608 matches
-
Arta anticipației". Urmează "SF Ancheta" în care se pun următoarele întrebări: La aceste întrebări au răspuns dr. docent în ecologie Dumitru Teaci, conf. dr. ing. Mariana Beliș, acad. Nicolae Teodorescu, prof. dr. ing. Ionel Purica, muzicianul Aurel Stroe, prof. dr. docent David Davidescu, Nicolae Ionescu-Pallas, dr. Lucian Gavrilă, Constantin Carussos, Adrian Rogoz, Ioan Aron, Mihaela Sava, Ștefan Popescu Vifor, Laurențiu Dumitrescu, Sorin Ștefănescu, Alexandru Mironov și alții. Profesorul Călin N. Turcu prezintă un articol numit "Inscripții la pietrele Rotării?", iar Virgil
Almanahul Anticipația () [Corola-website/Science/321555_a_322884]
-
universitar, doctor în economie (ulterior prof.univ. post-mortem). Teza de doctorat, cu tema "" Valorificarea superioară a resurselor de lână din România"", la care a lucrat ani de zile, a fost susținută în 1970, la Universitatea ieșeană, conducător științific, Prof. univ. dr. docent Dumitru Rusu, cu informații bibliografice consultate din peste 200 de titluri românești și străine. Ca profesor la Facultatea de Finanțe, și-a editat propriul Curs de Finanțe partea I 554 pag, și Cursul de Finanțele Republicii Socialiste România, Vol.I
Ioan Burduja () [Corola-website/Science/321804_a_323133]
-
Petre V. Coteț (n. 20 iunie 1914, Hotărani, județul Olt - d. 15 septembrie 1988, București) a fost un eminent geograf și geomorfolog român, profesor universitar doctor docent la facultatea de geologie - geografie a Universității din București. Școala primară o face la Hotărani (1921 - 1926), apoi învață la liceul "Ioniță Asan" din Caracal (1926-1933) iar bacalaureatul îl susține la Craiova la liceul "Regina Elisabeta". Concomitent cu îndeplinirea serviciului
Petre Coteț () [Corola-website/Science/316375_a_317704]
-
a Universității din București. Între 1960 și 1972 se află în rândurile corpului didactic "chemat să asigure "autoritate geografiei în Institutul Pedagogic din București"" În 1971 comisia Ministerului învățământului prezidată de N. Al. Rădulescu îi va acorda titlul de doctor docent. Din 1972 se întoarce la Catedra de Geografie fizică a Facultății de Geografie a Universității din București, de unde se va pensiona în anul 1975. a fost un profesor prin excelentă și un cercetător înnăscut. În învățământ a susținut, atât în cadrul
Petre Coteț () [Corola-website/Science/316375_a_317704]
-
ingineria, câștigându-și existența ca fotograf și ca organizator de serate de dans. El a executat și fotografii artistice prin anul 1952, pe care le-a expus în expoziții împreună cu fratele său Antonio Saura. În 1957 promovează dramaturgia și este docent la IIEC, ca scenarist și ulterior regizor.
