7,734 matches
-
cea de tip gnostic, imanentistă. * O altă trăsătură specifică a literaturii apocaliptice este reactivarea unei mitologii sincretice și, implicit, recosmizarea imaginarului religios. Profeții accentuaseră caracterul sacru al istoriei; apocalipticii operează o întoarcere cu 180 de grade: cosmosul e reintegrat planului divinității. Descrierile așa-zise „meteorologice” se întind pe zeci de pagini; fără ele, călătoriile vizionarilor ar fi treceri absurde „prin vid”. În intertestamentare, cosmosul devine peisaj multiform și policrom, sălaș al epifaniilor. E vorba însă despre un cosmos nemundan, mai precis
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
că mi se pare că ai momente de efuziuni poetice, dragule! ― Poate nici nu știu prea bine să definesc poezia, dar ceea ce v-am spus le-am trăit și le simt cu toată ființa. ― Mă bucur pentru darul primit de la divinitate, prin Maria... Acum Însă povestește mi cu amănunte Întâlnirile tale cu securiștii, În timpul cât ai fost medic la tine, acolo, În acel colț de Rai numit Pomârla... ― E interesant faptul că și dumneavoastră, atunci, În scurta vacanță petrecută la bunica
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
accesibilă, apasă ca o tangibilă greutate de plumb asupra celor care vor trebui să decidă și să execute gesturile salvatoare. Doctorița anestezistă este singura care are alte preocupări decât ceilalți membri ai echipei de specialiști. Concentrată din răsputeri, ea imploră divinitatea să o ajute să intre în legătură, să comunice cu Justin. Încercările ei sunt zadarnice. Nu reușește să simtă, ca în cazul Dorei, acel fluid vital care circulă între ea și pacient atunci când totul se desfășoară bine. La ce bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a sosit momentul să încerce oarece demonstrații doveditoare în privința celor cerute de credincioși. Și atunci, s-a sfătuit îndelung cu dascălul bisericesc și au luat hotărârea ca în timpul slujbei de Bobotează să elibereze un porumbel alb chiar în momentul invocării divinității la Sfințește, Doamne, apa aceasta! Astfel, hulubul va certifica, fără putință de tăgadă, prezența puterii absolute la lucrarea de sfințire a apei. Fără îndoială că minunea de la Sadău se va răspândi în întreaga Huțulie și huțulii îi vor pune sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
definitiv în mahalaua sufletului și solicit aprobarea demisiei din funcția de om. Cu aleasă prețuire, A... Așa ar trebui să sune textul? Este suficient de clar, de respectuos? Și ce voi face cu această demisie? O voi depune la Secretariatul Divinității, voi lua un număr de înregistrare și voi aștepta un răspuns? Dar câtă vreme va trebui să aștept acest răspuns? Dumnezeu nu are, din câte știu, un sistem legislativ care să reglementeze regimul petițiilor. Și-apoi, la câte petiții scrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Voi fi un șomer aiurea, unul care și-a dat demisia din funcția de om. Nici măcar o indemnizație specială de șomaj nu aș putea primi. Probabil că, rămasă perplexă în fața rezoluției divine, voi reveni cu o nouă epistolă la Secretariatul Divinității... Doamne, Dumnezeul meu, subsemnata, am primit răspunsul Tău la cererea înregistrată la Secretariatul Divinității, cu nr. 07694..., dar acum, în infinita mea mărginire, nu știu încotro s-o apuc, Doamne. Am ajuns, din păcate, să înțeleg înțelepciunea acelor vorbe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
om. Nici măcar o indemnizație specială de șomaj nu aș putea primi. Probabil că, rămasă perplexă în fața rezoluției divine, voi reveni cu o nouă epistolă la Secretariatul Divinității... Doamne, Dumnezeul meu, subsemnata, am primit răspunsul Tău la cererea înregistrată la Secretariatul Divinității, cu nr. 07694..., dar acum, în infinita mea mărginire, nu știu încotro s-o apuc, Doamne. Am ajuns, din păcate, să înțeleg înțelepciunea acelor vorbe care spun că trebuie să ai grijă ce-ți dorești, căci s-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
s-a asigurat cu centura. Când s-a prăbușit, ucenicii mi-au spus că a strigat, prin aer, ceva ciudat, de parcă simțea că venea sfârșitul lumii: "ZZZZEEEEEEEEEEEEEEET!" Cred că cerea ajutor de la o ființă dragă sau poate că implora vreo divinitate de pe la dumneavoastră de-acasă. Nimeni n-a înțeles despre ce-i vorba, mister. Tare mai era singură lady asta a mea, dar din strigătul acela al ei am înțeles că mai avea o speranță: încă mai putea alunga singurătatea. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vină pentru faptul că fiecare dintre noi se află într-o mizerie mai mare decât întregul glob pământesc. Știu că asta nu mai este deja o rugăciune, ci o încercare nereușită de a negocia destinul, de a face lobby pe lângă Divinitate, dar Tu, Doamne, Creatorul meu, păcătosul Z, cu siguranță mă înțelegi. Am ajuns o specie defectă, dereglată, Doamne! Ce zici de un nou punct zero al aventurii noastre prin lume? Nu se poate să nu vezi că, între proiectul Tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
