21,744 matches
-
al culturii române". Prețuirea monografistului pentru balada Soarele și Luna este atât de mare încât el nu ezită s-o compare, din perspectivă estetică, cu Cântarea lui Ghilgameș, epopeile homerice și tragediile grecilor antici, cu Cântarea lui Roland și cu Divina Comedia, care, firește, "au atins nivelul maxim al perfecțiunii literare". Lipsesc din monografie referirile la latura muzicală a baladei Soarele și Luna și a colindelor despre cununia fraților, temă pe care a abordat-o muzicologul Adrian Vicol în Recitativul epic
Motivul incestului în folclorul românesc by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11814_a_13139]
-
i se închină laude, imnuri, căci ea e o întrupare absolută a lumii, este "ființa", "pumn de lumină" (Ardere), "văpaie" ce incendiază iarba prin care trece (Domnițele), zeiță, consubstanțială cu natura, identificându-se cu vegetația (Dumbrava roșie). Fiind de natură divină, ea este misterioasă, ermetică, e numită Runa, este una din minunile "corolei de minuni a lumii", cea mai frumoasă dintre ele ("minune", "sălbatica mea minune", "pustiitoare minune"). Iată deci că unele repere comparatiste referitoare la cele două universuri poetice puteau
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
ca o cățea care-și linge cățeii apoi trece prin mine ca apa prin pînză și mă spală de sînge cu sînge Legea eternă Ea știa totul. Ea știa tot ce se poate ști despre cele omenești și despre cele divine Fiindcă știa tot ce un om poate ști despre capriciile marilor zei ea știa totul despre nălucirile de cobalt ale vieții despre sensul unic al vremii al morții Oho. Ea știa despre moarte tot ce poate să știe vreodată un
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]
-
Din lirica poloneză - Aleksander Nawrocki /p. 68 (traducere: Valeriu Butulescu), selecție și prezentare: Luisa Adela Toma Interviu: - cu actrița Ruxandra Grecu - autor: Viorela Codreanu Tiron /p. 69 -cu poetul Vasile Hatos - autor: Mihaela Talabá /p. 72 Pagină de cronică - Atingerea divină a realului într-o carte a lui Gibran Kahlil / p. 74 autor: Terezia Filip -Despre meșteșug și artă, la modul superlativ /p. 79 / Salonul Național de Artă Decorativă „Florilegiul credinței și iubirii“ /autori: Marian Nencescu, Ecaterina Mihai, Luisa Adela Toma
CE VOM CITI ÎN LUNA APRILIE, 2016, ÎN REVISTA NOMEN ARTIS... de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380610_a_381939]
-
ce se-nalță ca un ecou. Veniți cu mine-n ZORI! Veniți pe-al meu tărâm! Să ne-mbătăm în roua pură a cupelor de crin Și-n miresmele-nzăpezite ale ciorchinilor de salcâm! EDENUL E TERESTRU, doar visul e divin. Citește mai mult Cunosc eu un tărâm pe unde merg adesSă sorb licori albastre din cupe de cristal.Fantasme diafane în preajma mea se țesși mă cuprind, în taină, în zborul sideral.Cunosc un tărâm pe unde-am fost hoinarăși-am adormit
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
șoaptele izvoarelor ce se-nalță ca un ecou.Veniți cu mine-n ZORI! Veniți pe-al meu tărâm! Să ne-mbătăm în roua pură a cupelor de crinși-n miresmele-nzăpezite ale ciorchinilor de salcâm!EDENUL E TERESTRU, doar visul e divin.... VIII. CÂND SOARELE RĂSARE DIN CRINII DIMINEȚII, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2266 din 15 martie 2017. Când soarele răsare din crinii DIMINEȚII Și se-oglindește-n cerul senin și diafan, ATUNCI pădurea-și țipă bucuria vieții Și primăvara
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