Carlos Saura () [Corola-website/Science/322360_a_323689]
-
Catedră de chirurgie a Facultății de Medicină Militară, de la înființare, 1976 -1988. Pe linie științifică a obținut titlul de doctor în științe medicale (teza de doctorat „Contribuții la chirurgia tumorilor mediastinale", 1968). În octombrie 1972 a obținut titlul de doctor docent pe baza întregii activități științifice. În cei 50 de ani de activitate chirurgicală (1946-1996), generalul prof. dr. a efectuat peste 25000 intervenții chirurgicale, majoritatea de chirurgie generală: peste 2000 intervenții pe ficat și căile biliare, cam tot atâtea pe stomac
Traian Oancea () [Corola-website/Science/325935_a_327264]
-
pulmonaire" (în colaborare cu dr. Y. Neveux, A. Bignon și prof.Mathey). - European Journal of Surgical Oncology (Londra), 1992: „Therapeutical possi-bilities and limits în multiple primary carcinoma (în colaborare cu dr. Ț. Horvat și D. Singer). Domnul general Prof. Dr. Docent a fost: - Membru al Asociației Medicilor Militari din S.U.A., din anul 1971; - Membru al Academiei de Stiinte din New York; - Membru al Asociației Medicale Balcanice din 1977: - Membru al Academiei Medicale din România; - Membru al Academiei de Stiinte din România. De
Traian Oancea () [Corola-website/Science/325935_a_327264]
-
vechi manuscris al Bibliei cunoscut. conține astăzi: Din 1985 există un catalog informatic. O parte din obiectele Bibliotecii Apostolice Vaticane sunt expuse în prezent în Muzeul Bibliotecii Apostolice Vaticane al Muzeelor Vaticane. Accesul în Biblioteca Apostolica Vaticană este permis doar docenților și cercetătorilor universitari. Actualul prefect al Bibliotecii este Monseniorul Cesare Pâșini; din 25 iunie 2007 până în 9 iunie 2012 bibliotecar al "Sfintei Biserici Române" a fost cardinalul Raffaele Farina.
Biblioteca Apostolică Vaticană () [Corola-website/Science/323191_a_324520]
-
română la Universitatea din Köln (1978-1983), cu reveniri periodice în țara de circa șase luni anual. În 1985 a hotărît să ia calea exilului. Profesor asociat și apoi definitiv la Universitatea din Köln (începînd din 1985 pînă în prezent). Doctor docent (Privatdozent) și profesor la Facultatea de Filosofie a Universității din Köln (începînd din anul 1993). Profesor invitat al Facultății de Studii Europene, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj (2001-2004). Membru în Societăți științifice internaționale: Société Internaționale d’Ethnographie et Folklore (Paris), Kommission
Ioan Taloș (etnolog) () [Corola-website/Science/324054_a_325383]
-
Sankt Petersburg. A fost profesor la Scoala Comercială de pe lângă Uzina Putilov. Apoi este profesor de matematică la Tver. În 1909 a fost exilat în Siberia împreună cu tatăl său de către regimul țarist. În 1928 i se acordă titlul de de doctor docent, ca în 1934 să devină profesor titular. În 1935 a fost delegat la primul Congres al Sovietelor din regiunea Tver. În 1942 a fost ales în Comisia de Stat pentru cercetarea crimelor ocupanților fasciști. În 1946 a obținut medalia " Pentru
Vladimir Bradis () [Corola-website/Science/326569_a_327898]
-
un liceu din Botoșani. În 1908 pleacă la Paris ca bursier pentru a studia astronomia. În 1914 a luat doctoratul în matematică la Sorbona. În perioada 1914 - 1918 funcționează la Observatorul din Iași, ca apoi în 1915 să fie numit docent la Universitatea din Iași la Catedra de Analiză Matematică și în același timp la Institutul Electrotehnic din Iași. În 1919 a fost numit profesor universitar la Cluj-Napoca, la Catedra de Calcul Diferențial și Integral și director al Observatorului Astronomic, precum și
Gheorghe Bratu () [Corola-website/Science/326592_a_327921]
-
sale. După câțiva ani de privațiuni, este angajată în 1954, prin concurs, ca cercetător științific principal la Secția de drept civil a Institutului de cercetări juridice al Academiei R.P.R., institut nou-înființat. În 1955 i s-a recunoscut titlul de doctor docent, apoi a fost promovată șef al Sectorului de drept civil (1965) și director adjunct științific (1972). S-a pensionat în anul 1983, continuându-și însă activitatea științifică. A publicat un număr mare de articole și cărți, în special în domeniul
