1,226 matches
-
sugerează o diferență de comportament - comportamentul copiilor de atunci, care mergeau cu autobuzul fără să se plângă, și cel al copiilor răsfățați din ziua de astăzi. Critica reținută reflectă conștientizarea contextului și sugerează faptul că vorbitorul este gata să își domolească judecățile în lumina circumstanțelor. Descriind cheder-ul unde a studiat, Danny spune: ...Bănuiesc că nu doar părinților mei le venea mai ușor ca eu să învăț acolo, probabil că și alți părinți considerau că e bine să-și ducă acolo copiii
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
pe piept. Și țipătul lui („apă!“) care nu e pentru ceilalți decât dovada auzului regăsit și a vieții lor intacte. Soldații se duceau și veneau prin lagăr, ca niște alergători care, după cursă, se plimbă de colo-colo, lăsând să se domolească febra efortului. Au verificat toate barăcile, i-au eliberat pe deținuții legați (majoritatea au căzut lângă stâlp). Comandantul i-a numărat. Vreo patruzeci de umbre în haine vărgate dădeau semne de viață, unii deschizând ochii, alții încercând să se ridice
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cu contururile lor transparența sonoră a aerului. Curgerea râului lua cu ea stelele, le împingea în umbra stâncilor, la adăpost de valuri. Bărbatul a întors capul, a privit îndelung ușa întredeschisă a unei case din lemn, văpaia roșiatică a focului domolit între pietrele grele ale vetrei și flacăra lungă, dreaptă, a lumânării lipite de un colț de piatră, în mijlocul încăperii. Nu era o amintire și nici o clipă trăită. Știam, pur și simplu, că așa va fi într-o zi, că era
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
afectele penibile și neplăcute, ci și la gândurile, dorințele sau acțiunile nerealizabile sau interzise. Pentru a evita, în caz de frustrare, o stare permanentă de tensiune, refularea va acționa prin drenarea energiei respective spre inconștient. De aici, tensiunea va fi domolită în mod iluzoriu, întrucât cantitatea de energie nu va fi epuizată prin trecerea la acțiune, ci va rămâne înăuntru. Numai în plan conștient se va constata dispariția tensiunii. Dorința nerealizată va deveni astfel inconștientă. Energia conținută în inconștient fiind negativă
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
nici un copac. Doar cedrul multisecular primește să-i ajute, scuturându-și la pământ tocmai creanga de care se spânzurase În ajun Iuda. Când ceilalți arbori Încep să-l blesteme și să-i reproșeze „trădarea”, el dă următorul răspuns: „Tăceți și domoliți-vă, că nu pricepeți adâncul tainelor. Trebuia ca cel mai vinovat cu cel mai fără de pată să se Întâlnească odată; mila cea mai desăvârșită să se reverse peste vina cea mai fără de iertare și să o copleșească; omul cel mai
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
ca mimesis). Ilarie Voronca, St. Roll, Ion Vinea practică o poezie sincopată, din care lirismul este izgonit cu o brutalitate voioasă, cuvintele ajungând „în libertate” prin abolirea oricăror restricții gramaticale și a punctuației. Cu „Integral” (1925-1928), radicalismul primei faze se domolește și a. capătă o exprimare teoretică mai clară, ceea ce determină impunerea rapidă a revistei în peisajul literar al momentului. Interesul publicației pentru mai toate domeniile artistice este notabil, ca și voința de a ține pasul cu mișcarea europeană, după cum atestă
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
un tei, pâlcuri de frasini, ulmi și stejari. Lângă mal clipeau, verde, răchiți. Boschete de soc sângerau sub rugi de hamei. în rupturile mâlite se îmbulzea stuful iar, la dolii, săbii de papură scoteau din teci panașe cafenii. Apa se domolea în iazul cu hatie și cu opust. Balta avea pește din care se lua vamă cu crâsnicul și cu volocul. Măcinând la sfatul soboarelor, moara uruia liniștită. Iarna, roțile din lemn se sleiau în gheață, primăvara erau mâlite de viituri
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
de copii respinsese un atac al Gardienilor. Ce se întâmplase cu lumea? Vladimir, unde sunt cadavrele? L-am întrebat pentru că nu erau. În schimb, pământul era acoperit de o ceață lăptoasă ce nu putea fi străpunsă cu privirea. Ploaia se domolise și acum era doar o amintire a ceea ce a fost. Sub ceață. E doar începutul. Du-te sub pământ. Ești așteptat. Am eu grijă aici. Îmi puse o mână pe umăr și-mi zise: E bine. Așa e scris. "Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