30 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Ecouri Poemele stângace trimise făr’ adresă Cred c-au greșit cărarea cu nume de ducesă Cum lunga așteptare nu și-a aflat răspuns Ecoul amuțit-a pierdut în nepătruns Am luat abecedarul cu însemnări divine Să dăltuiesc în stânca cuvintele-n aldine Din stâncă șiroi-va o apă cristalină Să-ți răcorească fața cu zâmbet de regină Percep cântul de doină care-a umplut eterul Și-ncerc să deslușesc cum de-a-nceput misterul! Nu mi-
ECOURI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380621_a_381950]
-
ape mesajul cu tăceri N-am să disper, mai caut poemele pierdute Să le trimit în lume, dar nu ca servitute, La porțile speranței trimit stihuri aprinse Să le rescriu în iarna cu literele-ncinse! Am luat abecedarul cu însemnări divine Să dăltuiesc în stânca cuvintele-n aldine Din stâncă șiroi-va o apă cristalină Să-ți răcorească fața cu zâmbet de regină Spre margine de lume străbate un ecou La versul unei doine șoptită în argou! Virgil Ciucă New York, 28
ECOURI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380621_a_381950]
-
că trebuie să trăim plenar toate potențialitățile noastre omenești. Existența unui centru lăuntric, în care detaliul minim poate să se regăsească în necuprindere și desmărginire, l-ar fi făcut pe Homer să-l definească pe Eumeu, un biet porcar, drept „divin”. Existență în care și noi putem să ne redescoperim drept „divini“. Credem că de acea pierdută divinitate, citind poezia Viorelei Codreanu, ne este sete. Frecventele oximoroane (...în tăcute ecouri și liniștite-neliniști/sfărâmate-n albia somnului de ne-somn,/ adunându-te
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
centru lăuntric, în care detaliul minim poate să se regăsească în necuprindere și desmărginire, l-ar fi făcut pe Homer să-l definească pe Eumeu, un biet porcar, drept „divin”. Existență în care și noi putem să ne redescoperim drept „divini“. Credem că de acea pierdută divinitate, citind poezia Viorelei Codreanu, ne este sete. Frecventele oximoroane (...în tăcute ecouri și liniștite-neliniști/sfărâmate-n albia somnului de ne-somn,/ adunându-te/ risipindu-te etc.) dau la iveală preferințele stilistice ale poetei, la
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
sare la beregată, fără întârziere, fără milă, sfârtecă și ucide pe loc. Viteza sa de acțiune este sublimată în metafora verbală, de maxim dinamism, fulgera. Dincolo de impresia de acțiune rapidă, derivatul postverbal de la substantivul fulger comprimă și ideea de pedeapsă divină implacabilă, asociată cu purificarea, prin foc, a locului. Nu e de neglijat nici relația cromatică, implicită, care se stabilește între culoarea gri de fundal, simbolizând lumea tulbure, împroșcată de noroiul cuvântului jignitor, și sugestia cromatică a traiectoriei fulgerătoare a lupului
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
cu ardoare. În același timp, exista la daci și suspiciunea că un animal care ar schimba destinul hotărât de zei ar atrage nenorociri asupra comunității protejate. Prin urmare, dacii făceau din lup și un animal de sacrificiu, pentru îmblânzirea forțelor divine. Interesant este că, tot la strămoșii autohtoni, întâlnim și credința în transferul puterilor lupului asupra omului. Ființele din preajma lupului intră în transă. Bărbații, mai ales, devin, în această optică animistă, războinici neînfricați. Lupul face parte și din mitologia personală a
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
