633 matches
-
femeile de condiție modestă îl întrebuințează atunci când vor să pară stilați sau în pas cu moda, sau pur și simplu ca să facă haz. În rest, îi sunt preferate cuvinte ori expresii mai vechi, precum "a umbla cu", "a avea o drăguță" sau, dacă vrem să rămânem în registrul floral, "a zbura din floare-n floare". Cu toate acestea, termenul "flirt" începe să devină tot mai familiar. Acest fapt lingvistic traduce un fapt social, care începe să se manifeste la finele secolului
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
scool and evening business". În tot timpul cît am stat așezați pe o margine de gard, micuța, chircită în praful drumului, a alungat țînțarii care dovedeau un apetit deosebit pentru picioarele fără șosete ale lui Marcel. Mama și fiica erau drăguțe, zîmbitoare și au rămas să ne țină companie, alungînd țînțarii, chiar și după ce nu mai aveau ce cîștiga de pe urma noastră. De altfel, hindușii sunt deosebit de respectuoși și amabili, oriunde ar fi. Nu numai atunci cînd te primesc în casa lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
reciproc pentru ca să fie falși sau superficiali. Când s-au văzut la aeroport, s-au aruncat grăbiți unul în brațele celuilalt. Seară, el a venit la ea la hotel, iar Lăură a făcut tot posibilul să fie cât se poate de drăguță cu el. Stăteau acum unul în brațele celuilalt și se sărutau prelung,visător. Nu erau deloc stânjeniți, nu păreau nicidecum doi străini care se întâlniseră din întâmplare, ci păreau doi îndrăgostiți liberi, neconstrânși de bariere, nici macar lingvistice.. Cu gestul celei
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
puțin asta era impresia lui Nel în contextul unei dezamăgiri mai generale, pe care soarta tristă a micului cerc de prieteni, numiți în treacăt "neisprăviții din Bugaz", nu făcea decât s-o agraveze. Ne-a dus cu preșul pe toți drăguța de Lillișu, mai spuse învățătorul, care sub aparența lui de bun simț comun ascundea o fire pătimașă și răzbunătoare. Era cât pe-aci să se încaiere cu Panaiota, dar am mușamalizat noi afacerea din cauza lui Grigore. Doar Caterina, maică-ta
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mama. Mama a sprijinit-o pe Țuki de umărul ei și i-a ridicat fustița. Apoi, ținând-o cu mâna stângă de spate, i-a lăsat chiloțeii jos și a așezat-o cu fundulețul pe oliță. Așa, iubita mea, așa, drăguțo... Mama... Nu se uită nimeni la tine, stai cuminte și fă lipsa mare, așa! Bine fetița mea, stai frumos, așa... Obiectul acesta de uz intim avea un aspect plăcut: emailat cu alb în interior, iar în partea superioară, pe toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și forțe În lupta cu greutățile (...) de astăzi (...). Eleva (fosta) mea, marea artistă la Iași, Îmi scrie mereu, mă pune la curent cu activitatea artistică ieșeană și, ceva mai mult, mă invită la deschiderea unei expoziții (...), cu ramburs de cheltuieli! Drăguța de ea, crede poate că sunt un fluture... să zbor la așa distanță, la 82 ani. Noroc că mai pot zbura... pentru nevoile casei! Îmi pare rău că nici anul acesta n-am putut vizita Fălticeniul (...). Ciuntu a fost la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
V. Tempeanu P.S. Trimit spre eventuală publicare, În foaia suceveană „Zori noi” articolul despre Înființarea Șc. secundare de fete din Flt., ca un preludiu la eventuala sărbătorire a semi Centenarului. Cred că tov. Doina Tănase, care a fost așa de drăguță și mi-a luat interviul la Centenarul „Gane” va pune o vorbă, să fie publicat . E o filă de istorie culturală (...). Același </citation> <citation author=”TEMPEANU Virgil” loc=”Bft.” data=”3 febr. 1972”> Iubite domnule Dimitriu, Mulțumesc pentru bunele (și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
etc. Dar antipatia noastră s-a accentuat când am aflat printr-o indiscreție a unuia dintre șefii de secție (Sami Damian sau Dolfi Solomon sau redactor-șef-adjunct, amabilul, finul Milo Petroveanuă, care aveau dreptul de a participa la ședințele „conducerii”, că drăguța de Tita, abia sosită în redacție, recomandată probabil de unul din „forurile politice”, a „ridicat problema” unui „grup” de inși ce asaltează culoarele revistei, prieteni de-ai lui Nichita, care „nu fac nimic”, în schimb emit cu voce tare tot