își vântură pumnul prin aer. — Mai mult, e o mișelie și-o ocară pe care o porți după tine toată viața să te-ntorci din luptă viu, după pieirea conducă torului. — Ho! Ce te-ai pornit așa? încearcă să-l domolească. — Să-ți aperi și să-ți ferești căpetenia, continuă îndârjit ger manul, să pui în seama gloriei lui chiar și vitejiile tale este cel mai mare jurământ de credință al nostru. Vociferează cu ranchiună: — Noi nu ne punem chezaș cuvântul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sudoarea și de amintirea străbunilor săi. Acum, când seniorul Ishida îi poruncea limpede să se lase păgubaș, îi apăru înaintea ochilor chipul trist al tatălui său. Îi reveni în minte și figura dezamăgită a unchiului. Ar fi bine să-l domolești și pe bătrân, deși n-o să-ți fie ușor pentru că bătrânii nu pot nici în ruptul capului să înțeleagă schimbările ce se petrec în lume. Seniorul Ishida se uită cu sinceră compasiune la samuraiul care stătea cu capul plecat: — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
exercitate de Ordinul Sfântul Petru nu i se dăduse încă ocazia să-și etaleze acest har moștenit din familie. Știa foarte bine că iezuiții nu puteau nici să-i manipuleze abil pe Hideyoshi sau pe naifu și nici măcar să-i domolească pe înalții prelați budiști care acaparaseră castelul Edo, ci dimpotrivă, semănau ostilitatea și suspiciunea printre acești oameni de vază. De aceea misionarul nu-și putea înfrâna dorința de a deveni episcop, cu toate că, pe de altă parte, se rușina de propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
care o numeau sanctuar, suflă în lumânarea și îngenunche pe podeaua tare de lemn. Era poziția de penitență pe care o lua încă din primii ani de seminar de fiecare dată când mândria îi era rănită și voia să-și domolească furia ce-l copleșea. Mirosul de fitil ars îi umplea nările, iar în întuneric se auzea foșgăitul ușor al gândacilor. „Oricât m-ar ponegri alții, Tu îmi cunoști puterile”, murmură el cu fruntea în mâini. „Tocmai de aceea, având nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de un mâner prins în perete. La fiecare legănare a corăbiei lucrurile de pe polițe alunecau încoace și încolo. Zgomotele acestea se tot auziră până spre dimineață. În revărsatul zilei, vuietul din cală se mai potoli și zguduielile vasului se mai domoliră pentru o vreme. Când lumina zorilor pătrunse prin hublou, am văzut cărțile și boccelele cu lucrurile noastre împrăștiate vraiște pe podea. Slavă Domnului, cabina noastră aflată cu un etaj mai jos decât cea a japonezilor nu luase apă. Cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nespus de chinuitor. Era istovit. Deodată, dorința de a se întoarce înapoi în vale îi cotropi sufletul. Îl privi pe Nishi pizmuitor. Tanaka se arătă și el în grădina interioară. Arunca pietricele în iaz, pesemne furia încă nu i se domolise. — Și deșteptul ăla... îl sudui el pe Matsuki. Însă nici el nu părea hotărât. Se așeză fără vlagă pe un scaun din grădină și, zărindu-i pe samurai și pe Nishi, spuse: — Hasekura, orice-ar zice Matsuki, n-avem nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
care este întruchiparea devotamentului și cu Tanaka Tarozaemon care, deși se umflă în pene ca un cocoș, nu este la fel de ascuțit la minte precum Matsuki. Tocmai de aceea, chiar dacă-l văd pe Tanaka răstindu-se la Matsuki, încerc să-l domolesc. Însă altceva mă îngrijorează pe mine. E vorba de răzmerițele stârnite pe drumul către Veracruz de tribul Huaxteca. Guvernatorul spune că nu ne poate da gărzi. Răzmerițele au apărut din pricina greșelilor făcute de neghiobii de moșieri din Spania. La început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pentru apostolat și chiar l-au învinovățit pentru că a încercat să propovăduiască învățăturile Domnului altor popoare. La fel mă disprețuiesc și pe mine iezuiții din Ordinul Sfântul Petru ca pe un preot nevrednic să propovăduiască în Japonia. Pe când încercam să domolesc furia ce spumega înlăuntrul meu, o tristețe nelămurită îmi apăsa sufletul. Cu toate că ne închinăm la același Dumnezeu, credem tot în Domnul Iisus și încercăm cu toții să facem din Japonia o țară a Domnului, totuși ne învrăjbim și ne războim între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
brațele deschise pe padres sunt plăsmuite. Pentru a risipi aceste îndoieli... dacă măcar unul dintre dumneavoastră s-ar face creștin... La auzul acestor cuvinte, o uimire copilărească străbătu chipurile până atunci împietrite al lui Tanaka și al samuraiului. Ca să le domolească uimirea, Velasco atacă mai departe: Dacă v-ați creștina, atunci slujitorii bisericii din această țară vor da crezare cuvintelor mele. Vor socoti adevărat legământul făcut de Stăpân de a-i primi bucuros pe padres, fără să-i prigonească. Fiindcă acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
