2,212 matches
-
TU EȘTI UN TEZAUR! Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 473 din 17 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului FEMEIE, TU EȘTI UN TEZAUR! Cu orișice clipă mă topesc, Fiindcă femeia o iubesc. Mă întreb care a fost ideea, Când Divinul a creat femeia? Se spune că această creatură, Este bună numai de gură. Considerând-o bulgăre de aur Poți avea în casă un tezaur. De ziua ta, prețioasă femeie, Îți dăruim frumoase orhidee. Referință Bibliografică: Femeie, tu ești un tezaur
FEMEIE, TU EŞTI UN TEZAUR! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 473 din 17 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359028_a_360357]
-
sorții! -Personal nu sunt de acord magistre! rosti sec magistratul. -Oh! magistre Simbinacus, și mie mi se spune ,,magistratus extraordinarii” asta însă doar cu numele, în realitate fiind vorba de o titulatură care nu se mai folosește de pe vremea lui divinului Augustus. Lumea s-a obișnuit însă să-mi spună așa mai mult din politețe. Așadar, după toate acestea, sunt de părere că nu trebuie să luăm prea în serios adevărul! ,,Veritas odium paret”!, Simbinacus. ( Adevărul seamănă ură) -,,Vincit omnia veritas
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN 7) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358983_a_360312]
-
dulcele cânt calea, Ea vine-n pas ușor, știind demult cărarea, E fericită azi și nu visează-un mâine. O clipa , cum te-mbată ca licoarea Dintr-un pocal din vinul cel mai fin, E viața doar o punte spre divin De știi să îi urmezi doar binelui cărarea[ O, nu e moarte, nu-i, e numai depărtarea Ce-acoperă prezentul cu uitarea! Referință Bibliografică: Bătrâna doamnă / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 245, Anul I, 02 septembrie
BĂTRÂNA DOAMNĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359322_a_360651]
-
care a izbucnit, mai apoi, ca un ARBORE COSMIC trimis către Cerul cu care sufletul său a aspirat mereu să se reunească. Iată un gând pe care, într-un chip sau altul, Trăitorul de țară Românească l-a înălțat către divin - trimițându-și simbolic mesagerii, acolo - desprinzându-l din propriile sale aspirații și nevoi, mundane. Așteptând apoi în tihna, cu înțelepciune, să i se întoarcă și răspunsul, prin hâr ceresc, prin vibrație de chip și asemănare. Sublimator, ca o virtute creatoare
UNIND CERUL ŞI PĂMÂNTUL, ARIPĂ DE ÎNGER...UN ARTICOL DE TRAIAN-DINOREL STĂNCIULESCU, DESPRE NESFÂRŞIREA COLOANEI LUI BRÂNCUŞI. de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360439_a_361768]
-
noapte, se-adună sufletul din cele patru zări... o să îl strâng din nou, cu-același gând, căci nu știu altul...și-o să-i spun iubire! cu degetele-nfipte adânc în el o să il ard de dor si fericire și-o să invoc divinul printr-o rugă, să mi te-ngăduie, așa cum mi te-a dat, încă un vis, în noaptea asta lungă, să-nvăț cum să iubesc cu-adevărat. ce-o fi să-nsemne "până la sfârșit" ? cum e să te prefaci tot in
DE CE SE STING CUVINTELE? de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360445_a_361774]
-
în desprindere și abandon - de tine, de frici, de neputința? ...Să ajungi să crezi că ai trăit viața de apoi în viața asta și să-ți rămână doar să te rogi pentru ființă care a reușit să te întoarcă la divin, să-ți arate drumul, să te ducă Acasă, să te lase să respiri în voie Iubire, fără a-ți tulbură perfecțiunea. Dacă ai ajuns aici, suflete, înseamnă că ai iubit și nu ai cum să vorbești despre suferință și deznădejde
BIET SUFLET, DE CAND N-AI MAI IUBIT? de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360443_a_361772]
-
