1,456 matches
-
Fecioarelor, întrebată de fetele regelui, Celeos, ea le răspunde că se numește Doso și că a scăpat cu greu din mâinile piraților care o răpiseră și o duceau cu forța în Creta. Ea a acceptat invitația de a-i fi doică ultimului născut al reginei Metaneira. Dar intrând în palat, zeița s-a așezat pe un taburet și a rămas multă vreme tăcută, cu fața sub văl. În cele din urmă, o servitoare, lambe, a izbutit să o facă pe zeiță
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
interesau de acest zeu "străin", atât de diferit de olympieni. Și totuși Homer este acela care ne-a transmis cea mai veche mărturie asupra lui Dionysos. În Iliada (VI, 128-40) există un episod celebru: eroul trac Lycurg le urmărește pe doicele lui Dionysos, "și toate într-un singur gest și-au aruncat la pământ instrumentele lor de cult", în timp ce zeul, "cuprins de spaimă, s-a năpustit în valurile mării și Thetis 1-a primit în sânul ei, tremurând: un fior puternic
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fatalmente, căderea în monotonie. In „Moșii”, Caragiale le redă printr-o „tablă de materii”: „Turtă dulce - panorame - tricoloruri - bragă - baloane - soldați - mahalagioaice - lampioane - limonadă - fracuri - decorațiuni - decorați - donițe - menajerii - provinciali - fluiere - cerșetori - ciubere - cimpoaie - miniștri - pungași de buzunare - hărdaie - bone - doici - trăsuri - muzici - artifiții - fotografii la minut - comèdii”.5) Un recensămînt ironic, făcut cu aparentă indiferență, această enumerare se întinde pe un spațiu de vreo cinci ori mai mare decît al citatului de mai sus. Procedeul e - s-ar părea - inevitabil
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
specială din partea domnitorilor, a curților domnești și a boierilor cu suflet. Li se asigura supraviețuirea, instrucția și formarea profesională conform categoriei sociale din care proveneau, precum și asigurarea moștenirii părintești. De exemplu, nou-născuții și copiii foarte mici rămași orfani erau încredințați doicilor în schimbul unei subvenții plătite de stat, iar copiii săraci erau plasați la vârsta majoratului ca servitori în mediul rural sau ca ucenici la oraș. "Copiii orfani erau înfiați sau găzduiți pentru hrană sau creștere, primind ceea ce astăzi am putea numi
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
fost. De aici a pornit potopul și mârlănia la "palatul de la Izvorani". În povești, finalul ar fi trebuit să fie: Și judecătorii, întrebând-o pe micuță cu cine vrea să stea, aceasta a ales singura figură pe care o cunoaște: doica. Care s-a căsătorit apoi cu Muc cel Mare și toți au trăit fericiți, până la adânci bătrâneți". Mai puțin Moni. Și noi. To be continued, spre exasperarea noastră. 18 martie 2011 Cum o problemă de familie m-a împiedicat să
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
față de fiu nu pornește din sentimente paterne, ci din instictul josnic al păstrării pământului. Când s-a Întors de la cimitir, a zmuls copilul din brațele Zenobiei, să nu-l răpească cineva. „Petrișor se scâncea, iar el Îl ogoia ca o doică iscusită, gândindu-se mereu că duce În brațe tot pământul câștigat cu stăruință și zbuciumări atât dr Îndelungate.”75 În comportarea personajului nu licărește nici o scânteie de umanism, În afară de unele elemente prezente În partea a doua a romanului, „Glasul iubirii
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
The Nanny Diaries de Shari Springer Berman și Robert Pulcini, cu Scarlett Johansson și Laura Linney. Mult mai efilat și mai superficial decât era Splendoare americană, filmul care i-a impus pe cei doi regizori-scenariști în 2003. Pe post de doică la o familie bogată din New York, proaspăta absolventă de antropologie interpretată de Johansson ajunge, normal, să-l îmblânzească pe copil, să se atașeze de el și să îi dea o lecție mamei. Dincolo de banalitatea subiectului, filmul câștigă prin comicul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
maturarea lor. O mică proporție a limfocitelor sunt blaste. Selecția pozitivă are loc în cortexul timic și presupune interacțiunea strânsă a timocitelor imature cu celulele epiteliale corticale, evidențiată la microscopul electronic. Unele celule epiteliale timice în cortexul extern, denumite celule doică (nurse -cells) au prelungiri membranare ce înconjură circa 50 de timocite, formând un complex multicelular. Celulele-doică furnizează „semnale educaționale” care orientează maturarea limfocitelor în două direcții:- dobândirea RCT și a capacității de a recunoaște antigenele exogene;- dobândirea toleranței față de self
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
