695 matches
-
de toate vara, fără pardesie, când brațele femeilor erau la vedere. Le vedea În metrou. Mergea În Spanish Harlem. Se Împingea Într-o bară de metal. La marginea orașului În Harlem, era singurul pasager alb. Și toată chestiunea asta - adorația, dizgrația, pericolul de-a leșina când juisa. La acest punct, povestind asta, Începea să-și pipăie baza păroasă a gâtului. Clinic! În același timp, de regulă, avea o relație foarte idealistă și rafinată cu o doamnă oarecare. Clasic! Capabil de simpatie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
holbat - ca un melc de mare. Unul dintre cei cu soarta pecetluită ce adăstase prin toate. Prea puțin a meritat efortul, poate. Sunt momente când a te da bătut e mai rezonabil și mai decent, iar a rezista este o dizgrație. A nu merge dincolo de un anumit punct cu rezistența. A nu Întinde materialul uman prea departe. Alegerea cea mai nobilă. Astfel considerase Aristotel. Domnul Sammler Însuși era capabil să adauge, la Înțelepciunea elementară, uciderea omului pe care-l ambuscase În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
se poate de cinstit cu privire la șansele de a-l găsi pe Karl. El spune că În curând vor fi mari tulburări. Aveai dreptate, Mick. E pe cale să se Întâmple ceva teribil. — E vorba despre comuniști, nu-i așa? Pică În dizgrație, iar Sukarno nu știe dacă să se bage n pat cu ei sau să-i scopească. — Așa zice Bill. Sovieticii și chinezii pompează bani În Indonezia, dar nimeni nu știe unde se duc banii ăștia sau ce se face cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
război, așa și-n timp de pace - rula Romanță în tonalitate minoră ca film principal. În rolurile importante, nume odinioară ridicate în slăvi, familiare mie: Marianne Hoppe, Paul Dahlke, Ferdinand Marian, cel care, din cauza altui film - Ovreiul Süß - căzuse în dizgrație. Pe ajutorul de tunar de la Luftwaffe Romanța în tonalitate minoră, care umpluse săptămâni întregi Palatul Tobias din Danzig, îl ajutase să-și formuleze dorințele. Întotdeauna atunci când melodia O oră între zi și vise, o aducea în cadru pe ea, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
putut-o deposeda de răul ce se oploșise În interiorul ei. În disperare de cauză, privind la luna plină ce fusese zugrăvită dincolo de geam, Oliver scotea câte un lătrat, prin care Încerca să-și arate compasiunea față de o ființă căzută În dizgrația tuturor forțelor Întunecate ce sălășluiesc În hăul cosmic aflat la distanță de o palmă deasupra creștetului său Împodobit acum cu o frumoasă creastă rozalie; ființă pe care masterandul Înc-o mai iubea... Studenții Îl găsiră a doua zi pe Oliver În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
De la început ne-a luat în mână, ca o plasmă amorfă, să ne dea figura voită de el. Maculator, caiet de teme pe curat, caiet de extemporal, abonament în masă la Gazeta matematică! De nu - 1 la catalog și lungă dizgrație. Banciu a săvârșit cu noi, ceea ce Comitetul mântuirii publice săvârșise altădată cu Franța. Ne-a unificat, ne-a organizat, ne-a dat o conștiință comună prin teroare. Conglomeratul de mici mentalități provinciale, cu tendințe sedițioase, a trebuit să dispară, să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de ordine al acestui curtean legitimist care, matematicește, se așează hotărât cu o treaptă mai jos față de acești solicitatori ai săi nesocotiți: Abel și Galois. Ușurința cu care Cauchy primește și pierde acel memoriu e resimțită de Galois ca o dizgrație a soartei. A doua cădere la examenul de intrare la Școala Politehnică, din vara anului 1829, vine odată cu sinuciderea bătrânului Nicolas Gabriel Galois (ca urmare a persecuțiilor lașe ale regaliștilor), să umbrească definitiv viața lui Evariste Galois. Noi ne închipuim
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ea, pline ochi cu de-ale gurii, din care pentru băiat abia dacă rămânea să guste, totul mergea la sergent, la căpitan, la alți ofițeri care nu se mai terminau, băiatul "nimerise" la un batalion disciplinar, ea căzuse, deja, în dizgrație, cei din partid aflaseră că este "țigancă", iar copiii unei țigănci nu pot ajunge decât într-un batalion disciplinar, cu foștii și viitorii pușcăriași, ea, la porțile închisorii, aflase de câteva ore că cel mic este închis pentru trafic de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ganguri din care nu ieșeau la vânătoare decât noaptea și unde simțul văzului în întuneric li se ascuți nemăsurat de mult. Miliardarul