străpung cerul,/ Aici vulturii își fac cuibul./ Aici ziua este noapte/ Și noaptea este zi,/ Aici stelele dau lumină,/ Aici privighetorile cântă./ Greierii și licuricii/ Noaptea o fac zi, dansând./ Și roua prin livezi/ Hrănește verdeața, căprioare./ Kosovei, acestei mame divine,/ Cine i-a făcut nedreptate,/ Cu bună sau fără bună voie?!” Poetul este conștient de evenimentele timpului pe care le trăim, pentru exodul ca o rană nevindecabilă în sânul societății albaneze. Lui îi plânge sufletul, simte durere în inimă. Poetul
OXIGENUL VERSULUI ÎN CARTEA LUI GANI S. PLLANA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380670_a_381999]
-
cu mâini legate/ ne-au alintat ochii verzi/ Lâni:... tremura amintirile-n pleoapa/ adâncul oceanului cu vârtejul apelor/ în sertarele noastre renaște soarele/ Hava:... am crescut stejari și pini/ cu extaza vanturilor în grădina noastră/ Lâni mi-ai furat visul divin cu mireasma/ trandafirilor care-n suflet explodau./ Lâni:... Hava, imnul l-ai cântat cu harpa cenușii/ Moisiu laudă Bătălia Kosovei/ Lâni scrisoare scria în „haimet” din Bonn/ Aga Ymeri dezvelea calul în poemul bujorilor/ Amanetul a fost furat de adierea
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI ASLLAN QYQALLA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380671_a_382000]
-
arzător/ nu te iubesc îți spun/ diseară nu te vreau/ înțelege-mă!/ Vorbim pe masa amintirilor/ Tu cu fularul în ceafa/ surâsul ți-e suspin/ eu cu / blestem psalmii/ diseară nu te vreau/ înțelege-mă, măi!/ Covorul întins în extaz divin/ uimită ești în grădinile lui.../ Mă cert în pleoapele munților/ - taci!... mă ordoni că odinioară/ vulcanul se aprinde în vocabularul limbii/ diseară nu te iubesc/ mi-e dor să-ți spun!” Folosirea conjuncturala sau doar afișarea aparentei contradictoriilor pare-se
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI ASLLAN QYQALLA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380671_a_382000]
-
Pământului unde se trăiește și cu o lingură de soare Suindu-se pe trepte ca să ajung pomul ceresc În interiorul meu și al tau se despart durerile În sângele roșiatic al unui amurg pe piatră Tu învii iarbă cu puterile tale divine Că un sfânt al gliei trăiești până-n veșnicie Mă așez pe rădăcinile vieții cu rimă pământului Necălcându-le cu picioarele frunzele și florile SHTJELLË E preka lehtë me duar Lëndën e kuqe të jetës Frymëmarrja brenda saj Isha apo nuk
BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380681_a_382010]
-
Dumnezeu osândit la moarte de propria creatură. Preotul din vecie judecat de tribunalul uman. Cel investit cu Judecata Supremă anchetat de un om. Cel care iartă, pedepsit de cel neiertător. Cel Drept, mort pentru cel mai nedrepți de pe lume. Majestatea Divină călcată-n picioare de ignoranța umană. Sfințenia însăși ignorată de cei fără sfințenie. Lumina Lumii acaparată de întuneric. Stăpânul poruncilor alungat de cei care nu urmează nici o poruncă. Candela peste luminători ascunsă sub obrocul umbriților. Ascultătorul până la moartea pe cruce
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
același timp, judecându-L și trăgându-L la răspundere pentru tot ce se întâmplă rău în lume. Și, în mod cu totul imperativ, îi cere să demisioneze, nici mai mult, nici mai puțin, pentru că nu și-a îndeplinit bine Planul Divin. Aceasta mi se pare o îndrăzneală supremă și un semn de ireverență. Dar câți răzvrătiți nu au existat, de-a lungul mileniilor de creștinism? La Virgil Ciucă, „Plouă cu vise / Seci și deșarte”. Dar, mai presus de toate aceste deșertăciuni
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