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și nerași pe deasupra (sala de așteptare mirosea a urină), atunci când am descoperit, peste Iordan, fete în battle-dress, vameșe, polițiste sau pur și simplu femei în timpul stagiului militar, stând în gheretele lor cu geamuri blindate, cu comenzile electronice la umăr. Unele drăguțe, ușor machiate și chiar o, ce surpriză! zâmbitoare. Fantasme erotice posibile, poate chiar li se sugerează să le provoace (capcană? Șiretlic turistic?) Dar ce ușurare: în sfârșit, acasă. În această parte a lumii, acest spațiu de sensibilitate în care celălalt
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
un coș de struguri pentru profesoara dirigintă. N-a gustat strugurii ci i-a ales numai după frumusețe; și-a umplut coșul de coarnă neagră de toată frumusețea și mândră de ispravă s-a dus să-i arate Mamei. Vai! drăguța mea, dar tu i-ai gustat? Mare i-a fost dezamăgirea când și-a constatat isprava. Când scriu aceste rânduri coarna neagră din propria curte este multicoloră și-i urmăresc zilnic boabele din ce În ce mai negricioase. Nu Îndrăznesc să rup nici una, căci
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
din Plaiul Cloșani, să cumperi o carte întreagă... Cât a fost destin și cât a fost întâmplare în alegerea "căii literaturii" în ceea ce te privește? Are întâmplarea vreun rol în evoluția unui scriitor? Întâmplarea? Dar în ce n-are ea, drăguța, rolul primordial? Întâmplarea a făcut să fiu un copil în general singur, cum mai sunt și acum copiii prin satele din Munții Apuseni, din Munții Neamțului, din Munții Făgăraș și din alți binecuvântați munți din România. Așa erau copiii și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
decât ceilalți. Ei, dar din păcate, lucrul nu se mai putea întoarce. Vorba ceea: "Vrei, nu vrei, bè Grigori agheasmă!" Mi-am examinat cu toată îngrijirea carabina ca nu care cumva să mă deie de sminteală tocmai la adică; dealtfel, drăguța mea de carabină cu două țevi era destul de durdulie și glonții destul de mașcați, ca să nu-i poată mistui 129 dihania oricât de bun pântece ar fi avut. Am stat așa două ore întregi pe ceasornic pănă ce a pornit goana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
care acum s-a decis să-și povestească viața. A) „1. Seara asta beau.“ Ce să-i faci? Puiu are o certitudine de nezdruncinat. Cât timp nu se ia de oameni pe stradă, totul e în regulă. „2. Bărbatul fără drăguță are mintea cam slăbuță.“ Știe Puiu ce știe. Nu-l putem contrazice. Ton justificativ. Sau profetic. Puiu răspândește lumină. Înțelepciune. „3. Lenuță, dragă, Lenuță.“ Epopeea lui Puiu continuă. I-a venit mintea la cap. A apărut mândra. Tot diminutivată, mititica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
nea Liță, bunul cârciumar din spatele oborului de porci, [de la] La doi salcâmi, mustăcios, cu fața veselă și focos sub cămașa totdeauna desfăcută la piept, și care ne aducea vinul din bordeiul numai cu răcoarea pământului, iar coana Lucreția ne răsfăța, drăguța de ea, cu pui de porumbei la tavă pe orez și roșii, În odăița din fund, cu tavanul jos, În care ne Înghesuiam În compania neuitată a câtorva prieteni și a metreselor noastre tinere, frumoase și ispititoare, venite aci cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
e, și de data aceasta, de partea bunicii: în tren comentezi ultimele ciocniri cu morți și răniți, în automobil nu trebuie să te oprești când vezi carambolaje, dar te întrebi câți or fi murit. De ce ar fi altfel în avion? „Drăguță - o întreabă bunica pe stewardesa care verifică dacă și-a pus centura de siguranță -, când cad mai des avioanele: la urcare sau la coborâre?“ Fata zâmbește cu înțelegere și o ajută să-și lege centura sub sâni. „Tot aia-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
îmi venea să stau de vorbă cu ea și s-o drăgălesc, să-i spun vorbe mângâietoare, s-o sărut și s-o îmbrățișez ca pe o persoană reală, întocmai cum procedase Hagi-Tudose cu prăvălioara lui. Tu ce mai faci, drăguțo? Cum te descurci? Vântul ăsta zăpăcit ți-a stricat puțin toaleta dichisită, realizată cu o artă desăvârșită de inegalabilul maestro Tiron? Da, da, da. Ai dreptate. Așa e. Dar nu fi tristă, drăguțo, că la vară, după seceriș, vom apela