un deal din vârful căruia se vede întinderea de pământ peticită în culori, peste care se suprapun umbrele norilor. Adevăratele forme misterioase, grandioase fără să o știe, care pur și simplu trec pe-acolo sunt pătrunse de un respect față de divinitate specific românilor. Împăcate cu sine ele își continuă drumul, căci nu am simțit niciodată nevoia să facă altceva. Vița de vie, cultivată pentru a sta singură în bătaia vântului și a ploii, sub umbra grea a zilelor umede, rezistă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
umplute cu oameni, vocea umană și atât de aproape de tine a preotului, intimitatea normală, simt cum sufletul a ajuns Acasă. Dumnezeu e infinit în extensie și micșorare, de aceea este în orice părticică. Orice există e făcut de el. Acum divinitatea nu e în om în sensul propriu. Noi tindem spre Dumnezeu, și Isus Cristos ne-a învățat ce înseamnă să-l iubim. Urmându-l pe Mântuitor, îl iubim pe Dumnezeu și astfel suntem în Paradis. Divinitatea o găsim și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
făcut de el. Acum divinitatea nu e în om în sensul propriu. Noi tindem spre Dumnezeu, și Isus Cristos ne-a învățat ce înseamnă să-l iubim. Urmându-l pe Mântuitor, îl iubim pe Dumnezeu și astfel suntem în Paradis. Divinitatea o găsim și o pierdem la un nivel personal, deci nu mai putem vorbi de relația om divinitate în epoca modernă ca în evul mediu. Putem să simțim divinul, dar acesta nu e o pate din noi. Bucuria vine din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Cristos ne-a învățat ce înseamnă să-l iubim. Urmându-l pe Mântuitor, îl iubim pe Dumnezeu și astfel suntem în Paradis. Divinitatea o găsim și o pierdem la un nivel personal, deci nu mai putem vorbi de relația om divinitate în epoca modernă ca în evul mediu. Putem să simțim divinul, dar acesta nu e o pate din noi. Bucuria vine din a fi Copiii lui Dumnezeu, și nu Dumnezeu împărțit în noi. "Detașarea, acțiunea dezinteresată, non acțiunea constituie etosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Iar, chiar dacă gloata s-ar putea repezi acum să-mi spună mie că așa se manifestă nervozitatea exagerată, eu pun asta, totuși, pe seama unei puteri superioare, nevăzute și față de care n-am avut cum să mă împotrivesc, poate chiar a divinității... Și, cu toate că am încercat să arăt întreaga mea îndărătnicie atunci, dorind să mă pun, cu tot dinadinsul, împotriva acelei porniri nesăbuite și primare, am rămas doar cu dorința... În clipa ce a urmat dezastruoasei căzături, cu toții au tăbărât la fereastră
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fluid vegetal îmi căptușește arterele. Nu pot ajunge la nici o întâlnire, pentru că întotdeauna ceasurile se topesc în jurul meu, scurgându-se în pielea invizibilului, așa cum au fost visate de un tablou, cândva. Big-bang-ul este doar un mit, carnea mea are parfumul divinității de dinainte de marele început. Dacă cineva mă întreabă în ce an s-a petrecut un anumit eveniment, surâd și mă scutur timid de pângărirea acestui gest pe care nu-l pot înțelege. Pentru mine, nu există istorie. Imobilă, prinsă în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
funcționează ca o piesă într-un angrenaj social puternic ierarhizat, al cărui unic scop este asigurarea bunăstării organismului colectiv. Ritmurile care definesc existența individului nu sunt, așadar, determinate nici de tentativa acestuia de a se integra în structurile superioare ale Divinității sau ale cosmosului (precum în societățile religioase), nici de fluxul și refluxul satisfacerii necesităților personale (precum în societățile pragmatice). Din contra, comportamentul este dictat exclusiv de legi ale privirii colective. În Japonia, aceasta este puterea absolută: nu păcatul, nu culpa
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
admiterii în Câmpiile Elizee, în Paradis sau în Nirvana? Astfel, este infinit mai onest să admitem că respectăm, în egală măsură, toate religiile, dar că salvarea sufletelor noastre este o problemă care rămâne să fie dezbătută strict între noi și Divinitate. Pentru aceasta însă, avem permanent grijă să nu declanșăm neocruciade absurde, menite a recolta prozeliți, și să nu vă obosim pe dumneavoastră, lectori nevinovați, cu baroce detalii inutile. Pe scurt, pentru noi cel puțin, semantica adverbului "acasă" nu trebuie căutată
