului comunist este unul de Hiroshima devastată de bomba atomică. Existența an acest vast și dezolant câmp de ruine a câtorva titluri de cărți ce rezista oricărei evaluări estetice
Sindromul tribunalului si istoria literară by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17422_a_18747]