îți simt umbra în fiecare clipă, culcată galeș în sângele meu, tropotind, tropotind extazul trandafirilor!”; „Quasimodo, dă-mi Tăcerea mie, a murit de foame trandafirul!”; „Nu am opreliști la chivernisire, trăiesc periculos și-mi sunt de-ajuns, sub zodia Tăcerilor, Divinul aruncă-n urma ceții trandafirul!” Păsările, mesajul cerului, leagă terestrul de înălțimi, sugerează eliberarea de greutatea pământească, zborul sufletului, spontaneitatea, prietenia, cântecul, creația, nemurirea sufletului, dar și hazardul, neprevăzutul, necazul, moartea: „Nu mai știu de am stele în plete, copacii
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
spune niciodată „ajunge”, la fel, așadar, evident, cum s-a spus, materia ne este nicidecum sătulă să primească forme...(...) Așadar, principele paripateticienilor cu prea înaltu-i spirit, pedagogul sublimului geniu ale marelui Macedonean (n.m.: Alexandru Macedon), nu mai puțin decât Platon divinul și alții, definesc materia drept haos, sau hyle, sau sylva, alteori drept masă, potență și aptitudine (...) după numeroase și diferite nume care au încercat să-i definească natura, ea, materia, e definită drept femeie. Și nu fără mediocră rațiune le-
BRÂNCUŞI ÎN CONŞTIINŢA ROMÂNEASCĂ. LA 140 DE ANI DE LA NAŞTEREA MARELUI SCULPTOR de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360440_a_361769]
-
profund ecumenică pe care o veți întâlni în momentul în care spiritul și sufletul dumneavoastră vor pătrunde versurile și semnificația lor; o viziune poetică de ștergere a granițelor dintre religii. Scopul? Căutarea și (re)găsirea cu talent și abnegație a divinului din om, a credinței primordiale, nefragmentate. Astfel, între „un joc al mărului de aur...”, primul poem, și „Tăcută clipă a rugii crește”, din final, din simpli martori exteriori, devenim cu toții parte intrinsecă dintr-un proces alchimic de unificare a Eului
PATRICIA LIDIA ÎN DIALOG CU POETA ANNE MARIE BEJLIU(1) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360567_a_361896]
-
noapte, se-adună sufletul din cele patru zări... o sa il strâng din nou, cu-același gând, căci nu știu altul...și-o să-i spun iubire! cu degetele-nfipte adânc în el o sa il ard de dor și fericire și-o să invoc divinul printr-o ruga, să mi te-ngăduie, așa cum mi te-a dat, încă un vis, în noaptea asta lungă, să-nvăț cum să iubesc cu-adevărat. ce-o fi să-nsemne "până la sfârșit" ? cum e să te prefaci tot în
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
de noapte,se-adună sufletul din cele patru zări...o sa il strâng din nou, cu-același gând,căci nu știu altul...și-o să-i spun iubire!cu degetele-nfipte adânc în elo să îl ard de dor și fericireși-o să invoc divinul printr-o ruga,să mi te-ngăduie, așa cum mi te-a dat,încă un vis, în noaptea asta lungă,să-nvăț cum să iubesc cu-adevărat.ce-o fi să-nsemne "până la sfârșit" ?cum e să te prefaci tot în
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
Hristos a înviat, dumnezeiască vrere/ să-și dăruie mulțimii trupul-Pâine,/ și să vestească marea Înviere/ ce va cuprinde toată țara, mâine.( Hristos a înviat). Demetrius Leontieș, medicul fără de-arginți, a suit urcușul demnității Neamului, cu toiagul de aur al divinului Adevăr. Cu fiecare frângere binecuvântată, poporul a pregătit în sânul său un mugure de Voievod, pentru a pregăti calea izbăvirii. Codrul de la Dobrina a devenit Altarul jurământului de credință al Elitei creștine abia înflorite ce avea să rodească. Sub steagul
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
nu simțim efectul prospețimii și tinereții în străfundul sufletului nostru, în fiecare primăvară, numită pe bună dreptate „anotimpul iubirii”?! O îmbinare de culoare și lumină armonizate sensibil cu trăiri ce rivalizează cu sublimul, și în plus, prezența de netăgăduit a divinului în versurile poetei demonstrează, fără îndoială, că Dumnezeu a dat mâna cu această poezie, iar cuvântul se pleacă cu smerenie ca într-o dulce rugăciune, în fața sufletului... „Raiul bucuriei” coboară în fiecare om odată cu primăvara și lasă „urma de înger