avea o singură fiică, copia lui plăpândă și fără vocație, vădind, în afara păcatului originar, doar blestemul lumii în dizgrație asupra celor ce o zămisliseră. Încă de dinaintea Revoluției decembriste, Bibi Bleotu o dirijase către facultatea de stomatologie, încadrând-o, după absolvire, într-un un loc sigur, la policlinica Comitetului Central al Partidului (pardon de vorbă proastă!) din Capitală. Replierea de după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Își amintise, în tristețea lui, o zi unică de la Școala Misionară, în care Fratele John îl învățase literatură. Fratele John fusese concediat după o săptămână de predare fiindcă o ciupise de fund pe femeia de serviciu. Dar, deși plecase în dizgrație, cu reputația pătată, Sampath își amintea de el ca de o ființă plină de frumusețe, pe care i-o împărtășise în singurul moment inspirat pe care-l avusese școală. În timp ce se juca muindu-și pe rând degetele în călimară, atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
se grăbească. Nu se amuza. Era grijuliu cu corpul său. Dar începea să-și dea seama de ceea ce va trebui să facă într-o bună zi dacă el - și Ashargin - supraviețuiau până în acea zi fără să-și atragă o totală dizgrație. Să se țină tare. Să-și întârzie reacțiile confuze, conform metodei non-A. Instruirea prin acțiune, cu toate dezavantajele metodei. Avea convingerea că pentru câteva ceasuri bune, va fi urmărit de ochii vigilenți și calculatori ai lui Enro, care va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
fiecare dată, senzația de umilință care a pus stăpânire pe mine m-a oprit. Deși e prietenul meu ; deși e persoana cea mai apropiată mie din firmă. Eu sunt cea care a fost dată afară. Eu sunt cea aflată în dizgrație. Nu el. În cele din urmă mă îndrept de spate și mă frec pe obraji, încercând să-mi regăsesc buna dispoziție. Ce naiba. E vorba de Guy. Sigur vrea să știe ce fac. Sigur va face tot ce poate ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
alături lucrării mele, mă mâmgâi spunându-mi că letopisețele vor scrie, pentru viitorime: În vremea lui Nizam al-Mulk, a trăit Omar Khayyam; era slăvit, la adăpost de furtuni, putea să-i spună nu marelui vizir fără să riște căderea În dizgrație. — Nu știu dacă voi putea să-mi dovedesc Într-o zi toată recunoștința pe care o merită mărinimia ta. Omar s-a oprit. Șovăie, Înainte de a continua: Poate că aș putea să te fac să-mi uiți refuzul dacă ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Pot să alcătuiesc această listă, dar va fi nevoie de timp. — De cât timp, khwaje? N-a rostit ata, ci khwaje, apelativ cu totul respectuos, dar, În respectivul context, atât de distant, Încât aduce mult a renegare, preludiul căderii În dizgrație. Descumpănit, Nizam explică: — Trebuie trimis câte un emisar În fiecare provincie, trebuie făcute calcule lungi. Din mila lui Dumnezeu, imperiul este imens, va fi greu de terminat acest raport În mai puțin de doi ani. Dar Hasan se apropie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Îngădui ca un om căruia chiar el i-a mijlocit intrarea la curte să fie ucis sau orbit. — Stăpâne, imploră el, nu da o asemenea pedeapsă unui bărbat tânăr, care n-ar putea să se mângâie pentru căderea sa În dizgrație decât prin lectură și scris. Atunci Malik Șah spune: Pentru tine, khwaje Omar, cel mai Înțelept, cel mai curat dintre oameni, mă Îndur să revin o dată mai mult asupra hotărârii mele. Hasan Sabbah este, așadar, condamnat la surghiun, va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pământului? Mergeți să-i spuneți, da, că soarta tichiei lui este legată de aceea a călimării mele!” Emisarii sunt năuciți. Cum poate oare un bărbat atât de Înțelept ca Nizam al-Mulk să-i adreseze sultanului cuvinte care Îi vor atrage dizgrația și, neîndoielnic, moartea? Aroganța sa să fi atins nebunia? Un singur om știe cu precizie, În ziua aceea, care-i pricina unei astfel de atitudini, iar acela este Khayyam. De săptămâni Întregi, Nizam i se plângea de dureri atroce, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Încuviințare, că stăpânul Alamutului l-a Însărcinat cu această misiune și a adăugat: „Moartea acestui diavol este Începutul fericirii”. În această vreme, Nizam stă Închis În casă. Cei care-i asediau divanul l-au părăsit, aflând de căderea sa În dizgrație, numai Khayyam și ofițerii gărzii Nizamiya Îi mai calcă pragul. Cea mai mare parte din timp și-o petrece scriind. Scrie cu frenezie și Îi cere uneori lui Omar să citească. Parcurgând textul, cel din urmă schițează ici un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