copilărie erai fermecat de marinari precum Columb... — Dacă răposata mea mamă nu m-ar fi înscris la seminar, atunci m-aș fi făcut negreșit ostaș sau marinar, am râs eu. Mama ta te-a dat la seminar ca să-ți mai domolească înverșunarea... E limpede că în vinele mele curge sângele strămoșilor noștri conchistadori... Era greu să-i fac pe unchiul și pe vărul meu să-mi înțeleagă cele mai adânci simțăminte, când nu văzuseră niciodată Japonia și nu o cunoșteau. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că în Sfatul Bătrânilor părerile despre călătoria noastră erau împărțite și că seniorul Shiraishi și seniorul Ayugai nu se înțelegeau. Dar voi... nu m-ați ascultat! — Ce s-a întâmplat cu seniorul Shiraishi? interveni de alături samuraiul încercând să-i domolească pe cei doi. Este tot diac? — A părăsit Sfatul Bătrânilor. Pământurile lui sunt acum împărțite între seniorul Ayugai și oamenii săi. — De-asta se poartă cu noi așa? N-am primit nici un cuvânt de mulțumire din partea Sfatului Bătrânilor, atacă Nishi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lumea e largă. Însă, am ajuns să nu mă mai încred în oameni.” Acestea au fost cuvintele lui Nishi Kyūsuke când și-au luat rămas bun după întoarcerea de la castel la Tsukinoura. Rostindu-le, Nishi strângea zdravăn hățurile ca să-și domolească ura clocotitoare din suflet. Uneori samuraiul auzea picurându-i în urechi cuvintele acestea pline de furie. Într-adevăr, ei doi au fost puși să străbată lumea largă fără să știe nimic și fără să bage de seamă nimic. Edo încercase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
oameni. Gândește-te bine... De asta te-am chemat azi aici... pentru că voiam să-ți spun acest lucru. Cu ochii în pământ samuraiul asculta nemișcat glasul mâhnit al seniorului său. Acesta parcă vorbise nu pentru samurai, ci pentru a-și domoli propria furie și tristețe. Pe înserat plecă din Nunozawa. În urechi îi mai răsuna încă vocea dogită a seniorului Ishida. În spatele calului său îl urma Yozō tropăind agale. Să trăiască în vale neștiut de nimeni și nebăgat de seamă - aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a adus doar un vas de pământ cu rădăcini de copac fierte fără măcar să încerce să cheme un doctor. Neavând încotro, eu și Luis Sasada i-am pus părintelui Vasquez pe frunte un ștergar muiat în nămol ca să-i mai domolim fierbințeala. Dacă ziua osândei noastre va mai întârzia, pesemne că mai devreme sau mai târziu, vom cădea bolnavi și noi. Cu toate că mă străduiesc să-mi primesc soarta, uneori frica de moarte îmi împunge sufletul ca o sabie ascuțită. Îmi spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
întâi glasul lui Luis Sasada, apoi cel al părintelui Carvalho se stinseră brusc. Se mai auzeau doar șuierul vântului și pocnetul vreascurilor mistuite. La urmă, din fumul alb ce învăluia stâlpul lui Velasco, răsună un glas: — Am... trăit...! Pălălaia se domoli abia după multă vreme. Până atunci temnicerii și slujbașii rămaseră departe tremurând de frig. Chiar și după ce focul se stinse, cei trei stâlpi rămași fără osândiți, continuară să fumege încovoiați ca niște arcuri. Temnicerii adunară oasele și cenușa într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să stai undeva unde să le poți practica, și acum, ajuns la treișopt de ani, Îi plăcea să pescuiască și să vâneze la fel de mult ca atunci când se dusese pentru prima oară cu taică-su. Era o pasiune care nu se domolise niciodată și-i era foarte recunoscător tatălui său pentru că-l făcuse s-o cunoască. Iar În ce privește cealaltă problemă, despre care taică-su nu vorbea, avem deja echipamentul necesar și orice bărbat Învață tot ce trebuie să știe fără să primească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sunase la diferite agenții de turism din Birmania și China pentru a se asigura că toate aranjamentele erau Încă valabile. Era atât de obsedat să se asigure că totul e În ordine Încât mânca nuci caju Încontinuu pentru a mai domoli angoasa care-l rodea. Mai târziu a trecut la fistic și semințe de floarea-soarelui, deoarece faptul că trebuia să le curețe de coajă Încetinea consumul. Cu toate acestea, se Îngrășase cu câteva kilograme, ceea ce Însemna că obiectivul lui de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]