Yolanda Eminescu () [Corola-website/Science/325585_a_326914]
-
Andreas Hofer din Mülheim asimilând tehnica presiunilor înalte. În același an lucrează și în laboratorul de Electrochimie condus de profesorul K. Arndt la Școala Politehnică din Berlin - Charlotenburg. În vara anului 1931 începe, sub îndrumarea profesorului Emil Abel și a Docentului Otto Redlich de la Insitutul de Chimie fizică al Școlii Politehnice din Viena, o lucrare experimentală de măsurare cu mare precizie a forțelor electromotoare pentru lanțuri electrochimice interesante din punct de vedere termodinamic. Între anii 1932 și 1935, în timpul vacantelor și
Emilian Bratu () [Corola-website/Science/325865_a_327194]
-
satele județelor Galați și Brăila a fost realizată o impresionantă ARHIVĂ DE FOLCLOR, care cuprinde 70 de volume cu înregistrări manuscrise și cu mii de metri de benzi magnetice. Arhiva a fost unanim apreciată de către marii folcloriști: Prof. univ. dr. docent Mihai Pop, directorul Institutului de Etnografie și Folclor din București, Prof. univ. dr. docent Augustin Z.N. Pop, istoric literar și folclorist, Academician Alexandru Dima, Academician Ion Zamfirescu, Prof. univ. dr. Ion Lăudat de la Universitatea “Al.I. Cuza” din Iași
Ioan Brezeanu () [Corola-website/Science/325235_a_326564]
-
cuprinde 70 de volume cu înregistrări manuscrise și cu mii de metri de benzi magnetice. Arhiva a fost unanim apreciată de către marii folcloriști: Prof. univ. dr. docent Mihai Pop, directorul Institutului de Etnografie și Folclor din București, Prof. univ. dr. docent Augustin Z.N. Pop, istoric literar și folclorist, Academician Alexandru Dima, Academician Ion Zamfirescu, Prof. univ. dr. Ion Lăudat de la Universitatea “Al.I. Cuza” din Iași, ș.a. Performanțele sale didactico-științifice sunt confirmate de numeroasele titluri onorifice, distincții, decorații și premii
Ioan Brezeanu () [Corola-website/Science/325235_a_326564]
-
Iași a Institutului de Geografie din cadrul Academiei Române, membru al Comitetului Național de Geografie. Ca specialist geomorfolog a făcut parte din diferite organisme științifice naționale și internaționale. Domeniul abordat cu predilecție este cel al geomorfologiei și geomorfologiei aplicate. A fost doctor docent. De-a lungul carierei, Matiniuc a efectuat cercetări geomorfologice în regiunea Baia-Suceava (1949) și a acumulat date noi geomorfologice în legătură cu Subcarpații românești (1950). Și-a adus, de asemenea, contribuția la studiul geomorfologic al teritoriului orașului Suceava și a împrejurimilor (1960
Constantin Martiniuc () [Corola-website/Science/324619_a_325948]
-
al prelegerilor, prin cursurile universitare, manualele școlare și alte lucrări documentate pe care le-a elaborat și editat, dar și prin bunătatea și naturalețea care l-au caracterizat și pe care le-a manifestat în toate împrejurările. Profesor emerit dr. docent Ioan Șandru, până în anul 2009, a avut un bilanț impresionant de activități și lucrări științifice, care încununează o carieră universitară de excepție: peste 200 de lucrări științifice, 150 conferințe și comunicări științifice în țară și străinătate, 16 diplome și medalii
Ioan Șandru () [Corola-website/Science/324699_a_326028]
-
universitară de excepție: peste 200 de lucrări științifice, 150 conferințe și comunicări științifice în țară și străinătate, 16 diplome și medalii acordate de prestigioase instituții din România și din străinătate, îndrumarea a 38 de teze de doctorat. Profesorul emeritus doctor docent Ioan Șandru a fost și rămâne un exemplu de independență a spiritului, de profunzime și longevitate științifică, dar și de implicare totală în viața academică națională.Îi aparțin în mare măsură o serie de acțiuni meritorii: începând cu anul 1956
Ioan Șandru () [Corola-website/Science/324699_a_326028]
-