său, asemenea tuturor alor săi. Terken nu e mulțumită, n-ar fi astfel decât dacă stirpea ei ar fi asigurată cum se cuvine. Este totuna cu a spune că nu-și dorea nimic mai mult pe lume decât căderea În dizgrație a lui Nizam, piedica În calea ambițiilor ei. Pentru a-i obține ordinul de condamnare la moarte, era gata de orice, uneltiri și amenințări, a urmărit, zi de zi, negocierile cu Asasinii. I-a Însoțit pe sultan și pe vizirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pare drumul, iar el se târăște singur. De obicei, Îl Înconjoară o cunună de curteni, dar cine vrea să mai fie văzut Împreună cu un proscris? Până și solicitanții au fugit, ce-ar mai putea căpăta de la un bătrân căzut În dizgrație? Cineva se apropie, totuși, un om de treabă Înveșmântat Într-o haină peticită de lână cu glugă. Murmură fraze pioase. Nizam Își pipăie punga și scoate trei monede de aur. Trebuie să-l răsplătească bine pe necunoscutul care mai vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
numai prin forță, nici doar prin inteligență. Adâncul firii omenești cere și altceva“. „Hai să facem lista, amantissime“, spusese nea Gică Teodosiu și era miercuri și ploua. Tovarășii Măndiță și Teodosiu se aplecaseră gospodărește asupra listei de priorități. Anul de dizgrație una mie nouă sute optzeci și, zilele doldora de poticnelile secolului și ale onor clientelei, trebuie să-ți stabilești din timp planul de bătaie, altfel pierzi tocmai acolo unde câștigul nu suferă amânare. Ochii lor străluceau. Trufie era, nu doar lăcomia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cete de proletari și țărani, ca niște falnici stejari porniți la luptă, purtând steagul roșu al comuniștilor. Compoziția avea să se intituleze „Ilegalistul cheamă codrii cadrelor la luptă.“ Nu a mai apucat să definitiveze tabloul, Tudorache S. Teodorescu căzând în dizgrația lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, odată cu grupul Vasile Luca, Teohari Georgescu și Ana Pauker, acuzați de „deviaționism de dreapta“. A vrut să i-l dăruiscă mult mai târziu, când Tudorache ajunsese director la tipografia „Cartonul Roșu“. A renunțat, temându-se ca gestul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
false, și în acest caz va putea fi pus în libertate la momentul potrivit. I se arată filme cu imagini din lagărele de concentrare, este împiedicat să doarmă, este închis într-o celulă împreună cu neamțul cel sentimental (căzut acum în dizgrație), care-l trezește ori de câte ori e gata să adoarmă și care-l mustră pentru că și-a înșelat nevasta. Ambasadorul Germaniei și atașatul militar compun mesajul pe care el urmează să-l trimită. Pe o foaie, atașatul militar trece datele secrete: ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
se grăbească. Nu se amuza. Era grijuliu cu corpul său. Dar începea să-și dea seama de ceea ce va trebui să facă într-o bună zi dacă el - și Ashargin - supraviețuiau până în acea zi fără să-și atragă o totală dizgrație. Să se țină tare. Să-și întârzie reacțiile confuze, conform metodei non-A. Instruirea prin acțiune, cu toate dezavantajele metodei. Avea convingerea că pentru câteva ceasuri bune, va fi urmărit de ochii vigilenți și calculatori ai lui Enro, care va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Toți vasalii și oamenii de rând din Azuchi au trecut pe lângă sala de banchet goală și au strigat insulte: „Ăsta-i conacul gol al Seniorului Mitsuhide? Nu-i de mirare că pute a pește stricat. Cu un ghinion și-o dizgrație ca astea, lumina care lucește pe capul ăla de kumquat o să pălească imediat.“ — Nimeni n-a criticat faptele Seniorului Nobunaga ca fiind nechibzuite sau nedrepte? — Trebuie să existe unii vasali care au înțeles. Ei ce spun? — În zilele de după plecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ar trebui să fie tranșată de vasalii superiori, își exprimă modesta opinie Hideyoshi, care obținuse prima victorie, ușurând, astfel, mult evoluția conferinței. — Ei, ce părere are cel mai vârstnic vasal al nostru? Niwa, Takigawa și ceilalți îl salvară acum de dizgrație pe înfrântul Katsuie, oferindu-i poziția centrală în cadrul consfătuirii. Prezența lui Hideyoshi, însă, era dificil de contestat, iar schița propusă îi fu înaintată, în cele din urmă, și lui. Nu putea să se finalizeze înainte de a se cere și opinia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]