709 matches
-
beau aghiazmă, așa că cunosc sentimentele astea cu care vii acu’ să mă contrezi. Privea concentrat spre dulapul pe lângă care dispăruse adineauri insul acela roșcovan. Ridică de câteva ori din umeri, ca și cum s-ar fi certat cu cineva care îl tot dojenea. - Părinte, eu te-am chemat să fii de față la evenimentul cu oasele recepționate de la pușcărie, tocmai pentru că te știu creștin și de-al nostru. Cu ascultare serioasă. Să mă ajuți, respectiv să mă susții la dispozițiile mele. Să procedăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de poveste. Nici o justificare. Mister vor, Burtăncurene! Mistrerul ăsta pe care numai noi îl stăpânim. Da’ pe care nimeni nu vrea să-l înțeleagă. Că e mai bine în mister și taină, decât în adevăr.“ Ridică mustrător mâna spre Burtăncureanu, dojenindu-l, ca și cum până atunci prozatorul spusese numai prostii. Chicoti: „Adevărul, nene, te face sărac, calic, nu-ți dă nimic. Cum e cu ăștia de la gazete, care o tot fredonează cu adevărul despre Revoluția de la Județeană. Au prins vreun fir? Știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mine, Spune-mi sè n-o fac și n-o voi face! Nu-ți spun asta, iubitul meu! îi mèrturisesc cum s-a întâmplat totul, râde de elevul Matei care nu și-a pregètit lecția, Altèdatè, sè-ți faci temele! mè dojenește ea, Altèdatè nu va fi altèdatè! Îi spun cè ar fi putut sè fie fiica ei în brațele mele, ea mè întreabè curioasè, I-ai fi propus și ei sè se mèrite cu tine? Da! Matei e convins cè ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
podele, între glastre, Între rozele de Șiras și lianele albastre; Dintre flori copila râde și se-nclină peste gratii - Ca un chip ușor de înger e-arătarea adoratei - Din balcon i-aruncă-o roză și cu mînile la gură, Pare că îl dojenește când șoptește cu căldură; Apoi iar dispare-n luntru... auzi pasuri ce coboară... Și ieșind pe ușă iute, ei s-au prins de subsuoară. Braț de braț pășesc alături... le stă bine la olaltă, Ea frumoasă și el tânăr, el
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
doar pentru mine. Îmbrăcat în mire, mă cere de nevastă contra legilor naturii. Eu mă uit nedumerită și-l refuz pentru că știu că este parșiv și mă ademenește în jocul lui etern... „Timpule, ești doar o clepsidră cu nisip”! îl dojenesc. Și totuși mă simt bine în jocul acesta iluzoriu. Măcar o zi să simt că sunt regina primăverii! O zi din viața mea să-ntineresc aș vrea, șiapoi să redevin ce sunt, până la sfârșitul zilelor! Când anotimpurile trec pe lângă noi
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
ies din gură, seamănă cu grohăitul unui porc. A avut un mare noroc În toți acești ani de vagabongaj: nu l-a atras băutura, dimpotrivă a respins-o cu vehemență. Când Kawabata se mai amețea de la câte-un pahar, Îl dojenea, și-l obliga să se culce. Oricum, bătrânul devenea ca un copil când era amețit: se bucura pentru orice fleac, sau devenea dintr-odată sentimental și foarte docil. Antoniu a văzut atâta violență generată de alcool, a asistat neputincios la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de la atâta băutură. Fă-i să tacă! că de nu, rup un ciomag de spinarea ta! Mama, cu inima cât un purice, Încerca să se descurce cum putea; pe unii Îi lua În brațe și-i pupa, pe alții Îi dojenea, iar cei mai Îndărătnici primeau câteva palme la fund, de răsuna casa! Mama voastră de bestii! M-am săturat până peste cap! Într-o bună zi am să fug În celălalt capăt de lume, numai să nu vă mai aud
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
atinse căluțul cu biciul și căruța o luă din loc; de la depărtare, se văzu brațul retezat al lui Roche, ca un ciomag de lemn, ascuns în mâneca întoarsă și cusută deasupra cotului. — Acum ți-ai mai făcut un dușman, o dojeni Charlot blând. Nu-i un om rău, zise fata privind atât de insistent în urma căruței încât Charlot simți pentru prima dată înțepătura otrăvită a geloziei. — Fii mai cu băgare de seamă când ai de-a face cu el. Vorbești de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