va face un curs special pentru studenții care voiau să îmbrațișeze cariera didactică, publicând mai multe articole de acest fel în revista pedagogică ”Cultura Română”, condusă de Ion Găvănescu. La Universitatea din Iași Ștefan Popescu este numit în 1904 ca docent universitar, urmând sa predea un curs liber de Geografie. Cu ocazia inaugurării acestu curs cu totul nou pentru universitatea ieșeană, ține o prelegere în care caută să fixeze locul geografiei în cadrul științelor. O face cu competență, cu râvnă, dându-și
Ștefan D. Popescu () [Corola-website/Science/324688_a_326017]
-
la Facultatea de Filozofie din Belgrad în anul 1980, iar teza de doctorat în anul 1985, la Facultatea de Filozofie din Zagreb. Din anul 1981 și până în 1986 este profesor la Academia Pedagogica din Kikinda. În anul 1986 este numit docent la Academia de Arte a Universității din Novi Sad, iar în anul 1990 este numit conferențiar la obiectul Estetică, la Facultatea de Filozofie din Novi Sad. În anul 1995 este numit de profesor universiar la aceiași facultate, la obiectele Estetică
Milan Uzelac () [Corola-website/Science/322239_a_323568]
-
ca asistent (în 1946) la Catedră de Chimie organică și o încheie ca profesor (promovată în 1969) la aceeasi catedră. Obține în 1956 titlul de doctor în științe chimice cu lucrarea „"Formazani și săruri de tetrazoliu"”. În 1971 devine doctor docent în Științe la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. a fost profesor invitat la diverse universități din Europa (Gând, Bruxelles, Paris, Nantes, Marsilia, München, Heidelberg și Bonn) și membru al unor societăți de fizică și chimie, naționale și internaționale. A
Magda Petrovanu () [Corola-website/Science/322302_a_323631]
-
raionului Nisporeni. A absolvit Universitatea de Stat din Moldova în 1969 și a obținut doctoratul în istorie în 1975. Și-a început activitatea de muncă în calitate de învățător în satul Bărboieni, raionul Nisporeni. După susținerea doctoratului, a fost lector superior, apoi docent la Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău. În anii 1993-1997, a activat în cadrul Institutului de Istorie al Academiei de Științe a Republicii Moldova. Din 2001, a revenit la cariera profesorală în învățămîntul superior, de astă dată la Universitatea de Stat a
Ion Țurcanu () [Corola-website/Science/329852_a_331181]
-
Borisovici Deloné. Încă din tinerețe a manifestat un interes deosebit pentru matematică, astronomie și tehnică. Studiile secundare și universitare le-a urmat la Kiev în perioada 1903 - 1913. În 1916 și-a susținut examenul de magistru, apoi a fost numit docent, trecând la munca universitară. Activitatea sa ca profesor universitar (1921 - 1935) a fost legată de școala matematică de la Leningrad. Între anii 1947-1948 a fost primul șef al Departamentului de Matematică de la . La vârsta de 15 - 16 ani a construit un
Boris Delaunay () [Corola-website/Science/329941_a_331270]
-
de renume: Leskien, Jagici, Miklosich. Și-a inceput doctoratul în 1876, iar titlul de doctor l-a obținut la Universitatea din Viena în 1878 cu teza de dizertație „Die slavischen Aussiedlungen in der Altmark und im Magdeburgischen“. A fost doctor docent al Universității din Lvov. În 1881 a primit funcția de profesor succesor lui Jagici la catedra de slavistică din Berlin. La Universitatea din Berlin a predat până în 1924. În 1889/1890 Brückner a descoperit „Predicile cruciaților” în Biblioteca din Petersburg
Aleksander Brückner () [Corola-website/Science/329402_a_330731]
-
și rinichi" prezentată și susținută la 21 decembrie 1898. A fost numit asistent la catedra de Anatomie descriptivă a Universitații din București în 1896, specializându-se în urologie în perioada 1901-1905 sub îndrumarea profesorului P. Herăscu, întemeietorul urologiei românești. Devine docent în chirurgie genito-urinară la Universitatea din Iași în 1905 și, începând cu 1906, ocupă postul de profesor suplinitor la catedra de Anatomie descriptivă a Facultății de Medicină din Iași, fiind numit în același an medic primar al Spitalului „Sfântul Spiridon
Mihai Ștefănescu-Galați () [Corola-website/Science/331715_a_333044]