ori ești în lume / Focul ei mocnit când arde / Frânge inimi, rupe coarde // Dragostea nu-i creștinească, / Ci trăire omenească / Vâlvătaia ei ucide / Doar plăcerile cupide // Iubirea nu-i pe vândute / În afacerile slute / Prin vibrații de lumină / Dragostea este divină”. Un melanj interesant între graiul popular și cel cult. Cât privește titlul cărții „Execuția”, poezia care se numește astfel este un exercițiu imaginativ, în spiritul „Gimnasticii sentimentale” a lui Vasile Voiculescu, în care poetul protestatar, îi „execută” pe toți tâlharii
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
limanuri neumblate,/ I-aud bătaia ca o apă grea/ În turnul gros cu ziduri de cetate” (Ramuri risipite) Ne vom așterne, pete de lumină,/ Pe tina neîncrederii în noi,/ Vom sta la masă singuri amândoi - / Căni de pământ cu flacăra divină” (Căni de lut). “Prea multe ierni/ Pentru o singură vară,/ Prea multe minciuni/ Pentru o singură seară,/ Prea des intrăm în iubire/ Mai mult singuri și în neștire,/ Iar ceasul ca o ironie,/ Pesemne,/ Sună întotdeauna/ Cu un sfert de
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
argint”. (Prins în labirint) Poeta dă dovadă de mult bun simt în logodirea cuvintelor în imagini încărcate de prospețime. În fața dușmanilor ca niște haite de lupi care vor s-o sfâșie, se roagă smerit: “Dă-mi, Doamne, din puterea Ta divină/ Fărâmitura ce mă va salva/ De foamea haitei! Nu sunt eu de vină,/ Că ei sunt lupi, iar eu sunt alceva.” (Noaptea din noi) Dar poeta nu insistă asupra aspectelor aflate în umbra vieții, le privește cu înțelepciune, cu calm
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
esoterică. Cu ample conotații, dificil de decriptat, poezia Mihaelei Oancea nu seamănă cu nimic din ce am citit până acum, nu imită pe nimeni și încadrarea într-un anumit curent este aleatorie. Poezia este, fără doar și poate, de sorginte divină. Referindu-mă la cea din volumul „Solzii negri ai timpului ... Citește mai mult Volumul intitulat ,, Solzii negri ai timpului alb” poartă iscălitura poetei Mihaela Oancea și a apărut la București, la Editura „Destine” (2015). O carte în alb și negru
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
esoterică. Cu ample conotații, dificil de decriptat, poezia Mihaelei Oancea nu seamănă cu nimic din ce am citit până acum, nu imită pe nimeni și încadrarea într-un anumit curent este aleatorie.Poezia este, fără doar și poate, de sorginte divină. Referindu-mă la cea din volumul „Solzii negri ai timpului ... XV. DORINA STOICA - ÎN AȘTEPTAREA CELEI CE MĂ INARIPEAZĂ, de Dorina Stoica , publicat în Ediția nr. 1770 din 05 noiembrie 2015. Ion Țoanță Echinocțiu fragil Editura „Singur”, 2015 Am certitudinea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
acum e neștiută dar mâine o voi spune tuturor, va fi un stigăt nu o șoaptă, ”iubesc dar nu îmi este dor!” Pentru că eu sunt însăși DORUL, sunt tainicul, eternul feminin, zămislitoarea vieții, ulciorul în care Ziditoru-a pus ce e divin. Sunt plinul casei, vatră sunt, cămin, sărutul ploii venită din senin, grâul copt, plecat către pământ, grădină cu mirosul alb de crin, sânul de la care-a supt copilul ce astăzi e femeie ori bărbat. Sunt soră, mama, iubită, trupul femeii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
Trăirea mea acum e neștiutădar mâine o voi spune tuturor,va fi un stigăt nu o șoaptă,”iubesc dar nu îmi este dor!” Pentru că eu sunt însăși DORUL,sunt tainicul, eternul feminin,zămislitoarea vieții, ulciorulîn care Ziditoru-a pus ce e divin.Sunt plinul casei, vatră sunt,cămin, sărutul ploii venită din senin,grâul copt, plecat către pământ,grădină cu mirosul alb de crin,sânul de la care-a supt copilulce astăzi e femeie ori bărbat.Sunt soră, mama, iubită, trupulfemeii ce-n
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]