FEREASTRA OCHIULUI DIN MINE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360722_a_362051]
-
în creștin prin Botezul înnoirii, credința împlinită în faptele bune și prin dragostea jertfitoare. Logosul dumnezeiesc prin Întruparea, Răstignirea, Învierea și Înălțarea Sa de-a Dreapta Tatălui, înnoiește creația prin: Lumea creștină-împărătească a Domnului Iisus Hristos. Noua lume are ca drept divin, temeiul evanghelic: limba creștină mărturisitoare și jertfa ortodoxă sfințitoare, prin care se reflectă Dumnezeu, Neamul și omenirea. Acest fapt dumnezeiesc este împlinit-desăvârșit de Sfinții Apostoli, de ucenicii lor și de toți urmașii lor întru mucenicie, sfințenie și mărturisire ortodoxă, până la
LIMBA NOASTRĂ-I LIMBĂ SFÂNTĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/359999_a_361328]
-
plus, nici Tout se ligue contre moi, nici nu lansează imprecații cu iz de blasfem la adresa Cerului. Periplul său prin astral îl va duce, inevitabil, prin câmpiile elizee ale sufletului, orbitor împodobite de palatele spiritului, acolo unde arde neîncetat candela divinului, iar asta îi e suficient pentru a nu dispera, a nu acuza și a nu căuta vinovați dincolo de sine ... Poema Oameni buni, veniți la palisade, pare a fi emanația unei verve pline de umor negru (nu neapărat îndoliat), cinic pe
INGER RASTIGNIT (POEME SOPTITE) DE VASILE BURLUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360026_a_361355]
-
transformat-o în rit de trecere și tocmai această Trecere îi induce nesiguranță: „Toți condamnați parcă/ Pășim spre hăul/ În marele necunoscut.” Milenium exprimă apatia, descrie o lume care pare să-și fi pierdut sacralitatea, atingând apogeul atunci când imaginea Sacrului, Divinului este redusă la aceeași condiție finită ca cea a omului profan: „Manifestarea Providenței / Cârjă obosită, culcată în mormânt.” Actele Durerii rememorează Începuturile apoi, gradat, zbaterile existențiale generatoare de suferință redată veridic prin corespondența dintre durerea omului captiv în concepții laice
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
mei... Alb îți era părul, Parcă erai nor, Cum îmbătrânisem De atâta Dor! Și acum, când fulgii Peste noi se-aștern Și e codul roșu Dat de la Guvern, Pe poteci știute Înspre tine vin Să ne ningem iarăși, Doamne, ce divin! N-au mâncat-o câinii Iarna asta întreagă, Nu-ți aduci aminte Cât mi-ai fost de dragă? Referință Bibliografică: Te ningeai fierbinte... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1121, Anul IV, 25 ianuarie 2014. Drepturi de
TE NINGEAI FIERBINTE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359908_a_361237]
-
trecut de anul 73’! Anii mei, adunați cu mare trudă, Număr încet, fruntea-mi asudă! E foarte greu să-i socotești, Și mai greu să-i dobândești! Senin voi merge înspre mâine Sau spre un țel de nicăieri! Drumul numai Divinul îl știe, Astea sunt simplele mele păreri! Mi-adun zilele în multe file, Pe care cu grijă le drămuiesc, Nu se știe ce va mai rămâne, Acum vi le dau cât mai trăiesc. Pun în cont încă un calendar, Sperând
MERG SPRE CENTENAR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359927_a_361256]
-
toată ziua de lucru așa se face că de multe ori pierdeau vremea prin gară și împrejurimi. De când aflase cine este Beldie, moș Lică parcă avea și mai multă grijă de el, căci își dorise să aibă copii, dar cum Divinul Creator nu se îndurase să-l înzestreze cu ceva prunci, prinsese drag de acest copil necăjit și voia să-l ajute cum putea el mai bine. Leana surda avea grijă ca Beldie și Grapă să aibă schimburile necesare de straie
BELDIE NEPOTUL LUI MOŞ LICĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359658_a_360987]