s-au opus categoric. Drept recunoștință pentru suferințele provocate de nașterea mea, eu respinsesem deja, ca sugaci, îmbelșugatul lapte matern, astfel că maică-mii i s-a infectat sânul, care a trebuit amputat. N-am putut suferi nici laptele de doică, așa că am crescut cu lapte de vacă și biberon: adevărată sodomie! Nu mult după moartea unchiului Salustiu, s-a îmbolnăvit și ea de apendicită, iar peritonita i-a umflat monstruos pântecele, vânăt și sticlos, cum l-am văzut și eu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
renașterii și nemuririi", legat de ideea de "inițiere și cunoaștere a lucrurilor secrete", și - foarte important pentru contextul de față - un simbol vedic al principiului feminin 119. Tot locul se află sub semnul exclusiv al femininului: doamna Moscu, Sanda, Simina, doica, domnișoara Christina. Înfruntarea celor două principii, masculinul și femininul, vitalul și spiritualul, fără putința refacerii unității primordiale, intervenția masculinului vor duce la dezintegrarea acestui univers în care femininul este dominant 120. Lumea în care pătrund Egor Pașchievici și Nazarie - un
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ce se nasc, putând fi conceput fără ajutorul simțurilor, printr-un fel de raționament hibrid (...). El este de bună seamă cel pe care îl vedem ca într-un vis"14. Acest al treilea gen este locul ca receptacol (khôra) - sau doica devenirii - care nu este nici ființare inteligibilă, nici sensibilă; fără formă proprie ("lipsit de oricare dintre formele pe care urmează să le primească de undeva dinafară")15, el oferă loc de întipărire și de manifestare còpiilor, căci "tot ceea ce există
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
am înșelat, n-a mai crezut un singur om în spusa mea [...] de mantia profețiilor Apollon însuși mă dezbracă, el, care a lăsat, pe când purtam acest veșmânt, să fiu mereu batjocorită). Casandra lui Iorga asistă întâmplător la scena în care doica ei se închină la vechii zei ai cetății, abandonați când troienii au trecut la cultul olimpienilor preluat de la greci, și vrea să afle taina viitorului rezervat neamului său. Conflictele între generațiile divine se răsfrâng asupra oamenilor. În Eumenidele lui Eschil
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de rezultatul înfruntării dintre Eriniile susținătoare ale legii talionului și Apolo, adeptul unei noi justiții. În piesa conservatorului Iorga, apărător al tradițiilor, adversar al modernismului, triumful sau prăbușirea Troiei sunt determinate de tranșarea rivalității dintre zeii autohtoni și cei străini. Doica arată de parcă ar fi mistuită de boală sau de patimi : Bolnavă ești, dădacă : eu chem în ajutor. O furie păgână te-a prins, te chinuiește. Nebună ești și vorba-ți e blăstăm (I 1) . Înspăimântată la vederea bătrânei (o vrăjitoare
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mi este frică [...] fug în fața celor ce nu pot înțelege), fata reclamă apoi imperios deslușirea misterului : Oricare ar fi taina și groaza, vreau să știu (I 1). Punând-o în gardă cu privire la riscurile cunoașterii (de taina care ucide, stăi departe), doica îi arată că secretele, inofensive cât sunt știute doar de sclavi, vor declanșa reacții cumplite când vor fi date la iveală de cineva cu sânge regal : Sclavii nu vorbesc./ Închid într-înșii taina și pier cu dânsa-n suflet./ Tu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
adevărului va fi repudiată de semeni : Te vor urî... De tine ei se vor depărta,/ Îți vor striga : nebuna, cu pietre te vor bate./ Și ai pieri de n-ar fi doar sângele ce-l ai (I 1). În pofida reticențelor doicii (Nu mă sili, Casandro, o viață să ucid/ Și să grăbesc osânda asupra Troii tale), fata își face iluzia că prin cunoașterea viitorului va putea să-i pună la adăpost pe cei dragi : Dacă un pericol pândește, eu voiesc/ Să
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
vai, nenorocita, ce văd și ce simțesc ! (I 1). După ce îi arată că puterea de a descifra viitorul echivalează cu renunțarea la bucuriile omenești ( În clipa blăstămată jertfit-ai fericirea/ La care-n scurta viață și tu avut-ai drept), doica îi lămurește viziunea despre soarta Troiei, decisă de opțiunea pentru cultul olimpienilor în dauna zeilor pământeni : cei care vor face fapta de răzbunare/ Vor fi acei la cari Priam s-a-nchinat,/ Căci ei au altă vatră (I 1). La ivirea lui
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