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
la biserică și să țin evidența fiecăruia care a venit, care n-a venit, pentru ce toate acestea? De ce trebuie să iei tu la întrebări pe fiecare? Omul vine la biserică atunci când simte nevoia, că trebuie să ia legătura cu divinitatea. În schimb unii vin la biserică să-și pună la punct niște treburi, niște afaceri. Este normal așa? -Dar când trecem prin dreptul unei biserici, de ce nu ți faci cruce? ... -Pentru a nu o face în zadar sau în fățărnicie
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
spiritele pământului, așa cum o simțim cu toții după frig și gheață. De aceea ochii i-au devenit deodată luminoși, scăldându-se într-o bucurie bogată de lacrimi, mâinile noduroase îi tremurau, mă primea și mă privea ca pe o solie a divinității. Copil fiind, nu știam ce să vorbesc, cum să vorbesc ca să nu-l supăr și să-l eliberez nevinovat din acea clipă aparte pentru el, am dat ochii în jos și imediat i-am ridicat din nou. Profitând doar pentru
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
era casa acelui om în care a trăit doar el cu singurătatea, nu mai era nimic ... Am întrebat în stânga, am întrebat în dreapta și am aflat că omul a murit și casa ... încet, încet s-a ... dărâmat. M-am rugat la divinitate să-i fie cărarea luminată că viața i-a fost întunecată. Dacă am zis cu voce sau numai în gând nu-mi mai aduc aminte. Însă trebuie să recunosc că emoțiile m-au cuprins puternic și mi-am promis gândului
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
câmpului, au văzut-o ieșind afară din casă învălmășită, îmbrăcată în straie ponosite și murdare, părul de pe cap nepieptănat, cu o veche pălărie din pai pe cap, uitându-se în sus, unde probabil lăsa o rugă și cerea ajutor de la divinitate, pentru că încheia această ceremonie, uneori timp destul, închinându-se cu efectuarea semnului crucii. Apoi arunca pălăria în sus zicând: „Pălărie, ti-i ... pustie! Numai cucuveaua ... cucu nu-i!” Singurătatea îi intrase în oase, cântând în permanență în cap, i-a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
lor ad-hoc, brotăceii se cațără printre ramurile de măceș anunțându-și bucuria pentru că-i minunat, cocostârcii fac de rond pe vale, prin grâu pitpalacii își caută prepelițele anunțându le unde sunt și pasărea măiastră, ciocârlia, urcă la ceruri unde mulțumește divinității pentru splendoare. Soarele lumina puternic cerul curat și albastru. Copacii verzi erau încărcați cu poame și era îndeajuns să-i mulțumești lui Dumnezeu pentru sănătate și prosperitate. În amintirea acestor deosebit de frumoase clipe am compus și am închinat poezia: „Splendoare
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ani am revenit în acea localitate. Era într-o sâmbătă, pe la orele zece, cald, așa cum poate fi în luna mai, cu un cer perfect, limpede și albastru iar soarele lumina puternic. În astfel de condiții nu poți decât să mulțumești divinității și să-ți umpli inima de bucurie. M-a întâmpinat aceeași gazdă, nașul meu, ce-și trăda vârsta prin încrețiturile ochilor care se înmulțiseră, în schimb purta nativ același zâmbet cu care l-am cunoscut. Întrebări și răspunsuri obișnuite la
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a populației și în același timp o diferențiere a culturilor, care condusese prin urmare la nașterea civilizațiilor și religiilor evoluate. În acele vremuri normele erau formulate sub formă de fraze și trecute în scris. În unele civilizații erau atribuite voinței divinităților sau după exemplul celor Zece Porunci din Biblia ebraică unui singur Dumnezeu. Aceste porunci s-au transmis din generație în generație de-a lungul mileniilor. Astăzi însă, mi se aduc obiecții deseori că întotdeauna s-a acționat și se acționează
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
6 Puterea vieții "Din cele mai vechi timpuri și până astăzi există, la diferitele popoare, o anumită percepere a puterii tainice care este prezentă în mersul lucrurilor și în evenimentele vieții omenești, ba, mai mult, există uneori o recunoaștere a Divinității supreme sau chiar a Tatălui. Această percepere și recunoaștere le pătrunde viața de un adânc sentiment religios. În relație cu progresul culturii, religiile se străduiesc să răspundă la aceste întrebări prin noțiuni mai subtile și printr-o limbă mai elaborată
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]