-
rugă migrează adânc În nervii romanței cu plopii impari Serafic pagode de crini în amor Nutresc-și explozii de cupe în ger Acoper țărâna cu cu mov de parfum Și harfe-n orbită de lună ne cer Bolnavul meu aer divinul țesut Destramă sub coaste și-n văi de cristal Ținutul cu iarbă în veșted balans Cu preșuri de aur ne-așteaptă la bal ............................................ Virtuozitatea poetului de a crea imagini fastuoase, luxuriante se manifestă în câteva piese din volumul „Iarnă erotică
HORIA ZILIERU- UN „ORFEU ÎNDRGOSTIT” DE MAREA POEZIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359689_a_361018]
-
sare în spate, ca memorie subconștientizată (livresc), din milenii de învățătură, însă una mereu deviaționistă, mereu zig- zagată? Meandrele, ci nu zig-zagul unduirea, seniori!” Bunul simț este măsura (mensura) posibilului - El conține experiență și prevedere, bunul simț este dedictibil, ca divinul! Ca să nu fii strivit, ca să rămâi DEMN, regăsește simplitatea, nu zic simplismul. Ca și goliciunea paradiziacă, însă, vei știi sau nu vei știi ( conștientiza), cum și cât acoperi cu falsă pudoare sau perversă ipocrizie; stilistic deci, frumusețea adevărului cel de
TAINA SCRISULUI (9): NECESITATEA EXISTENŢIALĂ de EUGEN EVU în ediţia nr. 572 din 25 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359092_a_360421]
-
bine reprezentat. În felul lui este un ambițios, dac-ar fi să confer adjectivului un sens pozitiv, ar vrea să se întindă peste toată întinderea universului, ba chiar dincolo de marginile lui, în transcendent, acolo unde nu mai întâlnește decât singurătatea divinului cu care ar vrea să conlucreze la mai buna așezare a rânduielilor: „De-ar fi s-i dau vieții numai un singur vers/ Mi-aș ridica mândria la rang de castelan,/ Dar nu știu cât mă legăn și cât mai am de
UNIVERSUL POETULUI GEORGE TEI de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340243_a_341572]
-
Strămoșii-au tresărit S-au trezit în suflet Lupii fără moarte Aprinzând Făclia, Dorul neclintit. Străjuiau pe creste Dacii, ca o oaste M-am simțit că Munții, O Piatră, m-am simțit... Port în centrul frunții Mirul Gliei noastre, Soarele, divinul, În piept mi-a răsărit. În străfundul firii Se dărâma castre Și în ochii minții Glorie eternă, Dacia renaște! Antonela Stoica 11 Decembrie 2016 © Referință Bibliografica: ETERNĂ, DACIA / Antonela Stoica : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2173, Anul VI, 12
ETERNĂ, DACIA de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340486_a_341815]
-
doi Dumnezei cu pestelcă și opinci. Nu? Sigur că da!...Mă trezesc de tot! Mă uit pe dealuri și pe vale! Au dreptate părinții mei și ai unor dumneavoastră: apa se împiedică-n buruieni, apa nu mai miroase a plâns Divin!... Sigur că da!...Mă trezesc de tot...și mă apuc de murit! Nu-i șagă! Încep să mor! Mor foarte repede! Nici nu mi-a trecut prin cap (vreodată) că am să mor fulgerător, cât ai zice fulger, cât ai
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (XI – XIV) () [Corola-blog/BlogPost/339970_a_341299]
-
Negustorului de Iluzii - Fragmente de Viață în Deșertul Citadin - Mesagerii Naturii pe Tărâmul Iluziei - Parcul Înverzit din Mijlocul Cenușiu al Orașului SEMNE SĂPATE ÎN TIMP - Autostrada Viselor Uitate la Cumpăna dintre Ani - Comemorarea Învierii lui Iisus Hristos - Cunoașterea Nesfârșită a Divinului Creator - Doar Timpul Îți Va Spune - Limbajul Naturii la Început de Primăvară - Mi-am Pus o Dorință în Prag de Primăvară - Un An Nou în Căutarea Omului pe Pământ ZICERI ȘI MAXIME - Angrenajul Delicat al Existenței - Atracția Frumuseții Nesfârșite - Blândețea
CUPRINSUL VOLUMULUI „ÎNTÂMPLĂRI PE TĂRÂMUL ILUZIEI” de OCTAVIAN LUPU în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340060_a_341389]