întărit Todiriță, cu jumătate de gură, spusa lui Dumitru. „Te cred, netotule. Te cred. Cum să nu-i faci bucurie muierii tale, când prin sosirea ta acasă îi încurci toate socotelile! Are să se bucure ca de o casă aprinsă” - îl dojenea Dumitru în gând. Pe la Crâșma din drum, lui Todiriță i-a scăpat un oftat adânc. ― Da’ ce jale așa mare te-o cuprins, omule, de oftezi atât de tare? ― Ei! Simt și eu că am scăpat de ordine, de alergătură
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și uit repede”. ― Dacă Aizic era așa, atunci nu mai avea han și crâșmă la vremurile aiestea - a răspuns hangiul, iscodindu-i din dosul ochelarilor. Da’ uite cum mă întind eu la vorbă și clienții mei fac zâmbri - s-a dojenit hangiul, luând-o din loc cu zgomotul încălțărilor scorojite târâte după el... După ce a adus cele cerute, s-a așezat în spatele tejghelei. Se vedea limpede că aștepta ca mușteriii lui să-și arate dorința de a-l asculta. Asta doar
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
că, după moartea ei, puteam să-l iau eu. în timp ce mă chinuiam cu mișcări de contorsionist să intru în cămașa de noapte pe care mi-o împrumutase mama, fără să las la vedere vreun centimetru de piele, Chaquie m-a dojenit pe un ton profesoral. —Ai grijă la celulita aia, Rachel. La vârsta ta nu-ți poți permite s-o ignori. Roșind până în albul ochilor, m-am vârât în pat. —Vorbește cu Durm’t, mi-a zis ea. Te aranjează el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
urmat prânzul, un film despre alcoolici și ceaiul. Am trecut prin toate ca și când aș fi fost prinsă într-un coșmar. Ce caut eu aici? era întrebarea care-mi tot răsărea în minte. După care îmi luam mintea deoparte și-o dojeneam bine, spunându-i să-și amintească de toate vedetele pop, de curele de dezintoxicare și de cât de minunat era, în general, la Cloisters. Profund ușurată, eram convinsă că toate informațiile alea aveau să mă facă să-mi dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
proaspăt răspândite în aerul orașului. Da, un lăutar ne lipsește în familie, să ne cânte toata ziua scârța-scârța la vioară, nici nu știu ce-ți trebuie ție amărâtul ăsta. Ca să am eu probleme pe linie de partid din cauza lui“, o dojenea tata. „Vezi tu de mă cheamă la Comisariat, ascultă-mă ce-ți zic, nu mai pupi tu Rodicuța, tată, ieșit din casă. Că de Ionel nu-ți place, că el nu e artist, ar trebui să zdrăngăne două butoaie ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
putut să cuprindă și a scuturat scurt din picioare. Un stol întreg de muște a fost proiectat prin frunziș și puține au scăpat cu viață. Băiatul a înțeles că se opune să o ducă așa, trasă de căpăstru și a dojenit-o: Ba, nu! Vei merge cuminte după mine. Nu vreau să te mai rătăcești. Vezi bine ce se poate întâmpla. Bătrâna a nechezat ușor a aprobare și l-a urmat cuminte. Băiatul ținea lanțul strâns în mâna sa micuță și
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
N-avem încotro: trebuie să ne supunem lor. M-am bucurat că găsisem o frază de efect, care părea c-o impresionează puțin. Simplă iluzie; nu era chiar atât de naivă pe cât lăsa să se creadă. Luciditatea revenindu-i mă dojeni aspru: ― Nu umbla cu vorbe mari. Ești ușuratic! ― Sânt gata să jur că sânt sincer cu tine, absolut sincer. ― E mai bine să dovedești înainte de a jura. Dacă nu izbutești, abia atunci te apară jurământul. Dacă mă lăsa aș fi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
se mai vindecă. Poate de aceea mă simțeam atât de liniștit după destăinuirea Alexei, ca și cum nu se întîmplase nimic. Chiar am găsit în mine tăria să dau curaj Alexei pentru a suporta fapta soră-si. I-am strâns brațul, am dojenit-o cu blîn-dețe, ca pe un copil: ― Ce faci, Alexa? Dumneata care-mi cereai să mă stăpânesc îți pierzi cumpătul? Desigur, e destul de grav ceea ce s-a întîm-plat, dar trebuie să ne păstrăm capul acum când avem atâta nevoie de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
au ajuns în vârf s-au așezat pe o buturugă pentru a-și trage sufletul. După aceea insul a vrut să-i sărute mâna, drept răsplată pentru ajutorul dat. Norocel, ca ars de ceva, a tras mâna și l-a dojenit. -Ce ai, bre?! Cum te-ai gândit să faci așa ceva? Te văd om în toată firea! Speriat, nu-și găsea cuvintele, cu toate acestea a reușit să zică: „Doamne mare ți-i puterea; auzi, să-mi pupe mâna"... pentru ce
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