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu prăvălioara lui. Tu ce mai faci, drăguțo? Cum te descurci? Vântul ăsta zăpăcit ți-a stricat puțin toaleta dichisită, realizată cu o artă desăvârșită de inegalabilul maestro Tiron? Da, da, da. Ai dreptate. Așa e. Dar nu fi tristă, drăguțo, că la vară, după seceriș, vom apela din nou la talentul sclipitor al meșterului Tiron să-ți tragă o pieptănătură, așa, ca la Paris (dac-ai auzit cumva de el), încât, văzându-te, suratelor tale să li se ridice părul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Țurcanu Ion mai făcea câte o năzbâtie în oră de istorie și profesorul Toroutiu Valerian, fost director al liceului, îl prindea îi spunea: - „Drăguță, tata dumitale a fost un elev deosebit a acestui liceu și ajuns om mare, dar tu drăguță ești o podoaba, un neastâmpărat...uite, ai doi lei și ada, te rog, niște țigări de la Goras”...și apoi ca prin minune... se făcea liniște în clasă. Colegul nostru abia aștepta acest moment, pentru a scăpa de istorie și pleca
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93335]
-
un bidon cu petrol sau cu lapte, câțiva își făceau veacul surpați de necaz la birturile „Dezrobirea“ și „Calul bălan“. Iar unii pur și simplu nu mai erau: muriseră, fugiseră în străinătate sau plecaseră de-acasă pentru că erau încurcați cu drăguțe. Despre încurcatul ăstora îmi închipuiam o prostie cât mine de mare: credeam că domnul Rusu, de pildă, sau domnul Teltsch fugăresc toată ziulica niște domnișoare blonde, cu părul ondulat și ochi albaștri, printr-un fel de labirint încâlcit, ca în
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
în care domni veniți dela oraș ar dori să înopteze acolo. S-au tomnit, au ajuns la înțelegere să-i călăuzească pentru câțiva Florini. Și-a luat și el merinde pe două zile într-o straiță frumos cusută de vreo drăguță de-a lui din sat, s-a încotoșmănat cu recălul lui cel mai fain și-au plecat la drum. Douăzeci de ore au luptat deschizând drum în nămeții ce le treceau de umeri, din când în când poposind să mănânce
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
asta, deși berea e harnică și se adună repede la vezică. „Piff !“ Prohabul îi stătea să pocnească. Adevărul e că avea o rangă cum puțini bărbați o au (poate că de aceea îl și remarcase chelnerița). și acuma, în plus, drăguța era și în poziție de drepți, la datorie. Stătea rezemat de bar și privea triumfător către ceilalți, care erau așezați la mese. Din cînd în cînd, trăgea cu coada ochiului către șliț, să vadă în ce stadiu mai sînt lucrurile
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Stătea rezemat de bar și privea triumfător către ceilalți, care erau așezați la mese. Din cînd în cînd, trăgea cu coada ochiului către șliț, să vadă în ce stadiu mai sînt lucrurile. și lucrurile erau Ooo.K. „Piff !“ și dînsa, drăguța de ea, se învîrtoșa și mai tare, ca un boa constrictor, căruia nu-i rezistă nimic... „Piff !“ Chelnerița făcuse o piruetă și se întorsese pe neașteptate. Trecea pe lîngă el și, cînd se aștepta mai puțin, îi frigea una, așa
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
atras-o? La ce privește? Ce-a văzut? De la biroul meu de lucru Mă uit la ea. (Nu mi-a surâs?) I-aș spune: "Du-te domnișoară Vezi bine doar c-avem de scris"... Dar nu, e prea de tot drăguță Și-a înțeles că nu cutez, Căci cochetează grațioasă Știind că eu o spionez. * Seara Ziarul Seara, la care de asemenea am colaborat zilnic, a apărut la 1 Noembrie 1896, puțin timp după ce mi-am trecut bacalaureatul. Existența sa a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
nici măcar să-mi răspunzi la salut. Asta de teamă să nu-ți recunosc vocea. Și dacă nu vrei să aflu cine ești, mă întreb ce-i fi vrînd, că voce prea plăcută nu am ca să-ți odihnească auzul. Așa că fii drăguță și lasă-mă-n pace; nu de alta, dar de mîine voi vorbi altfel. Aș face-o și azi, dar azi vremea-i schimbătoare, și eu, pe vreme instabilă, nu pot să înjur. În telefon, aud din nou același sunet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
din blajina noastră Românie. Figura Miței!!... care, iar extrem de amabilă, mi-a oferit o cafea turcească. Ne-am întors în grup, ei să se culce, eu să-ți scriu ție... Mi-aduc acum aminte de ultima seară înainte de plecare... ce drăguță ai fost cu mine. Monica, știi cum se spune la noi în Oltenia, când ai o durere mare, mare: „Mă dor rărunchii“. Mă dor rărunchii, Monica! Seara Hotărât, s’a schimbat vremea: posomorât, frig tare și vânt ce îndoaie crengile
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]