face fapta de răzbunare/ Vor fi acei la cari Priam s-a-nchinat,/ Căci ei au altă vatră (I 1). La ivirea lui Paris, Casandra este cuprinsă de o animozitate de neînțeles (De ce simt către-acesta iubit frate ceva/ Care mă-ndepărtează ?), însă doica își dă seama că intuiția fetei anunță nenorocirile viitoare ale cetății : osânda-ncepe (I 2). În Troienele lui Euripide, crainicul Talthybios îi anunță Hecubei că Agamemnon a primit-o pe Casandra drept pradă pentru ca ea să-mpartă patul cu stăpânul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
zeii noi și buni ? (V 7). Trasă la răspundere pentru neîmplinirea profeției, fata reia mesajul divin : Mi-au spus zeii atâta : „Troienii nu vor fi/ Prin voia noastră sacră cuprinși cu sabia./ Puterea noastră este aceasta”. Cuvintele sunt deslușite de doica care înțelege neputința zeilor vechi de a dejuca trădarea comisă de divinitățile importate cu inconștiență : iertat-au zeii noștri adevărați,/ Dar ei n-au nicio putere asupra înșelării [...] Pe cei cari înșeală voi singuri i-ați adus/ Și voi pieriți
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Eroina lui Iorga se aruncă în flăcările care mistuie Troia. Ca și în Troienele autorului elin, la dramaturgul român focul este prezent în întreaga piesă, cu conotații rău prevestitoare. Când fata îi invocă pe zeii cei noi cinstiți de ea, doica o avertizează să nu-i mai pomenească dacă nu vrea să se declanșeze incendiul : nu mai vorbi de dânșii/ Voiești ca încăperea să ardă în foc cumplit/ Supt fulgerele care adâncul le-ar trimite ? (I 1). Din groapa sacrificiilor se
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mai vorbi de dânșii/ Voiești ca încăperea să ardă în foc cumplit/ Supt fulgerele care adâncul le-ar trimite ? (I 1). Din groapa sacrificiilor se înalță flăcări, iar Casandra are viziunea Troiei aprinse ( În jurul meu sunt flăcări... Cetatea arde...), în timp ce doica amintește de dușmănia zeilor din adâncuri întrevăzută în vâlvătaia funestă (Ura lor arde ne-mpăcată/ Și flăcările-albastre menesc nenorociri - I 1). Între semnele rele ivite la sosirea Elenei la Troia este și trăsnetul abătut pe neașteptate asupra orașului : Din seninul cerului
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
erai și tu judecată, ori te alegeai cu un cartuș [...] nu-mi fă mie pe martira care și-a jertfit totul pentru iubirea lui Ionel ! (p. 661-662). Pedagogul din Medeea o numește pe stăpâna lui nebuna. Pe de altă parte, doica, încredințată că ea nu va suporta umilința de a fi părăsită, își face griji ca nu cumva să se sinucidă : Mă tem că pregătește ceva nou, ciudat./ E fără stavili duhul său ! Nu va-ndura/ Bătăile de joc ! O știu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a instalat într-o cutie de pantofi. Și, pe urmă, când s-a pus pe crescut!.. Nel a avut ideea să-l dea să sugă la pisica Panaiotei, care tocmai fătase o droaie de pisoi și pisica a făcut pe doica cu dragă inimă! își mai aminti șeful de gară. Da, dar era prea mâncăcios, zâmbi Nel, și nu le mai lăsa lapte pisoilor, atunci am început să-l hrănesc cu lingurița. Și s-a obișnuit atât de tare, că, și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
tineri care s-au format mai ales pe bazele culturii media. Se poate presupune că această generație a fost concepută în mijlocul imaginilor și sunetelor culturii media, înțărcat prin ea și educat la tetina de sticlă a televizorului folosit drept calmant, doică și tutore de o generație de părinți pentru care cultura media reprezenta un mediu firesc și un element constitutiv al vieții cotidiene. Filmul prezintă dezintegrarea subiectului rațional și, probabil, sfîrșitul "iluminismului" în cultura media contemporană. Beavis și Butt-Head reacționează în
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
repeziciune uluitoare, toți locuitorii castelului fură trecuți În revistă, cu calitățile și defecte lor. Copila află Într-o jumătate de oră mai mult decât aflase În toți anii liniștiți petrecuți la Appenweier. Apoi, după ce fluviul de cuvinte o ameți Îndeajuns, doica se retrase, lăsând-o În tovărășia Berthei, camerista ei, care o Însoțise la porunca doamnei Rishawa și care urma să-i fie pe mai departe slujitoare devotată. * * * Clădit de părintele celor doi principi, castelul fortăreață de pe Schlossberg, care domină orașul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
servitor, și se repezi În casă. În sala cea mare, care servea de sufragerie și de sală de primire și unde seara stăpânul și soața lui citeau cu schimbul câteva versete din Biblie, pentru tot personalul numeros al gospodăriei, plângea doica lui Wilfriede, agitându-se Împreună cu alte femei În jurul unui cazan uriaș cu apă fiartă de care erau agățate multe pânzeturi albe. În clipa următoare intră ca o vijelie În odaie și moașa, bătrâna moașă care Îi adusese și pe ei
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]