față de noi, este un amestec de toleranță și nerăbdare. Pe o parte ni se dă o palmă zdravănă în spate pentru că am inventat niște arme care în ansamblu sunt privite ca decisive, dar nu sunt. Pe de altă parte, suntem dojeniți că uităm că nu suntem, la urma urmei, decât un popor minuscul și fără importanță și că trebuie să-i lăsăm pe experții în afaceri galactice să-și facă treaba, și să nu ne amestecăm. Ori, știi sau nu, continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
pentru ca nici o bucățică de înveliș să nu se infecteze. nouă în al treilea loc: tigrul qilin, în joaca lui, împinge cu botul cazanul-vindecător-al lui goibniu, care cade, mânerele i se rup, speri că nu va veni altă molimă curând, îți dojenești tigrul, îndrepți apa vărsată, cu mătura de papură albă, către dedesubtul grădinii suspendate a dragostei tale, cârtițele-oribil-dansatoare se bucură și beau apă în care simt gust de furnici albe chitinoase. nouă în al patrulea loc: deasupra pădurilor de pini-adormitori din
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
toate energiile spre a pregăti medicamentele acelui om și a-i satisface toate necesitățile. Și astfel, Shojumaru venise în fugă și se prosternase la pământ, înlăcrimat. Intuitiv, Hideyoshi avu senzația că primise o lovitură în piept. — De ce plângi, Shojumaru? îl dojeni el. — Vă rog să mă iertați, se șterse la ochi Shojumaru. Seniorul Hanbei este prea slăbit ca să mai vorbească; s-ar putea să n-o mai ducă până la miezul nopții. Dacă vă sacrificați puțin timp din luptă, n-ați putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
decât să jelim. Veniți aici să mă ajutați cu pregătirile. Femeia aceea încă nu avea douăzeci de ani și totuși nu-și pierdea simțul bunei cuviințe, nici chiar în fața morții. Era senină ca apa unui eleșteu, iar Katsuyori se simți dojenit de calmul ei. Servitoarele plecară, dar se întoarseră curând, cu o ceașcă nesmălțuită și o ploscă de sake, pe care le puseră în fața lui Katsuyori și a fiului său. Se vedea că soția lui fusese destul de prevăzătoare ca să se pregătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
trimițându-mi încă două-trei scrisori după aceea. Nici vorbă, e încăpățânat. Refuză s-o primești și expediază-l. — Am înțeles, stăpâne. Cu aceste cuvinte, mesagerul plecă grăbit, continuând să țină petiția în mână. Arăta de parcă el însuși ar fi fost dojenit. Imediat ce omul ieși, Mitsuhide i se adresă vărului său: — Este vorba cumva de marele preot din Yokawa de pe Muntele Hiei? — Întocmai. Cu ani în urmă, mi s-a ordonat să particip la pârjolirea Muntelui Hiei. Atunci, ne-am războit nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
misionarilor! — Ce fel de pasăre e aceea? Ce-aveți în cutie? — Dacă-i prăjitură, dați-ne și nouă! — Dați-ne, misionarilor! Copiii de pe Strada Scursurilor se apropiară, tăindu-le drumul. Cei trei misionari nu păreau deloc supărați ci, zâmbind, îi dojeniră din mers, într-o japoneză stricată: — Acestea sunt pentru Seniorul Nobunaga. Nu fiți necuviincioși. Vă vom da toate prăjiturile, când veniți cu mamele voastre la biserică. Copii se țineau după ei sau le alergau înainte. În timp ce preoții erau înconjurați astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nevătămat, strigară cu entuziasm: — Acum e momentul! Acum! Retragerea, cât se poate de repede! — Idioților! se răsti Nobunaga, azvârlind arcul; se rupsese și nu mai avea săgeți. Nu e momentul să ne retragem! Tu, dă-mi lancea ta! După ce-i dojeni astfel, seniorul înșfăcă arma unui vasal și o luă la goană pe coridor, ca un leu. Găsind un războinic inamic cu mâna pe o balustradă, gata să urce, îl străpunse cu lancea dintr-o parte în alta. Chiar atunci, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
stăpâne. Dar mă aștept întru totul să mor. — Serios? Dintr-o dată, Mitsuhide realiză că vorbea pe un ton foarte ascuțit și coborî glasul. Se gândea că poate ar fi trebuit să asculte el însuși de cuvintele cu care tocmai îl dojenise pe Yojiro. Vântul scotea un sunet mult mai tânguitor decât în timpul zilei. Dincolo de panta blândă se întindeau plantații și grădini de legume. La răsărit era Kuga Nawate; la miazănoapte, munți, la apus, Râul Enmyoji. Dar, în întuneric, numai licărirea palidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]